S.U.A., Rusia si noi
Ultima luna a dus la schimbarea spectaculoasa a lumii in care traim. Toti avem asteptari, cu toate ca nimeni nu stia precis ce se va intampla. Daca nu stim inca mare lucru despre felul in care va evolua relatia dintre Statele Unite ale Americii si lumea islamica, stim in schimb ca intre americani si rusi s-a produs o spectaculoasa apropiere. Aparitia unui dusman caruia nu-i pasa de numarul de victime nevinovate si care declara din start ca scopul sau este distrugerea lumii necredinciosilor si a Satanei, adica a tot ceea ce nu este Islam, a facut automat din intreaga crestinatate o tinta pentru viitoarele atacuri. Islamistii fundamentalisti isi incepusera de mai multi ani campania impotriva U.R.S.S., dar nu ar fi avut nici o sansa, daca nu ar fi fost ajutati de S.U.A., de democratiile occidentale si de o multime de alte state (China, Arabia Saudita, Egipt etc.). Era firesc atunci ca N.A.T.O. si aliatii sai sa lupte impotriva celui periculos, comunismul. Dupa prabusirea U.R.S.S. si a totalitarismului de tip sovietic insa, fundamentalistii islamici si-au continuat lupta lor impotriva fostelor state sovietice din Asia Centrala, Caucaz, precum si impotriva unei imense regiuni din Rusia asiatica, toate locuri unde credinta musulmana castiga adepti.
De ce au ajutat S.U.A., tarile N.A.T.O., precum si alte state suverane, direct, indirect sau s-au uitat in alta parte cand guerilele islamiste se luptau in Cecenia, Daghestan, Bosnia, Kosovo, Macedonia, precum si in alte parti? Adesea, aceste incidente au fost privite din prisma drepturilor individului, a drepturilor minoritatilor, precum si a conflictului cu un dusman autoritar (regimul de la Moscova sau Milosevici). In plus, atat Moscova, cat si Belgradul asupreau miscari sau natiuni care nu aveau nimic cu Islamul, fiind fie ortodoxe (vezi razboiul civil din Moldova), fie catolice sau reformate (revendicarile tarilor baltice sau Slovenia, Croatia). Occidentalii nu au observat ca, ajutand popoarele sa lupte pentru drepturile lor si impotriva unor asupritori, ajutau in acelasi timp si formatiunile extremiste din regiunile cu pricina, care se bucurau tot mai mult de sprijinul retelelor teroriste islamice (inclusiv cele ale lui Bin Laden).
Dupa atacurile teroriste criminale asupra cladirilor-simbol ale puterii militare si economice americane, in care au murit o multime de oameni nevinovati, s-a vazut ca intreaga lume islamica are mari rezerve impotriva actiunilor americane de riposta la un act de razboi inceput in mod las, precum si de pedepsire a vinovatilor. Si atunci s-a petrecut un lucru neasteptat: presedintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a alaturat fara rezerve coalitiei antiteroriste din jurul S.U.A. Aceasta se intampla in momentul in care strategii si comentatorii ne prezentau hartile cu raspandirea Islamului din ultimele decenii. Alaturarea statului cu cea mai mare intindere din lume, a statelor foste sovietice din Asia Centrala (cu masive populatii musulmane) la coalitia antiterorista a echilibrat balanta de forte. Apoi a urmat sprijinul statelor celor mai populate din lume, China si India, care au si ele probleme grave cu minoritatile islamice de pe teritoriile lor.
Extraordinara apropiere dintre S.U.A. si Rusia, dintre Rusia si intregul Occident democratic schimba multe din datele problemelor pentru partea lumii in care se afla Romania. Alianta dintre americani si rusi nu este doar conjuncturala, ci strategica, pe termen lung. Prin urmare, toate planurile de extindere N.A.T.O. vor suferi masive regandiri tactice si strategice. Este evident ca lumea occidentala nu se poate lipsi de o alianta defensiva, care va fi folosita tot mai des si in scopuri ofensive (asa cum s-a petrecut in Kosovo, asa cum se intampla acum in Afganistan). N.A.T.O. imparte cu Rusia inamici comuni. Moscova nu va mai putea sa spuna de acum incolo ca nu intelege rostul extinderii N.A.T.O. S-ar putea sa vedem Rusia ca membru N.A.T.O. Impotriva a tot felul de veleitari din Romania, care se lauda ca ar fi prevazut acest lucru, trebuie spus ca primii care au intrevazut acest lucru, ba chiar au trimis semnale catre rusi, au fost strategii si politicienii americani. Rusia a privit insa cu neincredere aceste semnale. Acum situatia s-a schimbat.
Ce se va intampla cu Romania in acest context?
Raspunsul nu este usor de dat. Rusia este din multe puncte de vedere ramasa in urma, mai ales cand este vorba despre standardele de integrare in N.A.T.O. si U.E. Totusi, sunt semnale cu privire la o crestere economica, privatizare, restructurare - mai vii acolo decat in lenesa economie romaneasca. S.U.A. se afla in situatia in care nu mai pot spune nu prietenilor sinceri. (Cat de sinceri sunt prietenii romani este o alta poveste. Daca facem abstractie de elita politica si intelectuala, de generatiile tinere si ascultam valul de aberatii spuse de anumiti cetateni pe diferite posturi de radio si televiziune, atunci vedem ca antiamericanismul si antioccidentalismul au cote incredibile pentru o tara care vrea sa se integreze in N.A.T.O. si U.E. Multi dintre acestia au cazut in capcana partidului extremist Prm si a liderului acestuia Vadim Tudor, ale carui simpatii pentru statele arabe teroriste, Irak si Libia, sunt notorii. Desigur, unii oameni sunt saraci, altii sunt doar complexati, in timp ce destui sunt dusmanii valorilor pe care le intrupeaza S.U.A. Cand Romania se va fi integrat lumii democratiilor occidentale, acesti oameni vor fi dusmanii din interior ai democratiilor liberale, un fel de bin ladeni autohtoni. Nu sunt puternici, dar sunt multi si trebuie prudenta in raport cu ei.) De aceea, este de asteptat ca in perioada urmatoare sa conteze mai mult argumente de ordin strategic si geopolitic.
O problema cu totul aparte este autenticitatea dorintei Rusiei de apropiere de Occident. Cand vorbim de apropierea de N.A.T.O. si U.E., ne gandim la standardele democratice, la drepturile omului, la libertati constitutionale si stat de drept. Si Romania mai are destule neimpliniri in aceste domenii, dar daca ne uitam la tarile din zona (Moldova, Ucraina, Belarus sau chiar la Rusia), atunci discutia se complica mult. In toate aceste tari, in afara de elita politica si intelectuala prooccidentala, de tinerii care au fost educati in Occident, vechile grupari comuniste, structurile kaghebiste, cercurile militare, precum si o multime de oameni obisnuiti, sunt sustinatori ai lumii care s-a prabusit in 1989-1991. Simpatia acestora pentru S.U.A. si tarile N.A.T.O., U.E. seamana cu entuziasmul protestatarilor antiamericani din Pakistan sau Indonezia, unde se arde in strada steagul S.U.A. Aceste tari nu pot fi integrate inainte ca prosperitatea economica, dezvoltarea statului de drept si dezvoltarea unor mentalitati liberale, civice sa transforme radical sau macar sa neutralizeze grupurile antiliberale si antidemocratice. In afara de aceste consideratii, mai exista si imensul neprevazut. Felul in care lumea se schimba depinde de prea multe elemente impredictibile, de anumite intamplari. Trebuie sa fim pregatiti pentru orice.Dan Pavel