O victorie impotriva barbarieiSalvatorii De Caini- Prin fumigenele raspandite de primarul din Bucuresti s-a creat impresia falsa ca organizatiile de protectia animalelor sunt forme ilicite de furat bani. Minciuna sfruntata! In vreme ce uciderea patrupezilor miroase a afaceri cu piei de caine, fundatiile incriminate au salvat de la moarte mii de animale.
Dar pentru ca gestul lor salutar sa dureze, au nevoie de ajutor -
"Am inceput o cursa contra-cronometru cu primaria. Ei alearga sa omoare cat mai multi caini, noi alergam sa-i salvam"
Interviu cu ing. Eftimie Pluti, presedintele fundatiei "Arca lui Noe"
- D-le inginer Eftimie Pluti, sunteti patronul unei intreprinderi prospere, un om de afaceri respectat si... foarte ocupat. V-ati implicat, totusi, intr-o actiune atat de putin profitabila cum e aceea de protectie a animalelor. Ce v-a determinat sa deveniti membru si apoi presedinte al fundatiei "Arca lui Noe"?
- De cand ma stiu, am iubit animalele. Am crescut alaturi de ele de mic copil. Cred ca dragostea pentru animale il innobileaza pe om, iar la randul lor, animalele ne ofera adevarate lectii de viata. Cine este mai credincios decat cainele? Ati auzit vreodata de un caine care sa-si paraseasca sau sa-si tradeze stapanul? Si nimeni nu este mai lipsit de pretentii ca el. Se multumeste cu o bucatica de paine si o mangaiere pe crestet. Doarme in frig, in ploaie si este un paznic credincios. Cand ii moare stapanul, cainele refuza sa mai manance si, de multe ori, s-a intamplat sa moara si el de durere. Am socotit intotdeauna ca "problema cainilor", atat de mult trambitata, este falsa. Exista intr-adevar o problema, dar este una sociala: a oamenilor deranjati de prezenta cainilor de pe strada. Iar de asemenea probleme ar fi trebuit sa se ocupe si Ministerul Sanatatii, cu departamentul destinat animalelor, si toti primarii. Dar... asta nu s-a intamplat. Asa ca, atunci cand am auzit (ma aflam in strainatate) ca primarul Basescu a hotarat exterminarea cainilor din Bucuresti, am crezut ca-i o gluma. Si inca una nereusita. Intors in tara, am descoperit insa o realitate mult mai ingrozitoare, scene de cosmar, care ne-au condamnat la exluderea din lumea civilizata. Prin fiul meu, a carui profesoara, d-na Rodica Achim, este membra a fundatiei "Arca lui Noe", am luat legatura cu cei de la fundatie si... asa a inceput totul.
- Ce ati realizat pana acum, ca presedinte al fundatiei?
- Am si realizari, dar si esecuri. In primul rand, de cand m-am implicat in aceasta activitate, am inceput cu Primaria o cursa epuizanta, contra-cronometru: ei alearga sa omoare cat mai multi caini, noi - fundatia noastra, impreuna cu celelalte fundatii - alergam sa salvam cat putem mai multi. S-au creat, asadar, doua tabere ireconciliabile: ucigasii de caini si iubitorii de animale. Noi, cei care iubim cainii, vrem sa-i adapostim, sa-i ingrijim, fara sa apelam la banul public. Tot ce am realizat eu a fost fara sprijinul statului. Basescu, in schimb, plateste din banul public "Prime" pentru prinderea si omorarea cainilor. De ce atata solicitudine, atata graba? Asadar, pe banii nostri, in timpul nostru - liber sau nu -, in spatii in care cainii nu mai deranjeaza pe nimeni, noi vrem sa fim lasati sa ne ocupam de ei. Sa-i salvam si sa-i ajutam sa traiasca. Ei bine, nici acest lucru nu ne este ingaduit. Daca pana acum ni se mai dadeau din cand in cand caini, acum nu ni se mai dau decat puisori.
- De ce?
- Intrebati-va si dvs. de ce. Eu cred cu tarie ca este vorba de interese materiale. Pieile de caini sunt vandute. In spatele uciderii animalelor se afla o afacere veroasa.
- Ati avut, spuneati, si realizari. Care sunt acestea?
- Am creat in adaposturi niste conditii cat de cat - zic eu - igienice, in care cainii sa poata dormi, manca, sa fie controlati periodic de niste medici. La Cervenia, am facut amenajari si, in prezent, avem acolo 400-500 de caini. Pentru ca numarul cainilor salvati de la ucidere crestea intr-un ritm din ce in ce mai "alert", am amenajat si aici, la Bucuresti, un adapost care, dupa anumite criterii, da o mai mare libertate cainilor. Este o curte inchisa, unde ei alearga, se joaca. Avem aici peste 800 de caini: 600 si ceva de adulti si aproape 300 de pui. Toti sunt sterilizati, vaccinati. Nici un caine nu intra in adapost nesterilizat si nevaccinat. Pe langa aceasta, am cumparat congelatoare pentru pastrarea carnii sau a mezelurilor, am construit un depozit unde pastram hrana uscata, am cumparat hrana, mese de operatie, am adus medici, au venit si studenti care au facut practica, injectii, sterilizari etc.
- De unde platiti toate astea?
- Grosul sumelor l-am achitat din buzunarul meu si din dividendele pe care le am ca patron la intreprindere. Am avut si ajutoare din partea unei fundatii germane, Dtav, care ne-a trimis hrana. Cateva persoane, din alte fundatii si asociatii romanesti, si anume: d-na Faust (Asociatia "Christie"), d-na Ioana Casetti (Cnpa), d-na Florina Tomescu (Fundatia "Speranta"), d-na Angela Anton (Fundatia "In umbra omului") ne-au dat o mana de ajutor, ori de cate ori ne-am aflat in impas. Aceste ajutoare insa, date din inima, raman insuficiente fata de nevoile reale. Numai mancarea cainilor se ridica la trei-patru sute de milioane pe luna. Din pacate, trebuie sa recunoastem ca iubitorii de animale, mult mai numerosi decat au recunoscut vreodata "oficialii", sunt destul de stramtorati financiar.
- Intrevedeti vreo solutie, macar pentru viitor?
- Rezolvarea acestei grave probleme sociale numai la nivelul unei fundatii ori organizatii nu este posibila. Si-atunci, trebuie creata o federatie puternica, nationala, care sa realizeze un dialog cu oficialitatea, sa reprezinte o autoritate, atat din punct de vedere legal, cat si moral, sa stabileasca legaturi cu alte organizatii de acelasi nivel din strainatate. Am vrut sa creez un asemenea sistem, dar nu am reusit! S-ar putea sa gresesc, dar majoritatea celor pe care i-am intalnit cu acest prilej vedeau in spatele initiativei mele "o afacere", si nicidecum un mod de exprimare a iubirii de animale. V-as ruga chiar ca, prin intermediul dvs., lumea sa afle ca ne oferim ca liant - a nu se intelege conducatori - pentru constituirea unei astfel de federatii nationale a iubitorilor de animale. De altfel, astept de la mass-media sa se implice mai mult decat pana acuma in educarea populatiei, in spiritul iubirii fata de caini. Am fi oameni mai buni. Daca s-ar face niste studii psihosociale, s-ar descoperi ca toti copiii care au crescut cu caine in casa devin niste oameni mai buni, mai comunicativi, mai altruisti.Sanda Anghelescu Pentru eventuale sponsorizari sau adoptii, telefoanele Fundatiei "Arca lui Noe" sunt 210.35.70 sau 210.08.06.
OpiniiPe marginea articolului "Cand criminalii poarta halate de medici veterinari" (F. As nr. 474)
"Numai o bestie poate zdrobi sufletul unui copil care priveste ingrozit la omorarea cainelui sau"
Am citit ingrozit, in numarul din 13 iulie a.c. al revistei "Formula As", despre acea intamplare macabra petrecuta la adapostul pentru caini din strada Pallady. Dupa ce doamna Mariana Popescu, impreuna cu fetita sa in varsta de 10 ani, il recuperasera pe Negrutu, cainele copilei, doctorul Preda l-a dat unui hingher spre a-l ucide. Zadarnice au fost lacrimile fetitei si ale mamei sale, in incercarea de a inmuia inima de piatra a medicului, cainele a fost omorat in prezenta lor. Uciderea cainelui de fata cu copilul, in urma dispozitiei data de dr. Preda, este de o gravitate extrema, stiind ca situatiile de acest gen pot avea consecinte incalculabile. In acest sens, voi da ca exemplu un caz asemanator, care s-a petrecut in Bulgaria, cu 30-40 de ani in urma: in cursul unei campanii de exterminare a cainilor, un militian a impuscat cainele unei fetite pe plaja de la Varna. La vederea cainelui sau cuprins de spasmele mortii, fetita, in varsta de noua ani, a innebunit. S-a gandit oare dr. Preda ce se va petrece in sufletul copilei, cand isi va vedea cainele ucis?
Cine ucide cu sange rece animalul drag unui copil este o fiara, mai feroce decat tigrul care nu ucide decat spre a-si astampara foamea sau pentru a se apara. Numai o bestie poate zdrobi sufletul unui copil care priveste ingrozit la omorarea cainelui sau, pe care l-a crescut cu dragoste, dupa ce l-a cules de pe strada, unde traia oropsit. Scena la care a asistat fetita, impietrita de durere, o va urmari in multe nopti de cosmar, iar nenumarati copii vor ramane cu traume psihice, poate incurabile, dupa ce au fost martori la grozaviile comise in vazul lumii de hingherii lui Basescu.
Pentru un copil, uciderea animalului iubit, care face parte din lumea de povesti a copilariei, este un act de o cruzime halucinanta. Spunem copiilor povesti despre animale ce au comportament uman, dar, totodata, ucidem aceleasi animale pe care ei le-au crescut cu dragostea sincera pe care numai sufletul lor curat o poate darui. Cu ce ochi ii vor privi copiii pe oamenii maturi, care trebuie sa le fie modele in viata, cand hingherul ii smulge cainele din brate omorandu-l in fata lui.
Au fost ucisi caini in curtile oamenilor, aruncandu-se otrava peste garduri, desi primarul ar trebui sa fie primul cetatean al urbei care sa respecte proprietatea. Se pare ca inviolabilitatea proprietatii este o vorba goala in orasul in care domneste primarul Basescu. Insa aruncarea otravii in curti, parcuri sau pe strada este periculoasa si pentru alte animale domestice sau pentru copiii saraci, care s-ar lasa tentati de atractia unei bucati de salam, gasita in parc, despre care nu stiu ca ar contine stricnina. Intr-o tara civilizata, unui medic care a ucis animalul unui copil, in prezenta sa, i s-ar fi retras dreptul de practicare a profesiei. Aceasta, deoarece s-ar fi considerat ca, prin comportamentul inuman de care a dat dovada, reprezinta un pericol public. In acea societate civilizata, unui astfel de medic i s-ar fi inchis toate portile, ramanandu-i doar sansa de a fi angajat killer, de o banda de gangsteri. Mengele si alti "medici ai mortii" de trista amintire, din lagarele naziste, care au experimentat pe detinuti grozavii pe care numai mintile bolnave le pot imagina, au fost racolati probabil din randurile unor medici sadici, capabili sa ucida animalul unui copil, fara remuscari.
Cat priveste spectacolul prinderii cainilor in cursul zilei si agresarea copiilor care vor sa-i salveze, si el se inscrie in scenariul mutilarii inocentei. De aceea sa nu fim surprinsi cand cazurile de copii ucisi de alti copii se vor inmulti. In simplitatea si naivitatea lor, copiii vor crede ca si oamenii pot fi omorati la fel de usor cum sunt ucisi pe strada sau la ecarisaje rudele lui Pluto, eroul din filmele lui Walt Disney, sau alti catei umanizati din basmele spuse de bunici cand ii adorm. Pe fundalul unei astfel de psihoze, vom constata in urmatorii 10-15 ani o crestere ingrijoratoare a ratei criminalitatii in randurile tineretului. Vinovati vor fi cei care patroneaza astazi cruzimea in vazul lumii, la lumina zilei, pe care sufletul crud al copiilor o vor percepe ca un fapt obisnuit, in firea lucrurilor. Cand va fi constientizata adevarata dimensiune a raului provocat de iresponsabilitatea tembela a unor factori de raspundere de astazi, va fi prea tarziu pentru indreptarea situatiei. Pornirile criminale se pot naste in sufletul nevinovat al unui copil prin imitatie, involuntar, vazand la televizor filme horror sau asistand la scene de violenta in mediul familial sau stradal.
Prin hingheriada Basescu, organizata in modul cunoscut, romanii au devenit campionii barbariei, mediatizati pe toate meridianele, de televiziune si presa. Oamenii nostri politici, care sustin aceasta campanie rusinoasa de exterminare violenta a cainilor, nu constientizeaza cat rau au facut imaginii Romaniei in lume, acum cand ne dorim atat de mult intrarea in Uniunea Europeana. In Parlamentul European, de la Strasbourg, s-a vorbit timp de 45 de minute despre atrocitatile comise in Romania cu cainii strazii. Nu putem intra in Europa sub semnul batei, folosita si cu prilejul sinistrelor mineriade. Politicienii nostri au o perseverenta nefasta in a face gafe cat mai compromitatoare pentru tara, chiar in situatiile cele mai delicate sau in conjuncturi politice nefavorabile Romaniei. Daca pana acum eram numai sarantocii Europei, de buna voie si nesiliti de nimeni, am ajuns sa fim considerati ultimii salbatici ai continentului.
Incontestabil, ne confruntam cu o grava problema a cainilor fara stapan, mostenire a trecutului, dar ea putand fi solutionata rational si civilizat, fara interventia unor organizatii pentru protectia animalelor din strainatate. Daca s-ar fi continuat campania de sterilizare a cainilor, copiii si diversi cetateni, iubitori de animale, aduceau cainii voluntar spre a fi castrati. Ca rezultat al sterilizarii, populatia canina isi reducea numarul considerabil, in decurs de 3-4 ani, prin extinctie naturala.
In razboiul declarat impotriva cainilor, domnul primar Basescu va iesi invins, oricata incrancenare si zel va depune in aceasta actiune. Unicul rezultat al efortului sau va fi desfigurarea totala a imaginii Romaniei in strainatate, la care este ajutat cu mult sarg de importante personalitati politice si mijloace de propaganda. De aceea, in anul 2007, cand multe tari vor fi fost deja admise in Uniunea Europeana, sa nu fim surprinsi daca la Strasbourg membrii delegatiei romane vor fi invitati sa vizioneze filme ce vor prezenta imagini din cursul hingheriadei. Printre altele, vor avea ocazia sa vada caini otraviti, in convulsiile mortii, urland infiorator, cu spume la bot, carora copiii, cu figuri ingrozite, incearca sa le strecoare lapte printre dintii inclestati de durere. Intelegand ca au fost declarati repetenti de Comunitatea Europeana, se vor intoarce acasa cu firava speranta ca poate in anul 2012, vom deveni mai credibili, daca vom avea mintea de pe urma a romanului, incadrandu-ne in acel barem prorocit de Silviu Brucan si care ne-a revoltat atat de mult in anul 1990. Dar intre timp, vor fi emigrat foarte multi tineri valorosi, unii dintre ei copii acum, care au asistat la ororile regizate de d-l Basescu sau alti primari, tineri doritori sa se stabileasca in tari unde inocenta nu este sfasiata de inconstienta criminala a unor personaje sinistre, din categoria celor de la centrele de exterminare a cainilor.Vasile Perial - str. Cismelei nr. 11, bl. 1C, sc. A, ap. 23, Constanta, cod 8700