O stea de la rasaritAlsou"Iubesc Romania! La fel ca si in Rusia, aici sufletul nu s-a pierdut"- Frumoasa si inteligenta, la saptesprezece ani, vamile succesului s-au deschis pentru ea -
In miez de toamna capricioasa, Romania a avut parte de un oaspete special: Alsou, o fata superba si inteligenta, un ambasador diafan al sufletului rusesc.
Nunta cu noroc
- Difuzarea in Romania a videoclipului tau intitulat "Solo" ti-a adus o multime de admiratori. Putina lume stie insa ca esti rusoaica. Cum ai izbutit sa patrunzi pe piata internationala a muzicii, in calitate de artista din... est? Putini interpreti din fostele tari comuniste reusesc performanta ta.
- Raspunsul e simplu: am muncit si-am muncit, si iar am muncit. Nu poti sa ajungi prea departe, daca nu-ti ridici tu singur stacheta la un record international. Dar un rol decisiv l-a avut si norocul. Cheia a reprezentat-o faptul ca eu am pornit de la o baza solida, adica de la un succes cert pe piata ruseasca. Asta a insemnat foarte mult si pentru mine, pentru ca mi-a oferit certitudine, un fundament pe care sa-mi cladesc visele, dar a fost si o dovada pentru producatori ca nu investesc in van, ca ceea ce a prins in Rusia poate sa prinda la fel de bine si in alte parti ale lumii. Bineinteles ca am fost extrem de fericita atunci cand a fost incheiat contractul, care imi oferea posibilitatea sa-mi testez muzica si in afara tarii, dar eu tin sa fiu cunoscuta ca fiind o cantareata rusoaica. Sunt foarte mandra de originile mele si gasesc ca nu e nimic rau in a mi le face cunoscute. Daca e sa fiu sincera, trebuie sa marturisesc faptul ca originile mele au reprezentat chiar un atu, un adevarat ajutor, atunci cand m-am lansat pe piata internationala. In Vest, Rusia e perceputa ca o tara misterioasa, cu o reputatie neagra, legata de anii de comunism, dar si cu o stima imensa pentru cultura ei. O tara foarte exotica, ceva foarte diferit de ceea ce cunosc ei. Cand se afla ca sunt din Rusia, oamenii deveneau brusc interesati, ma priveau altfel si, chiar daca nu-mi cunosteau numele, ma remarcau, ceea ce inseamna deja foarte mult pentru un artist tanar, care abia isi incepe calatoria prin universul, uneori inimaginabil de ostil, al showbiz-ului.
- De fapt, cum a inceput povestea ta? Cand ai luat prima data legatura cu muzica? Cand te-ai decis sa faci din muzica o cariera?
- Eu am fost un copil foarte muzical. De cand ma stiu am fost, intr-un fel sau altul, in contact cu muzica. Am inceput sa studiez pianul de la varsta de cinci ani si ulterior am facut scoala de muzica. Dar la vremea aceea nu eram realmente interesata de cantat. Eram interesata de ceea ce invatam. Apoi, pe la unsprezece ani, am inceput sa ascult melodii interpretate de Mariah Carey si, pentru ca-mi placea tare mult, am incercat s-o imit. Mi-am dat seama ca ceea ce-mi iesea nu suna prea rau, asa ca am inceput sa cant in fata celor din familie si a prietenilor. Abia atunci mi-am dat seama ca doream sa devin cantareata, am constientizat ca acesta era drumul pe care trebuia s-o apuc. Asa am inceput sa-mi explorez posibilitatile vocale, sa experimentez diverse tehnici sau stiluri. Apoi, cand aveam 15 ani, fratele meu m-a rugat sa cant la nunta lui. Am ales atunci o melodie care mi se parea potrivita ocaziei si-am cantat "I will always love you", piesa interpretata de Whitney Houston, pe coloana sonora a filmului "Bodyguard". Toti invitatii au fost socati. Multi dintre ei habar n-aveau ca eu stiu sa cant, iar cei care stiau credeau ca e mai degraba un hobby. Uimirea si admiratia lor m-a surprins si pe mine, nu credeam ca am o voce chiar asa de deosebita, dar mi-a dat si foarte multa incredere. Imediat, o prietena de-a mamei a venit la mine si mi-a spus: "Cunosc un manager. Trebuie sa mergi neaparat la el, fiindca te poate ajuta.". Normal ca n-am scapat ocazia si m-am dus. I-am cantat si lui, tot melodia lui Whitney Houston, dar n-am reusit s-o duc pana la capat, pentru ca el a batut cu mana in masa si mi-a spus: "Excelent! De maine ne apucam de lucru". Nu-mi venea sa cred ca este adevarat. "Vorbiti serios?", l-am intrebat. "Nu va bateti joc de mine?". Totul s-a petrecut atat de repede, incat mi se parea ca e o poveste. In continuare, ne-am pus pe treaba. Am inregistrat cateva cantece in ruseste, apoi am facut si un prim videoclip, iar piesa respectiva a intrat direct pe locul unu in toate topurile de specialitate din Rusia. Se numea, in traducere, "Vis de iarna", si pentru mine chiar a reprezentat un vis, unul care devenise realitate, ca printr-o minune.
- Care a fost reactia parintilor tai cand le-ai spus ca vrei sa faci din muzica o cariera?
- Parintii mei, de fapt, intreaga mea familie m-a sprijinit mereu. Desigur ca au fost si ingrijorati pentru mine, fiindca toata lumea stie ca o cariera de acest gen presupune practic pierderea vietii personale. Cate drame nu s-au nascut din acest motiv! Dar, pe de alta parte, ei stiu ca ceea ce fac acum inseamna totul pentru mine, ca sunt fericita, si atunci ma sprijina in proportie de 100%. Toti sunt foarte mandri de mine, dar trebuie sa recunosc ca tata este primul si cel mai infocat fan al meu.
Intre Londra si Moscova
- In prezent, locuiesti la Londra. A fost o decizie impusa de cariera ta?
- Stabilirea la Londra e rezultatul unui concurs de imprejurari. Datorita parintilor mei care lucreaza in domeniul afacerilor, noi am calatorit foarte mult in America, Danemarca si Marea Britanie. Mai ales pentru mine, aceste deplasari erau foarte dificile, pentru ca tot timpul se punea problema scolii. Atunci, parintii mei au decis sa ne stabilim la Londra, desi tata continua sa-si petreaca cea mai mare parte a timpului in Rusia, pentru ca acolo sunt majoritatea afacerilor lui. Vine insa saptamanal sa-si regaseasca familia.
- Londra e una din marile capitale culturale ale lumii. De ce ai ales sa-ti faci debutul in Rusia? N-ar fi fost mai simplu sa incerci sa te lansezi direct pe piata occidentala?
- Ba da. Aceasta ar fi fost solutia cea mai facila, insa, repet, eu am fost intotdeauna foarte mandra de faptul ca sunt rusoaica, asa ca am tinut neaparat sa pornesc de acolo de unde ma trag. Mi-am dorit cu ardoare sa cuceresc mai intai inimile conationalilor mei, sa-i castig pe cei de-un sange cu mine, pe cei care ar fi inteles cel mai bine mesajul muzicii mele. Si-apoi, exista posibilitatea sa nu reusesc nici in Anglia, nici in America ori in Orient, dar daca puteam sa incalzesc sufletele rusilor mei, acesta ar fi fost cea mai minunata recompensa pentru mine. A fost o perioada epuizanta, pentru ca din nou se punea problema scolii. Nu voiam sa-mi abandonez studiile, asa ca a trebuit sa ma chinui. In primul an de colegiu, am lipsit foarte mult, dar am avut noroc cu profesorii, care au fost foarte intelegatori. In ultimul an, datorita faptului ca am calatorit foarte mult, a trebuit sa iau lectii particulare. Mergeam la scoala numai pentru examene. Din fericire, am terminat colegiul anul acesta in iunie, asa ca, macar din acest punct de vedere, situatia nu va mai fi atat de complicata.
- Rusoaica in suflet, dar domiciliata in Occident, cum va arata oare viitorul tau profesional? Nu ti-e teama ca nu vei prinde nicaieri radacini?
- Momentan, petrec foarte mult timp in tara mea natala, unde inregistrez un al doilea album in ruseste. Apoi, va trebui sa revin in Londra, unde voi inregistra o noua piesa in engleza. Restul toamnei si pe tot parcursul iernii, am programat un turneu de mari proportii, prin intreaga Rusie. Acest proiect reprezinta un eveniment extrem de emotionant pentru mine. Imi doresc din tot sufletul sa nu-mi dezamagesc publicul. In rest, las firul destinului sa se desfasoare, pentru ca sunt convinsa ca soarta va fi si in continuare generoasa cu mine.
Balciul desertaciunilor
- Alsou, ce se mai intampla cu viata culturala din Rusia? Din pacate, in zona aceasta, informatiile noastre s-au intrerupt. In conditiile unei tranzitii la fel de dureroase ca aceea din Romania, mai au oare oamenii timp si chef de citit, de mers la spectacole? Mai au ei timp sa se mai ingrijeasca si de sufletul despre care tu vorbesti atat de frumos?
- Trecutul nostru cultural e marcat de oameni de geniu si, in ciuda vicisitudinilor cu care se confrunta rusii acum, cultura continua sa faca parte din viata lor. Oamenii inca citesc mult, se duc la concerte de muzica clasica sau muzica usoara, viziteaza expozitiile de arta. "Balsoi Teatr" inca reprezinta un templu al culturii clasice, in care continua sa vina sute de oameni, care numai in acest mod isi mai pot reincarca bateriile. De fapt, datorita situatiei economice dramatice - oamenii nu-si primesc salariile, saracia cea mai crunta marcheaza 90% din populatie -, manifestarile culturale reprezinta ultima posibilitate de esapare. Muzica, cultura in general, a ramas singura permanenta in viata rusilor, pentru ca este una dintre putinele valori reale, care rezista peste timp si care este pentru toata lumea.
- Ce mai fac artistii din vechea garda? Alla Pugaciova, de pilda, o cantareata cu o personalitate de exceptie! Mai au loc in lumea muzicala de astazi sau sunt considerati vechituri?
- Numele care au dominat scena muzicala acum 20 de ani continua sa fie recunoscute si acum. Inca dau concerte, iar oamenii continua sa-i iubeasca. Te asigur ca Alla Pugaciova e si acum considerata Marea Doamna a muzicii rusesti. E drept insa ca exista diferente intre publicul lor si cel care vine sa asiste la concertele noilor nume. Generatia tanara este foarte influentata de Vest si de aceea muzica dance are foarte mare succes acum, la fel ca si in Romania. Artistii acestia noi sunt insa precum efemeridele: ciclul lor de viata este foarte scurt - azi sunt in voga, iar maine nu mai stii nimic de ei. Exista extrem de putini artisti care reusesc sa adune in fata scenei admiratori cu varste diferite, si aici trebuie sa las modestia la o parte si sa spun ca sunt foarte mandra ca eu ma numar printre cei care au reusit aceasta performanta. In randurile celor care vin la spectacolele mele, se gasesc copilasi de cinci ani si bunici de saptezeci de ani. Mie mi se pare fabulos! Tocmai de aceea ma straduiesc sa cant numai muzica de calitate, melodii care sa reziste testului timpului.
- Cum arata lumea muzicala ruseasca din ultimii ani? Oare e la fel de pestrita si de aleatorie ca la noi?
- Din pacate nici in show-biz-ul rusesc situatia nu e prea roz. In Rusia, daca ai bani si relatii, poti ajunge cunoscut efectiv peste noapte. Exista neveste ale unor oameni de afaceri extrem de bogati, care spun: "Dragule, as vrea sa cant". Iar raspunsul este: "Nici o problema, draga mea". Si asta, in ciuda faptului ca nevestele respective nu au pic de voce, iar ceea ce ele numesc muzica este un zgomot groaznic, o insiruire ieftina de note. Din nefericire, boala aceasta, de care sufera peisajul muzical rusesc, este foarte raspandita. Pentru un tanar artist, este foarte greu sa patrunda in sistem, daca nu are relatii sau foarte mult noroc.
- Nu esti pentru prima oara in Romania. Ce impresie ti-a facut publicul, oamenii pe care i-ai cunoscut?
- Intre Rusia si Romania exista mari similitudini. Limbile ne sunt diferite, dar oamenii au multe trasaturi comune: acelasi suflet cald, aceeasi atitudine primitoare, aceeasi pofta de viata, aceeasi veselie molipsitoare. Avem traditii extrem de asemanatoare. Eu iubesc Romania, pentru ca la fel ca si in Rusia, aici sufletul nu s-a pierdut. Oamenii sunt deschisi si sentimentali, si asta e bine. Lumea pare din ce in ce mai dezumanizata si egoista. Si care e caracteristica principala a omului, daca nu sentimentele?!Ines Hristea
Fotografii de Iulian Ignat (4)