Atac asupra presei
In cuvantarea tinuta la deschiderea Forumului presei romane de pretutindeni, d-l Ion Iliescu, presedintele Romaniei, a atacat dur mass media independenta din tara, pentru ca ar prezenta doar aspectele negative ale vietii sociale. "A trebuit in toti acesti ani sa platim tribut acestei prezentari a Romaniei", a sustinut el. Presa este vinovata de faptul ca investitorii nu vin pe plaiurile mioritice, strainii asteptandu-se sa gaseasca aici "un fel de Somalia". D-l Iliescu a mai afirmat ca nu respinge criticile "constructive" formulate de presa, dar - din pacate - aceasta se axeaza doar pe prezentarea exclusiva a starilor negative. Presa romana face, asadar, deservicii tarii, "cele mai denigratoare" prezentari in exterior fiind elaborate de lucratorii ei si nu de jurnalisti straini. Oamenii din presa ar trebui sa inteleaga ca doar o "prezentare activa si o actiune convergenta, nu stridenta, dar eficienta" va putea duce la "crearea unei imagini favorabile Romaniei".
Discursul prezidential, rostit pe 14 septembrie a.c., nu pare socant la prima vedere. Ca orice politician, d-l Iliescu a trebuit sa gaseasca un tap ispasitor pentru nerealizarile regimului pe care il reprezinta. Subtextul cuvantarilor sale ar fi ca strainii, in special investitorii occidentali, ocolesc Romania, nu pentru ca exista o coruptie generalizata, nu pentru ca justitia functioneaza schiop si legile se aplica contextual, nu pentru ca economia merge taras-grabis, ci pentru ca presa se concentreaza doar asupra scandalurilor politice, economice sau juridice. O presa care ar etala consensul "marilor realizari" ale guvernantilor ar fi, in consecinta, de dorit. Ea ar grabi procesele de integrare a Romaniei in structurile europene si euro-atlantice si ar face ca investitorii straini sa navaleasca in suvoi pentru a-si plasa banii aici. D-l Iliescu a sustinut deci o formula normala din perspectiva unui politician aflat la putere. O formula, insa, uituca: prezentarile incantatorii din presa comunista - impuse de controlul sever realizat de "partid" - nu au reusit sa ascunda dezastrul spre care se indrepta tara. Imaginea de "unitate si armonie" vehiculata de jurnalele comuniste nu i-a influentat in nici un fel pe politicienii si oamenii de afaceri occidentali. Romania a fost sustinuta contextual atata vreme cat politica ei convenea Occidentului in confruntarea cu "imperiul Raului" de la Rasarit. Discursul d-lui Iliescu este alarmant dintr-o cu totul alta pricina. Presedintele pare a fi dat prin el semnalele unui asalt generalizat al partidului la putere, Psd-ul, asupra mediilor de presa independente romanesti.
Intr-adevar, Psd-ului nu-i mai lipseste decat controlul celei de-a "patra puteri in stat" pentru a se eterniza in dominarea ansamblului societatii. Partidul domina, datorita majoritatii parlamentare, puterea executiva si legislativa si influenteaza (direct sau indirect) puterea judecatoreasca. Confuzia celor trei puteri ii permite sa impuna aproape tot ce doresc conducatorii sai, inclusiv "dorinte" nu tocmai ortodoxe, de natura economica sau juridica. Tot ce misca-n tara asta misca dupa cum vrea Psd-ul. Tergiversarea Reformei, blocarea privatizarii sau privatizarile "cu cantec", imperfectiunile legislatiei (ce permit "manevre" oneroase ale clientilor puterii) depind de vointa politica a partidului dominant. Care partid nu este insa de fel unitar. In Psd exista mai multe grupari ale caror interese au intrat si intra de multe ori in conflict. Defectul presei independente este ca surprinde aceste "batalii interne", ca scormoneste in dedesubturile lor, dezvaluind motivatiile nu tocmai oneste ce le anima. In lipsa unei Opozitii puternice si credibile, presa a devenit "cainele de paza" al democratiei romanesti, mijlocul de stopare a procesului primejdios de transformare a ansamblului social intr-o societate mafiota. Dezvaluirile din presa au intunecat de multe ori imaginea Psd-ului, nu a Romaniei. Faptul ca Psd-ul se afla la guvernare face insa ca reactiile externe fata de modul lui de gestionare a afacerilor sa para reactii fata de Romania. Este adevarat ca aceste reactii au efect - ca si in cazul trecutului regim - asupra intregii tari. Cum incearca Psd-ul sa controleze presa vorbita si scrisa? In primul rand, prin impunerea propriilor "propagandisti" la conducerea mediilor de mare impact cum sunt televiziunea si radioul. In dispretul nevoii de stabilitate institutionala si a legii ce o garanteaza, guvernantii au declansat un asalt fara precedent asupra conducerii Societatii Romane de Radiodifuziune si a Tvr, conduceri numite sub trecuta legislatura. Pretextele actiunii de debarcare a d-nilor Andrei Dimitriu si Cristian Hadji-Culea sunt subtiri si ridicole. D-l Dimitriu, presedintele Srr, a fost reclamat de unii angajati ai institutiei pe care o conduce, in legatura cu modul de utilizare a fondurilor, iar d-l Hadji-Culea a fost acuzat ca Tvr a reactionat cu intarziere in prezentarea unor evenimente internationale importante. Si unul, si celalalt, au dat explicatii credibile si au acceptat controalele cele mai riguroase. Ambii conducatori au si sprijinul sindicatelor aferente. Dar cand scopul este pesedizarea mass-media, nimic nu mai conteaza. Psd-ul vrea sa numeasca la conducerea posturilor publice de radio si televiziune oameni care sa nu iasa din "cuvantul partidului", care sa cenzureze stirile disconfortante pe care conducerile neutre le-ar fi acceptat. Preluarea (si epurarea) celor doua institutii va face ca dominatia asupra presei vorbite sa fie aproape totala. Se stie ca televiziunile si radiourile private sunt deja aservite puterii prin diverse manevre financiare, prin dirijarea reclamei, prin interventiile Consiliului National al Audiovizualului in compunerea grilelor de programe. Tot mai multe din aceste societati private se orienteaza spre divertismentul ieftin, evitand - cu precautie - dezbaterea problemelor politice interne.
Controlul presei scrise este mai dificil. In afara de ziarele stipendiate direct de Putere - si care sunt, in genere, neconvingatoare datorita artificialitatii si caracterului propagandistic evident al analizelor -, exista publicatii care si-au asigurat independenta prin fixarea publicului lor, fidelitatea acestuia facandu-le sa reziste la presiunile financiare si la dirijarea reclamei. Dar, chiar si mediile realmente independente pot fi intoxicate prin subordonarea directa a principalei agentii de presa a tarii, Rompres, Ministerul Informatiilor Publice, condus de celebrul - de acum, si prin alte incercari de impunere a cenzurii informationale - Vasile Dancu. O hotarare de guvern din septembrie a.c. prevedea dependenta absoluta, politica, financiara si administrativa a Rompress de ministerul in cauza. Deputata liberala Mona Musca a opus respectivei Hotarari un proiect de lege, conceput inca din legislatura precedenta, prin care agentia nationala de stiri trebuia sa fie subordonata Parlamentului. Initiativa legislativa, acceptata in comisia de cultura, arta si mijloace de informare in masa, a fost blocata pe 10 octombrie de reprezentantii Psd cu sprijinul Udmr-ului. Din dorinta de a conserva avantajele date de coalizarea cu partidul dominant, Udmr-ul s-a implicat intr-o chestiune constitutionala, ce ii poate afecta grav imaginea, libertatea presei fiind - cum se stie - garantata de Legea Suprema. Conducatorii Udmr-ului nu realizeaza ca orice alianta este trecatoare si ca, in anumite imprejurari, o informatie corecta, obiectiva, le-ar putea fi extrem de folositoare. Asaltul Psd asupra mediilor independente este, cum am spus-o deja, motivat de interesele grupurilor ce il compun. Atunci cand presa nu va mai putea dezvalui directia acestor interese, obiectivele economice si juridice vizate, bataliile interne vor deveni mai acerbe, mai dure, dar nimeni nu va mai sti de ele. O cenzurare a presei, o uniformizare a ei ca pe vremea comunistilor nu va face ca Vestul sa accepte mai usor Romania. Politica structurilor occidentale impune tarii, pentru a fi acceptata de ele, o democratizare reala a vietii sociale, deci si o democratizare efectiva a palierelor Puterii. Psd ar trebui sa inteleaga ca, pentru a conduce pe mai departe Romania, are nevoie de o transformare radicala a propriei perspective a realitatii. Excluzand mascarea acesteia prin formule propagandistic-mediatice, el ar putea deveni un partid cu adevarat democratic, capabil de finalizarea concreta a tranzitiei in care se gaseste tara. Evolutia inversa are, evident, consecinte dezastruoase.Toma Roman