Cultura
Muzica
Hrusca, din nou acasa...
La zece ani dupa stabilirea in Canada, Stefan Hrusca s-a intors vara asta in Romania, si saptamana trecuta, la Teatrul National, unde ne-a daruit albumul "Stefan Hrusca - 20 de ani". Au trecut, deci, doua decenii de la prima sa aparitie in Cenaclul Flacara (pe 24 octombrie 1981, la Borsa), cand "juriul" pentru acceptarea prezentei sale pe scena a fost format din Victor Socaciu si Vasile Seicaru. Prieteni buni apoi, cei trei au dominat muzica folk a deceniului opt, fiind varfurile celei de-a doua generatii de aur folk, care, din pacate, se pare ca a fost si ultima.
Intr-o lume nebuna si stresata, Stefan Hrusca ne ofera o selectie de 16 melodii puse pe versurile poetilor mult iubiti de folkisti: Radu Stanca, George Tarnea, Adrian Paunescu, Dan Verona si Horia Badescu.
Lucrarile sunt cunoscute si iubite de cateva generatii, care vor da cu siguranta curs mesajului artistului: "Invit pe romantici sa asculte acest album in tacere, reamintindu-si iubirile de altadata". Fanii mult indragitului cantautor, nascut pe Iza, in Maramures, vor afla un alt Hrusca decat cel atat de cunoscut din albumele de iarna ("Colinde I", "La savarsitu" Lumii", "Ziurel de Ziurel", "Craciun cu Hrusca", toate discuri de aur, pentru cele mai multe albume vandute). Il vor cunoaste pe Hrusca cel din "Ruga pentru parinti", "Urare pentru indragostiti", "Calatori visatori" (Lp-uri Electrecord scoase intre 1984-1988) si chiar pe cel din "Fostele iubiri" (1996).
Dar acest al noualea album (al patrulea realizat la Intercont Music) trateaza vechile melodii cu tehnica digitala de ultima ora (aranjament, sound) si le aduce foarte aproape de muzica pop. Ca o fi bine sau nu, e treaba fiecarui ascultator, dar accesibilitatea este asigurata. Mai ales ca beneficiaza de sprijinul lui Raul Kusak, un orchestrator de mare muzicalitate (sustine si sound-ul pe pian si sintetizator), precum si de mastering-ul perfect asigurat de George Nemeznic.
Prea legat subiectiv de om, de artist si de gen, nu-mi permit decat sa va sugerez sa ascultati acest disc realizat de echipa lui George Maracine, care, asa cum ne-a obisnuit, de la productie si pana la lansare a dovedit curaj, daruire si profesionalism.
Drum bun Stefane! Sa mai canti, cel putin inca un deceniu! Te asteptam sa ne colinzi, in concert, de Craciun!Aurel Gherghel
Teatrul de Comedie din Bucuresti si-a inceput stagiunea de toamna cu un spectacol de mare succes: "Bani din cer". Pus in scena de un actor de mare calibru - Horatiu Malaele, cu o distributie extrem de seducatoare, compusa din magistri si incepatori, comedia lui Ray Cooney face salile de spectacol sa planga de... ras.Virginia Mirea
"Sunt fericita pentru reusita acestui spectacol"
Ce-si poate dori mai mult un actor, decat sa simta ca sala se prapadeste de ras ori ca se induioseaza la intamplarile desfasurate in scena. In decursul carierei mele de actrita am trecut prin ambele stari. De data asta, comedia a inceput insa cu mult inainte de premiera, la repetitii, cand ba imi cadea vaza in cap, ba imi aluneca peruca pavoazata cu o pana cocheta, ba imi calcam pe picior partenerul ori, si mai grav, trebuia sa inghit cantitati enorme de ceai in loc de coniac, pentru ca aveam si trista sarcina de a ma imbata cui. Dar cu parteneri si colegi minunati, cu prieteni ca George Mihaita sau Gheorghe Danila, cu mai tinerii Dan Tudor si Mihaela Teleoaca si sub bagheta magicianului Horatiu Malaele, care are comedia in sange, totul devine o placere. O incantare! Sunt fericita pentru reusita acestui spectacol. Se simtea acut nevoia de comedie de calitate, in peisajul atat de mohorat al ultimelor luni. Si, mai ales, se simtea nevoia de comedie autentica, jucata fara ingrosari si vulgaritati penibile. Publicul se dovedeste si el un public de calitate, reactionand prompt, la fiecare replica cu haz, la fiecare supriza si gest comic. Si, ceea ce e important, devine sensibil si la acele multe detalii de psihologie, pe care ni le ofera un autor si un regizor de talent.
George Mihaita
"<<Banii din cer>> aduc in sala lacrimi de ras"
Ce inseamna un text dramatic impecabil scris si care ofera regizorului si interpretilor prilejul de a-si demonstra in forta insusirile lor creatoare! Desi pare o comedie usoara, gen farsa de bulevard, subtextul este foarte subtil, de altfel, excelent descifrat de un regizor ca Horatiu Malaele, care stie admirabil dozajul ras-plans, unul din marile secrete ale artei. Eu interpretez un personaj ce traieste o drama, intr-o situatie extrem de comica. Exact ce-mi place mie sa joc: o comedie tivita cu tragedie. Daca rezolvam personajul doar cu agitatie continua si grimasele din recuzita genului lejer, ratam un mare rol al vietii mele de actor. Am ajuns la o varsta cand trebuie sa le demonstrez si colegilor mei mai tineri, care poate nu m-au vazut in filme sau in spectacole "grele", ca mai am multe de spus in scena si pe ecran. A fost o munca sisifica, la nuanta, mi-am petrecut vacanta rasucind pe toate partile rolul meu - o adevarata locomotiva pentru spectacol. Pana si in scurta "permisie" pe care mi-am luat-o plecand in Croatia, intr-un peisaj superb, in timp ce lumea se rasfata, pe plaja, la soare, eu stateam in hotel si buchiseam textul. Dar a meritat din plin. Am si sansa de-a juca in cuplu cu buna mea prietena si colega Virginia Mirea - o foarte mare actrita de comedie, care isi compune stralucit personajul. Toata trupa a lucrat cu pasiune, iar rezultatul se vede. Si se aude: de mult n-a mai rasunat sala "Comedia" de atata ras sanatos, continuu si inteligent.
Alice Manoiu
Premiere... Premiere... Premiere...
Colonelul Pasare</b><b>Teatrul Bulandra - Sala Izvor</b> Celebrul si batranul teatru din Bucuresti mai asaza o "caramida de aur" la temelia unei institutii care de multe decenii poarta in lume, cu glorie, faima artei teatrale romanesti. De data aceasta este vorba despre "Colonelul Pasare", de Hristo Boicev - traducere si adaptare Alexandru Dabija. Oarecum necunoscut in Romania, autorul piesei (nascut in Bulgaria, in 1950) este un dramaturg prolific, un scenarist de succes, candidat independent, in 1996, la alegerile prezidentiale din Bulgaria. In 1997, celebrul dramaturg englez Harold Pinter ii inmaneaza Marele Premiu de dramaturgie contemporana pentru piesa "Colonelul Pasare", un text dramatic a carui actiune se desfasoara intr-un azil de nebuni - "Clinica psihiatrica 40 de mucenici" - numele real al unui azil, peste care, din intamplare, a dat insusi Hristo Boicev. Desigur, este vorba despre o metafora, o poveste despre fragilul hotar care desparte lumea normala de cea alienata, mai transparent astazi ca niciodata. Vorba colonelului Fetisov (interpretat magistral de Victor Rebengiuc!): "Domnilor! Nu sunteti nebuni, domnilor! Sunteti doar altfel decat ceilalti!". Secondandu-si uluitorul "colonel", actorii Bulandrei, Dana Dogaru, Mircea Rusu, SilviuGeamanu, Razvan Vasilescu, Costel Cascaval, Dorin Andone, Constantin Draganescu, alcatuiesc o echipa de forta ce contribuie din plin la nasterea unui spectacol de zile mari. Un spectacol ce se anunta de lunga cariera si care nu s-ar fi putut crea fara aportul scenografului mult premiat - pe drept!! - Dragos Buhagiar, aliat de nadejde al autorului acestui regal teatral: Alexandru Dabija. Aflat in deplina maturitate artistica, regizorul izbuteste sa "dea lovitura" cu fiecare punere in scena, datorita modului foarte personal in care reinventeaza textul dramatic, imbogatindu-l, de fiecare data, cu amploarea si forta talentului sau imaginativ. "Colonelul Pasare" - iata o noua demonstratie de exceptie a spiritului creator romanesc!<b>Silvia Kerim