Corupti, dar multi!
Ministrul justitiei vrea sa puna saua pe corupti. Nu pe toti. Mai degraba pe cei mici. De la talpa functionarimii porneste totul, pare a zice ministrul. Adevarul e ca, daca pui lupa pe viata zilnica din zorii noului mileniu, vezi cum fulgera, prin ghisee si pe sub tejghele, mita, biletul nostru pentru Paradis.
Paradisul romanesc este acolo unde esti cineva, de care depinde ceva. Si toata lumea stie. Bine-i sa fii director, parlamentar sau functionar intr-un minister, intr-o primarie, intr-o institutie. Sa fii in mijlocul atentiei. Si al atentiilor. Sa raspunzi de o licitatie. Sa stai pe teancul de dosare, sa le dai cand si cui trebuie. Macar sa fii portar de spital, unde leafa nu conteaza cat atentia rudelor. Sa intri in Politie si sa primesti cadou o intersectie pe care sa ti-o gospodaresti cum vrea muschiul tau.
Mai in primavara, Politia dadea un comunicat important pentru tara. Se descoperise un politist cinstit! Judecatorii nu s-au lasat mai prejos. I-au scos la lumina, din nebagare de seama, pe cativa dintre cei mai corupti colegi de-ai lor. Politia feroviara a luat de guler o duzina de "nasi" si a aruncat pe camp cateva mii de blatisti care dadusera "darul".
Aceste intamplari cu miros de legenda au ramas fara ecou. Cand a fost sa se caute de politisti corupti, Ministerul de interne a gasit doar vreo zece. Aproape ca s-a rusinat. Aproape ca i-a facut scapati. Judecatorii corupti au fost judecati. Colegii lor au descoperit ca sunt curati ca lacrima. Primarii recunosc ca sunt la carma celor mai corupte institutii. N-au leac pentru naravul cetateanului de a-si cumpara functionarul care sa-i descurce itele si drumurile prin birocratia institutiei.
Nascut-crescut intr-o societate in care banii primiti pe sub tejghea sunt mai multi decat cei de pe statul de plata, romanul s-ar simti de trei ori mai bolnav, daca nu l-ar unge pe medic, cu mult mai nesigur, daca nu ar da spaga politistului si oricum mai nestiutor, daca nu si-ar mitui profesorii.
In istoria universala a mitei, bacsisul la romani ocupa un capitol aparte. Romanul isi face loc prin viata de fiecare zi cu plasele sau cu buzunarele pline. Biografia lui e mai plina de spagi, decat de examene sau de diplome. Nu poti impinge usi fara sa le ungi. Scartaie. Scartaie usa medicului unde te duci pentru un consult sau un certificat. Scartaie ghiseele de la sectia financiara si cele de la primarie. Sunt usi la care nu esti primit, daca nu arati legitimatia de o suta de mii de lei. O usa de parlamentar cu influenta nu se deschide fara o cheie de o suta de milioane de lei. Nu e ieftin sa-ti cumperi un prieten, dar face toti banii. Asa ca prin institutii, pe culoare, in cabinete se incheaga, aproape din priviri, prietenii secrete care schimba, incet-incet, fata tarii.
Este greu sa pui tunul pe micii corupti. Din greseala, ai putea sa-i lovesti si pe marii corupti. Cum sa faci asta, cand de-abia au iesit din puscarie si se pun si ei pe picioare? Caci daca nu marii corupti, atunci cine sa cumpere sampanie si artificii pentru campanii electorale si pentru congrese de partid? Cine sa faca fata preturilor din magazinele pariziene vizitate de sotiile de partid si de stat?
Si-apoi, la nivel inalt, totul devine legal. Spaga nu mai e spaga, ci comision. Marii corupti nu mai pot fi acuzati de abuz in serviciu sau de trafic de influenta. Nici nu mai intervin pentru cineva. Sunt doar interesati de diferite aspecte ale unui domeniu. Si pentru ca toate sa mearga ca unse, cand e vorba despre sefi, mita se cheama donatie. Mai an, o molie politica a fost silita sa refuze o donatie de cateva sute de milioane. Pentru ca s-a aflat. Si-atunci, ca sef interesat prin "comision" de anumite "domenii" unde vrei sa investesti o "donatie", nu ai toate motivele sa declansezi o campanie impotriva micii coruptii? Ai, sigur ca ai!N.C. Munteanu