Povestea calendarului ortodoxInceputul Anului Bisericesc
Prima luna de toamna a calendarului este o perioada de innoire spirituala pentru majoritatea bisericilor crestine din Rasarit, ca si pentru Patriarhia Ortodoxa Romana. Nu sunt foarte numerosi credinciosii care stiu ca la 1 septembrie, crestinatatea ortodoxa sarbatoreste de fiecare data "Inceputul Anului Nou Bisericesc". Din acest motiv, intreaga luna calendaristica a lui "Rapciune" se afla sub semnul fast al unor slujiri preotesti deosebite, asa cum sunt stabilite ele de Sfanta Traditie bisericeasca. Despre semnificatia spirituala a acestei perioade, ca si despre calendarul ortodox, revista noastra a stat de vorba cu profesorul diacon Stelian Ionascu si cu preotul paroh Daniel Goga, ambii slujitori in cadrul parohiei Sfantului Antonie cel Mare din Bucuresti.Stelian IonasCu, profesor la Seminarul Teologic
"Radu Voda" din Capitala
</b><b>"Calendarul ortodox reface, pe scurt, istoria celor doua mii de ani de crestinism!"
D-le profesor, exista vreo diferenta notabila intre calendarul obisnuit si cel bisericesc?
In principiu, nu! Cu deosebirea, evidenta pentru marea majoritate a crestinilor, ca in calendarul ortodox sunt mentionate sarbatorile tuturor sfintilor de peste an, ca si toate celelalte mari praznice crestine, toate fiind marcate cu cate o cruce, neagra sau rosie, dupa importanta evenimentului bisericesc respectiv. Diferentele minimale de calendar, de la o tara crestina la alta, apar numai in cazul praznuirii sfintilor autohtoni ai fiecarui popor, dupa hotararea fiecarui Sf. Sinod local. Marele "corpus" al sfintilor pomeniti in calendar este comun pentru toata ortodoxia si, din acest punct de vedere, se poate afirma ca intregul calendar bisericesc reface istoria celor doua mii de ani de crestinism. Cat despre decalajul de trei luni, intre Inceputul Anului Bisericesc si Anul Nou calendaristic obisnuit, exista o explicatie deopotriva simbolica si administrativa, daca pot sa ma exprim asa. Dar asupra acesteia o sa va lamureasca mai bine parintele paroh Daniel Goga.
Care este originea calendarului crestin?
Calendarul bisericesc adoptat in intreaga crestinatate, fie ca este ortodoxa sau catolica, are la baza un anumit tip de "calendar roman" numit "Indictionul", ce numara doar 355 de zile si se refacea la fiecare 15 ani. El avea in vedere felul in care vor fi adunate darile din intregul imperiu si fusese conceput exact cu acest scop. Dar acest calendar "improvizat" era in contradictie cu anul astronomic, ce dura 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 46 de secunde. Prima indreptare calendaristica s-a facut la anul 46, inainte de Hristos, pe vremea imperatorului Iulius Caesar. De la numele marelui imparat roman i se trage si numele de Calendar Iulian. Aceasta impartire a timpului a fost folosita de intreaga crestinatate in primele 15 secole ale istoriei sale. De Calendarul Iulian s-au servit parintii bisericesti, in Sinodul I Ecumenic de la Niceea (anul 325, dupa Hristos), cand au stabilit felul in care urma sa se calculeze in fiecare an data la care se sarbatoreste Invierea Domnului. Asa a devenit Sfantul Paste o "sarbatoare mutabila", a carei pozitie in calendarul ortodox variaza de la un an la altul, in functie de echinoctiul de primavara si pozitia astrelor pe cer. Insa pe masura trecerii veacurilor, s-a observat ca nici Calendarul Iulian nu este "perfect", deoarece intre acesta si calendarul solar exista o diferenta de 11 minute si 14 secunde care, o data la 128 de ani, face ca echinoctiul de primavara sa retrogradeze cu o zi. De pilda, chiar in timpul celui dintai sinod ecumenic pe care l-am pomenit, Calendarul Iulian era deja cu trei zile in urma.
Ce a urmat?
A urmat ceea ce descopar astazi cu diverse prilejuri, la biserica sau la Seminar putini crestini isi mai amintesc: la 24 februarie 1582, papa Grigorie al Xiii-lea, supranumit "cel Mare", a facut o noua reforma, suprimand zece zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci incepand, calendarul s-a numit "gregorian" sau "stilul nou", dar indreptarea nu s-a facut decat in tarile apusene de confesiune catolica si protestanta.
Cum s-a ajuns de la Calendarul Gregorian la cel crestin-ortodox, din zilele noastre?
Spiritul conservator al Rasaritului a facut sa treaca mai bine de trei veacuri pana cand, abia la inceputul secolului Xx, tarile ortodoxe au adoptat Calendarul Gregorian. Asa se face ca, intre 1918 si 1923, toate natiunile din Balcani si rasaritul Europei si-au "indreptat" calendarul, aducandu-l "la zi". In Romania, acest lucru s-a petrecut in 1919. Abia dupa Consfatuirea Inter-Ortodoxa de la Constantinopol, din anul 1923, Patriarhia Ortodoxa Romana a hotarat indreptarea calendaristica necesara. Celelalte Patriarhii Ortodoxe din regiune au facut acelasi lucru, la intervale diferite de timp, cu mentiunea semnificativa ca ultima din ele, anume Patriarhia Ortodoxa Bulgara, s-a dovedit cea mai conservatoare, indreptandu-si calendarul tocmai in anul 1968! Trebuie specificat un amanunt important: calendarul nostru bisericesc actual este diferit chiar si de cel Gregorian, prin utilizarea sistemului anilor "bisecti", care adauga o zi in plus lunii februarie, o data la patru ani, pentru a reduce diferenta fata de anul solar la un minim anual de circa 2 secunde. Astfel, calendarul bisericesc indreptat ramane in urma la fiecare ciclu de 42.772 de zile, doar cu o zi si o noapte, fata de anul astronomic. Acest tip de calendar se numeste "neo-iulian" sau "constantinopolitan". Au ramas Insa cateva biserici ortodoxe autocefale cu Calendarul Iulian nereformat, cum ar fi Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa, Biserica Sarba si manastirile de la Sfantul Munte Athos, cu exceptia Vatopedului. Toate acestea praznuiesc Sfintele sarbatori dupa vechiul calendar sau pe "stilul vechi". Asa au aparut si la noi "stilistii", carora li se mai spune si "calendaristi". Doar Sfintele Pasti se sarbatoresc impreuna in toate bisericile ortodoxe, pentru mentinerea unitatii Ortodoxiei de pretutindeni.
Spuneti-mi cate ceva, pe scurt, pentru cititorii nostri, despre "stilistii" din Romania.
Gruparea "stilista" din tara noastra nu este numeroasa, dar si-a alcatuit un statut aparte, izbutind sa isi creeze chiar si o ierarhie ecleziastica proprie, desigur, necanonica. Cei mai multi dintre credinciosii "pe stil vechi" se gasesc in Moldova, iar centrul lor spiritual este Manastirea Slatioara, de langa Falticeni. Stilistii sustin ca, prin indreptarea calendarului, s-ar fi schimbat dogmele credintei adevarate si toate invatamintele canonice ale sfintilor parinti. Ei afirma ca "stilul nou" sau "calendarul indreptat" ar fi, de fapt, cel catolic si ca, prin adoptarea sa, noi am fi trecut, fara sa ne dam seama, la catolicism... Precum se vede, cate afirmatii, tot atatea neadevaruri! Ma rezum doar sa va remintesc ca "stilul nou" nu este, cel putin in spatiul ortodox romanesc, acelasi lucru cu Calendarul Gregorian, asa cum am subliniat putin mai devreme. Cat priveste pretinsa "schimbare a dogmelor", nu e nevoie sa ai prea multe cunostinte teologice pentru a realiza ca este o absurditate.
Luminate parinte, care este importanta concreta a calendarului ortodox?
Calendarul ortodox este ca un "plaman" ce iti ritmeaza respiratia crestina in viata de zi cu zi, dupa marele ciclu cosmic al Creatiei lui Dumnezeu. In fiecare an, credinciosul face "inconjurul" lumii crestine in 365 de zile si al istoriei celor doua milenii de dreapta credinta, singura care ne poate mantui sufletele!Pr. Daniel Goga,
biserica "Sfantul Nicolae", Bucuresti
</b>
<b></b><b>"Pentru orice crestin, Anul Nou bisericesc este mai important decAt Anul Nou calendaristic"
Cucernice parinte, ce semnificatie spirituala are Inceputul Anului Nou Bisericesc si de ce este decalat cu trei luni fata de Anul Nou obisnuit?
Am sa incep cu cea de a doua parte a intrebarii, ca sa lamurim lumea cat mai concis. Anotimpul toamnei nu a fost hotarat intamplator, pentru acest inceput de ciclu ecleziastic. Din punct de vedere administrativ, adica strict formal, imediat dupa incheierea verii are loc intrunirea Sf. Sinod local, din marea majoritate a tarilor ortodoxe. Se face un bilant si se stabilesc perspectivele anului urmator. Bisericeste vorbind, nu exista un moment calendaristic mai propice pentru un astfel de eveniment. Apoi, este si Sfanta Traditie, impreuna cu hotararile marilor sinoade ecumenice, care a avut un rol decisiv in aceasta privinta. In fine, exista o semnificatie simbolica si de ordin moral, legata de Insasi Opera Creatoare a Tatalui Ceresc. Toamna este anotimpul socotelilor, nu doar lumesti, ci si duhovnicesti. Acum, tragi linie si aduni sau scazi, dupa cum ti-a fost osteneala! pentru "a pune inceput bun", inca o data. Sa nu uitam ca, in succesiunea Creatiei Divine, cel din urma a fost conceput chiar omul. Dumnezeu l-a asezat in mijlocul Raiului, inconjurat de toate bogatiile, pentru a se bucura de toata aceasta maretie neinchipuit de frumoasa. Dar omul a pacatuit si a pierdut ceea ce primise in dar, fara nici un efort! Ei bine, la fiecare inceput de An Bisericesc vine toamna, ca o "recapitulare a Raiului"... Acum se strang toate roadele si se pun in hambare, acum se culeg fructele si se "numara bobocii", acum incepe sa se faca vinul, acum incepe un nou "ciclu al mantuirii", pentru ca nu mai avem nimic de-a gata si trebuie sa nadusim pentru fiecare graunte sau bob!
Cu prilejul fiecarui inceput de an, biserica evoca intrarea Domnului in Sinagoga din Nazaret, cand avea numai 12 ani. El a deschis, atunci, Cartea Proorocului Isaia, exact acolo unde erau zugravite chiar venirea Mantuitorului si lucrarea Sa in lume, cu aceste cuvinte: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor. M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima; sa propovaduiesc robilor dezrobirea si celor orbi vederea; sa slobozesc pe cei apasati si sa vestesc anul cel placut al Domnului". Toti cei prezenti in sinagoga l-au vazut cum inchide cartea si l-au ascultat pe Dumnezeul copil, de-a dreptul inmarmuriti, spunandu-le, asa cum consemneaza Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan: "Astazi, s-a implinit Scriptura in urechile voastre!".
Ce sfaturi le puteti da credinciosilor, in legatura cu aceasta sarbatoare a Noului An bisericesc?
Crestinii trebuie sa-si aminteasca, tot mai des, ca "Evanghelia" inseamna "Vestea cea Buna", iar slujirile preotesti din cuprinsul unui an repeta, de fiecare data, in rezumat, actul mantuirii noastre, savarsit de Mantuitor cu pretul vietii. Cati dintre noi ar fi in stare sa-si dea viata pentru salvatorul lor? Desigur, asta este o intrebare retorica, fiindca Dumnezeu nu ne cere asa ceva! E de-ajuns sa-I ascultam si sa-I pazim poruncile. In fiecare toamna, ar fi bine sa ne privim viata trecuta, ca si cum ne-am uita in oglinda, supunandu-ne unui examen de constiinta drastic. Anul bisericesc, in mod paradoxal, pare sa inceapa cu "sfarsitul"! Toate, pe aceasta lume, au o "simetrie" facuta de Dumnezeu: primavara este pereche impreuna cu toamna, caldura verii sta fata in fata cu frigul iernii, tineretea priveste in ochi batranetea, la fel nasterea si moartea. Toamna este "inceputul sfarsitului", adica intelepciunea finala, de la capatul vietii! Tocmai de aceea, Noul An bisericesc ar trebui sa fie mai important pentru oricare crestin, decat Anul Nou calendaristic. Exclamatia centrala a Liturghiei, asa cum o canta preotul, rezuma chiar semnificatia anotimpului toamnei, ca si sensul intregii noastre vieti: "Ale Tale dintru ale Tale!". Am primit toate roadele din partea Ta, prin munca noastra, dar ´i le inapoiem simbolic, dedicandu-le ´ie, Doamne... Amin!
Marius Petrescu
(Fotografiile autorului)