Editorial

Redactia
Un discurs aiuritor. Marti, 2 octombrie 2001, d-l Adrian Nastase, primul-ministru, anunta cu sobrietate existenta unui "plan economic de preaderare a Romaniei la Ue". Planul propune o serie de masuri vizand redecolarea economiei, cu un ritm de crestere anuala de peste 5%, in asa fel incat, in jurul...

Un discurs aiuritor

Marti, 2 octombrie 2001, d-l Adrian Nastase, primul-ministru, anunta cu sobrietate existenta unui "plan economic de preaderare a Romaniei la Ue". Planul propune o serie de masuri vizand redecolarea economiei, cu un ritm de crestere anuala de peste 5%, in asa fel incat, in jurul anului 2005, tara sa se apropie de indeplinirea celui mai dificil criteriu pus de Comisia pentru aderare a Uniunii. Satisfacerea criteriului economic este absolut necesara pentru ca, fara stucturi adecvate - inclusiv o legislatie pe masura - piata romaneasca s-ar sufoca sub asaltul produselor comunitare, ar ajunge sa inmormanteze productia agro-industriala autohtona. Economia Romaniei trebuie sa fie temeinic transformata, o reforma profunda, prin privatizare si restructurare, o modificare radicala a sistemului fiscal, in vederea colectarii mai eficiente a veniturilor bugetare, permitand nu numai dinamizarea productiei si reducerea datoriei publice, ci si cresterea calitatii vietii, apropierea nivelului mediu salarial de cel al candidatelor "fruntase" la Ue etc., etc. Drumul va fi greu, dar, datorita politicii adoptate de guvern de la instalarea sa, primele roade se vad deja. Inca de pe acum, romanii vor avea parte de venituri mult mai consistente, stabilitatea macro economica, reducerea deficitului bugetar, controlul inflatiei si privatizarea rapida a ultimelor mari complexe industriale, permitand statului sa-si reduca presiunea fiscala asupra contribuabilului, sa renunte la atentatul continuu asupra buzunarelor cetateanului.
Cine este atent doar la meandrele discursului politic ar putea crede ca, in sfarsit, dupa unsprezece ani de strangere a curbei, de repetate promisiuni de mai bine, romanii zaresc "luminita de la capatul tunelului". Cine traieste in cotidian, cum o fac aproape toti locuitorii tarii, va constata ca lucrurile nu stau deloc asa. Ca in fiecare toamna de dupa 1989, un val de scumpiri loveste crunt pe cetateanul obisnuit, deja terorizat de avatarurile iernii ce va veni. De la 1 octombrie s-au anuntat majorari masive la energie electrica, gaze naturale, alti carburanti, convorbiri telefonice. Astfel, energia electrica s-a scumpit cu 3,6%, gazul natural cu 5%, pretul reglementat pentru transportul, inmagazinarea si disitributia lui cu 5%. Pretul litrului de benzina a crescut cu 150-250 lei pe motivul "devalorizarii cursului de schimb leu/euro", iar tariful Romtelecom s-a majorat cu 5,83%, pretul unui impuls ajungand la 640 de lei. Transporturile vor deveni, evident, mai scumpe, ministerul de resort anuntand corectarea tarifelor "in functie de rata inflatiei". Aceasta "corectare" va face ca tarifele la energie electrica si gaze sa fie majorate lunar si, o data cu apropierea iernii, romanul va fi obligat sa se gandeasca zilnic daca isi va mai putea permite sa aprinda lumina sau sa dea drumul la gaze. Scumpirile vor provoca, asa cum s-a intamplat mereu, o reactie in lant. Preturile la alimentele de baza vor "sari" automat, pretul painii, laptelui, carnii majorandu-se deja cu peste 5%. Legumele si fructele se vand de acum de trei ori mai scump decat cu o saptamana in urma. Un calcul lejer arata ca o familie cu doi copii de scoala, in care sotii au fiecare cel putin salariul mediu pe economie, abia va putea sa plateasca intretinerea. De mancare, imbracaminte si rechizite pentru copii nici nu se va mai putea vorbi. Ce vor face, ne intrebam, cei cu salarii minime, pensionarii sau somerii? Viata lor se anunta drept un desert inghetat.
Cum justifica guvernantii acest tavalug al scumpirilor? "Strategia" economica, prezentata atat de convingator de d-l Nastase, pare, in fapt, a se reduce la o masura simpla: corelarea preturilor romanesti cu cele occidentale. Economistii guvernului vorbesc mereu de impactul raportului cerere-oferta asupra dinamicii economiei, de necesitatea "alinierii" la economia mondiala, dar perspectiva propusa de ei este unilaterala. Cum se va inregistra acea imbunatatire a calitatii vietii, prognozata de premier fie si din 2002, daca "alinierea" cu Occidentul se face doar la nivelul preturilor? Guvernul justifica scumpirea carburantilor, speculand consecintele tragediei de la World Trade Center, care ar fi declansat o recesiune economica mondiala, accentuata de majorarea pretului petrolului pe piata libera. Dar dupa ce a acuzat socul catastrofei, Bursa din New York s-a redresat, iar pretul mondial al barilului de petrol a revenit la nivelul anterior. Ce justificare mai are atunci scumpirea litrului de benzina practicata de Petrom, tocmai pe motivul ca tarifele per baril au crescut? Cum se explica majorarea continua a tarifelor telefonice, care sunt in Romania mai ridicate decat in orice tara vest sau central europeana? De ce s-a stabilit cresterea lunara a preturilor la gaze si electricitate pe baza calcularii ratei inflatiei prin raportul leu/euro cand, pana acum, baza de raportare era leu/dolar? Se stie ca atacul terorist din America a avut printre consecinte o apreciere a monedei euro in fata dolarului. Dar cresterea spectaculoasa a monedei comune europene a tinut mai mult de reactiile psihologice imediate ale mediilor de afaceri si fondurile deblocate de Administratia S.U.A. vor restabili, se pare curand, situatia. Ce va face atunci guvernul? Va "corecta" preturile si in functie de cresterea dolarului? Va gasi noi "criterii" de calculare a inflatiei care sa-i permita politica de scumpiri? Pentru ca, in Romania ultimilor unsprezece ani, de reduceri de preturi nu a fost niciodata vorba. Desi guvernantii au sustinut mereu ca aparitia concurentei pe piata le va impune. Concurenta presupune insa existenta producatorilor privati. Despre privatizare putem insa spune, ca si guvernul, numai de bine...
Valul de scumpiri nu poate fi, asadar, motivat de recesiunea declansata de razboiul cu terorismul. Marile agentii de rating au anuntat, de altfel, ca socul economic resimtit dupa atacul din 11 septembrie va afecta cel mai putin tarile aflate in tranzitie din estul Europei. Deci si Romania. "Recesiunea mondiala" se vadeste a fi numai un pretext pentru guvernanti in vederea clasicei (si obisnuitei) cresteri de preturi din fiecare toamna de dupa 1989. Fenomenul este firesc, de neevitat, atata vreme cat Reforma se face doar in vorbe, atata timp cat marile "gauri negre" din industrie, neprivatizate, vor fi subventionate indirect prin comenzi de stat, cat banii publici vor servi la acoperirea unor matrapazlacuri ale clientilor Puterii de ieri si de azi. Scumpirile anuntate la 1 octombrie erau previzibile dupa primele luni ale guvernarii in functiune. Premierul Nastase a reusit sa construiasca pentru administratia pe care o conduce o imagine de pragmatism decis si seriozitate. Dincolo de imagine insa, nu se intrevad schimbari importante in maniera de actiune a "strategilor" dezvoltarii economice, a managerilor tranzitiei. Aceeasi incoerenta si acelasi "urechism", ce caracterizau actele guvernantilor de ieri, se regasesc, mai poleite, in ale celor de azi. Numai ca majoritatea absoluta a romanilor a ajuns, cu totul, la fundul sacului.
Reactiile la scumpiri nu au intarziat sa apara. Toate centralele sindicale, semnatare ale Acordului social cu Guvernul, toate sindicatele, sustinatoare sau opozante fata de Psd, au protestat, demonstrand ca majorarile vor avea efecte negative la nivelul intregii economii. Caderea pietei interne, cresterea blocajului financiar sau scaderea gradului de incasare a facturilor pentru diverse utilitati vor reprezenta numai o parte din consecinte. Cand vor trebui sa-si calculeze fiecare banut existent in cosnita cotidiana, romanii vor fi mult mai reticenti cu cheltuielile ce marcau Sarbatorile de iarna, cu apelurile la sistemul de servicii, cu platile de intretinere. "Mi se pare anormal ca preturile la resursele de materii prime si, implicit, preturile bunurilor de larg consum sa fie aliniate la valoarea euro, iar salariul sa fie calculat in lei si sa fie uitat", a declarat liderul confederatiei Cartel Alfa, d-l Bogdan Hossu. Iar secretarul general al Federatiei Nationale a Pensionarilor din Romania, Preda Nedelcu, a sustinut deschis ca: "Nu stim ce vor face pensionarii si cum vor putea sa supravietuiasca in conditiile in care 80% dintre ei (...) au pensii sub 1,8 milioane de lei pe luna." Termenul "supravietuire" spune totul.
Sindicatele au solicitat premierului o intalnire de urgenta pentru gasirea unor modalitati de indexare a salariilor si pensiilor. Un refuz va scoate multimea de napastuiti in strada. Romanii s-au saturat de discursuri despre ce va fi si cat de bine va fi. "Bomba" scumpirilor a demolat perspectiva roz din ultima cuvantare a premierului. Motivatiile conjuncturale pentru situatia cronica nu mai au valoare. Pe vremea lui Ceausescu, cand disparusera toate produsele de prima necesitate, cand mizeria si frigul se generalizasera, o crestere a pretului la tigari a provocat un comentariu ironic: "Au scumpit tigarile pentru ca au grija de sanatatea noastra: nu e bine sa fumezi pe stomacul gol!". Acum nu mai este loc nici macar de un comentariu ironic.Toma Roman