Despre treptele rugaciunii"Scara" parintelui CleopaUn cuvant de lamurire
Cum sa ne rugam mai bine? Cum sa ne facem auziti de Dumnezeu? Cum sa induplecam iertarea si ajutorul Sau? De doua mii de ani, crestinii isi pun aceste intrebari fara incetare. Omul modern, de la inceputul celui de-al treilea mileniu, pare mult prea grabit pentru a mai afla ragazul unor raspunsuri la asemenea interogatii. Cu toate acestea, in Rasaritul Europei, dupa o jumatate de secol comunist, romanii dau semne din ce in ce mai vadite ca si-au intors fata spre Dumnezeu, redescoperind minunea credintei adevarate si speranta. Tocmai de aceea, astfel de intrebari nelinistitoare au capatat in ultimul deceniu de libertate o impresionanta actualitate pentru credinciosii ortodocsi de pe meleagurile noastre. Dar cum putem sa-i dam de stire Celui de Sus ca ne mustra constiinta, ca ne-am intors pe calea evlaviei smerite si a pocaintei si ca tanjim dupa sanatate, bucurie si pace, chiar si acum, in tarziul istoriei?
Despre rugaciune
Inca din primele veacuri crestine si pana in zilele noastre, credinciosii au inteles importanta cruciala a rugaciunii, in relatia pe care omul o are cu propriul sau Creator. Sfanta Tereza marturisea, acum aproape o mie de ani: "A te ruga vrea sa spuna a fi in legatura cu Dumnezeu, ca si cu un prieten". Asadar, rugaciunea este ca o vorbire cu Cel de Sus, prin care iti deschizi sufletul deplin, aidoma copilului catre parintele sau, in numele unei "prietenii" mai presus de fire. Dar actul rugaciunii este de mai multe feluri si cunoaste nenumarate alte insusiri. Parintele Cleopa, unul dintre marii duhovnici ai romanilor, spunea adeseori in ultimii ani de viata: "Rugaciunea este maica si imparateasa peste toate faptele bune. Sa tineti minte ca dragostea de Dumnezeu, ce cuprinde ascultarea poruncilor Sale si teama de Cel de Sus, deopotriva ca si dragostea de aproapele, nu vin pe alta carare in sufletul nostru, decat pe calea rugaciunii, pentru ca aceasta nu numai ca il apropie pe om de Stapanul sau, dar il si lipeste de El, il face <<un duh cu El>>, dupa vorba unui sfant, iar din aceasta impreunare sfanta, omul se curateste si se inalta pe sine, ca sa nu mai adaug ce bucurie se naste in sufletul crestinului cand primeste raspuns bun, deci intelege ca staruinta sa smerita a fost primita de <<Noianul fara sfarsit al milei si al iubirii>>!". Tot parintele Cleopa le mai spunea credinciosilor care faceau pelerinaje la manastirea Sihastria, pentru a bate la usa chiliei sale, ca orice rugaciune decurge chiar din una dintre cele trei forme ale sale, anume "cererea", "multumirea" sau "lauda". Parintele le amintea tuturor fragmentul din Evanghelie in care ucenicii ii cer Mantuitorului: "Invata-ne sa ne rugam!". Atunci, Hristos ii sfatuieste sa nu rosteasca vorbe multe si le daruieste "Rugaciunea Domneasca", adica "Tatal Nostru", care a ramas cea mai concisa, dar si cea mai completa rugaciune rostita vreodata. Marele duhovnic le repeta crestinilor ca "rugaciunea, in cresterea ei, nu are margini, pentru ca ea se uneste cu Dumnezeu si toate virtutile care se nasc din Cel de Sus sunt nemarginite, ca si El insusi!". Din invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii, dar si din experienta sa mistica personala, parintele Cleopa a alcatuit o adevarata "scara a rugaciunii", pe care sufletul unui bun rugator se poate inalta ca pe un fir nevazut de paianjen, pana ajunge sa se topeasca in Lumina...
</b><b>Cele sapte trepte ale rugaciunii
"Cand ne rugam cu limba, cu gura si cu buzele, suntem pe prima treapta, cea mai de jos, in urcusul care abia incepe" - spune parintele. "Nu e rau nici asa, caci toti suntem mai intai ucenici!" Mai departe, "trebuie sa trecem cu rugaciunea noastra de la limba si buze, la minte. Daca o spunem cu gura, dar o intelegem, atent si adanc inca si cu mintea, atunci ea nu se mai cheama <<rugaciunea gurii>>, ci trece in alta trepta, anume <<rugaciunea mintii>>. Sfantul Apostol Pavel spune undeva: <<Vreau, mai bine, sa zic cinci cuvinte cu mintea, in biserica, decat zece mii de cuvinte cu gura>>. Asadar, ati inteles cu cat este mai inalta a doua treapta, fata de cea dintai?!". Sfintii parinti bisericesti numeau aceasta treapta "jumatate de rugaciune", "pasare doar cu o aripa" sau "rugaciune cu-n picior". Insa osteneala nu se opreste aici. "Cand noi spunem o rugaciune cu gura si o intelegem cu mintea, trebuie sa o simtim si cu inima, adica mintea trebuie sa ne coboare in inima, caci acolo este <<camara sufletului>>. Aceasta a treia treapta este imbunatatita si se cheama <<rugaciunea inimii>> Sfantului Isaac Sirul spune ca <<pana aici abia ajunge unul, la zeci de mii, iar rugaciunea care-i mai sus decat a inimii de abia este atinsa de unul singur, in cateva generatii>>. Aceasta este a patra treapta si se numeste <<rugaciunea de sine miscatoare>>. Cel care a ajuns pana aici inseamna ca are inima tot timpul in rugaciune, oriunde s-ar afla si orice ar face. El a castigat minunata stare pe care o pomeneste si Biblia: <<Eu dorm si inima mea vegheaza>>." Cea de-a cincea treapta, pe scara parintelui Cleopa, este "rugaciunea cea vazatoare" si se intalneste la cate un singur crestin, intr-un neam intreg. Duhovnicul explica: "Asta inseamna sa ai minte <<inainte-vazatoare>> de Dumnezeu, adica sa vezi in rugaciune ingerii si demonii ascunsi credinciosilor obisnuiti, sa citesti gandurile, sa stii ce se intampla la mare departare de tine, cand esti cufundat in ruga. Mare minune este aceasta!". Cea de-a sasea treapta ramane doar privilegiul marilor pustnici si asceti "nebuni intru Hristos", a catorva sfinti doar, alesi si iluminati de Dumnezeu. Caracterizarea parintelui Cleopa este tulburatoare: "Ea se numeste <<rugaciunea in extaz sau in uimire iluminata>>. Prin aceasta, in vremea rugaciunii, sfantul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul, degetele mainilor lui ard ca facliile si nu mai este pe pamant decat cu trupul, iar mintea sa flacaruieste in cer, cuprinsa de extazul iubirii pentru Cel de Sus". Ultima treapta a rugaciunii, inca si mai inalta decat cea "in extaz", este asa numita"Rugaciune duhovniceasca": "Este chiar mai presus de hotarele oricarei rugi! Este de-a dreptul o fire cu Dumnezeu. Dupa marturiile sfintilor parinti, ea se cheama <<vederea duhovniceasca a Imparatiei Cerului>>. In afara unor intamplari izolate, pe care nu le cunoastem, caci nimeni nu le-a povestit, daca le-a trait, avem doar exemplul marelui Apostol Pavel, care a fost rapit, cum singur a scris, <<pana la al treilea cer si a auzit acolo cuvinte care nu este cu putinta omului a le grai>>... Iata de unde pornim cu rugaciunea, fratilor, si iata pana unde putem ajunge, numai cu voia lui Dumnezeu!".
</b><b>Scurta incheiere
Aceasta pilduitoare invatatura ne poate ajuta pe fiecare dintre noi sa intelegem pana unde am urcat pe "scara rugaciunii" parintelui Cleopa, ca sa aflam cum sa ne rugam mai bine si daca stim sa ne facem auziti de Cel de Sus. In acest fel, rugaciunea devine si un examen de constiinta, pentru noi toti. Tocmai de aceea, am transcris pentru cititorii nostri cateva dintre cele mai frumoase si utile rugaciuni ale Ortodoxiei, cu mentiunea ca ele au fost selectate si publicate intr-o modesta, dar foarte utila carticica de "Rugaciuni de suflet folositoare", de catre monahii din obstea calugareasca de la Manastirea "Cetatuia Negru-Voda" din Arges. Dupa doua mii de ani de crestinism, la inceputul celui de-al treilea mileniu, nelinistit si tulburat de primejdii planetare, Dumnezeu ne lasa sa intelegem ca este neschimbat in misterioasa Sa maretie fara de inceput si fara de sfarsit, asteptand rabdator un bob de recunostinta si de iubire din partea noastra, cei care indraznim sa-I cerem, fara sa stim intotdeauna prea bine cum anume sa o facem, putina sanatate, putina bucurie, putina pace, tocmai acum, in tarziul istoriei.
Marius Petrescu
</b><b>Rugaciune inainte de inceperea lucrului
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule, Unule nascut al Tatalui celui fara de inceput, carele prin gura proorocului Tau David ai zis: "Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara", Tu ai zis prin gura fericitului Pavel Apostolul: "Ca cela ce nu lucreaza sa nu manance" si iarasi Tu ai zis prin insasi preacurata gura Ta: "Fara de mine nu puteti face nimic". Doamne, Doamne, ascultam din tot sufletul si din toata inima dumnezeiestile Tale cuvinte si cu umilinta alergam la bunatatea Ta. Ajuta robilor Tai cu harul Tau, ca sa savarseasca lucrul ce au inceput. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Rugaciune dupa savarsirea lucrului
Plinirea tuturor bunatatilor Tu esti, Hristoase Dumnezeul nostru. Umple de bucurie si de veselie sufletele noastre si ne mantuieste ca un milostiv. Amin.
Rugaciune la necazuri si suparari
Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si ape intrat-au pana la sufletul meu, dar intru Tine este toata nadejdea mea. Tu cunosti pricina raului ce ma bantuie. Perii capului meu de Tine sunt numarati. La Tine deci alerg si pre Tine te rog, ca, cu iubirea Ta de oameni, sa departezi de la mine orice rau pierzator de suflet, sa-mi ajuti a birui toate ispitele ce ma invaluiesc, ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul meu, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.
Stiu, Doamne, ca viata aceasta este ca o mare invaluita de viforul ispitelor; dar alerg la limanul Tau cel lin, strigand catre Tine: scoate din primejdii si din nevoi viata mea, ca un bun si de oameni iubitor. Amin.
</b><b>Rugaciune pentru impacarea vrajmasilor
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeste smerita mea rugaciune si iarta-mi toate gresalele, adu-ti aminte de toti vrajmasii cei ce ma urasc si ma asupresc. Nu le rasplati dupa faptele lor, ci dupa mila Ta intoarce-i pe dansii, ca nici unul din ei sa nu fie osandit inaintea Ta. Iar pe mine, robul Tau, pazeste-ma cu milostivirea Ta de tot raul si imbulzeala, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
</b><b>Rugaciunea Sfintei Cruci
Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui toti ce-i ce-L urasc pe Dansul, sa piara cum piere fumul, cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce-L iubesc pe Dansul si se insemneaza cu semnul crucii si zic cu veselie: Bucura-te prea cinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea celui ce s-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si s-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si ne-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului. O, prea cinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfintii in veci. Amin.
</b><b>Rugaciune la vreme de indoiala si ispita
Doamne, Doamne, cela ce ai ingaduit diavolului sa ispiteasca in rai pe stramosii nostri Adam si Eva, spre a le incerca ascultarea si supunerea; cela ce asijderea ai ingaduit diavolului cu ingroziri si cu grele suferinte pe dreptul Iov, robul Tau, pentru a se vadi si mai lamurit virtutile lui si credinta lui cea intru Tine; cela ce ai dat ingaduinta satanei sa se apropie cu ispitire de insusi Fiul Tau, spre a-L imbia si a-L momi cu poftele si dezmierdarile acestei lumi, pentru ca infrant si rusinat acest duh blestemat sa auda din gura Mantuitorului lumii cuvintele: Inapoia mea, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-I slujesti"; cela ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispita si de grele indoieli, pentru ca prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea si in supunerea cea catre Tine, insuti Atotputernice si prea bunule Stapan, ajuta robilor Tai (numele) in aceasta clipa grea, cand duhul satanei le tulbura mintea cu indoieli si cu imboldiri si amagiri viclene, le framanta mintea si sufletul si arata-le lor, Milostive, adevarul si calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, robii Tai (numele) sa se poata bucura de cuvintele apostolului Tau Iacob, care zice: "Fericit barbatul carele rabda ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El". Daruieste, Stapane, robilor Tai (numele), inima curata si credinta tare, ca sa poata canta impreuna cu proorocul Tau David: "Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma urasc si ma necajesc! Multi zic sufletului meu: "Nu este mantuire lui intru Dumnezeul lui!", iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu esti si slava mea, cela ce inalti fruntea mea! Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel sfant al Lui! A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea." Amin.