Cititorii Au Cuvantul
Opinii legate de articolele publicate in "Formula As""Cum e posibil sa fim atat de Prosti?"
Va scriu cu durere in suflet, in urma articolului publicat de dvs. intr-un numar al revistei (extraordinara!), intitulat "Adevarul despre Nicolit". Nu reusesc sa inteleg ce se intampla cu noi romanii; de ce oare negam valorile romanesti (mai ales pe cele din zona stiintei) si ridicam in slavi toate nulitatile tranzitiei (un exemplu concret il constituie cantaretii de manele). Va intreb, cu disperare, cum e posibil asa ceva? Cum e posibil "sa obligi" oamenii de valoare sa plece din tara, de roadele muncii lor beneficiind tara adoptiva? Dumnezeule mare, cum e posibil sa fim atat de ProsTi (scuzati cuvantul, dar el corespunde intru totul realitatii)?
Intr-un numar anterior al revistei, ati prezentat o echipa de medici care, pentru a pune pe piata un medicament puternic anticancerigen, aveau nevoie de 200.000 de dolari, ministerul de resort nedandu-le nici un ajutor. Sunt constient de faptul ca sunt in joc interesele unor mari firme producatoare/ importatoare de medicamente, care, in cazul impunerii unui medicament romanesc net superior, ar pierde sume fabuloase. Asadar, singura explicatie pentru actuala situatie din Romania, singura tara (cred) care isi reneaga oamenii valorosi si ridica in slavi nulitatile, este coruptia, care a invadat toate sectoarele relatiilor interumane: politic, economic, cultural etc.
Va rog din suflet sa incercati gasirea unor investitori, care sa sustina fabricarea Nicolitului pe teritoriul Romaniei. Nu lasati inca un om de valoare sa plece din tara, precum atatia altii, scarbit de coruptia si indiferenta celor care ne influenteaza viata prin deciziile lor (ma intreb, zadarnic, oare cum au ajuns in posturi de conducere? Sunt ei mai valorosi decat noi, "plebea"? Iar daca sunt mai valorosi, de ce nu-si urmaresc decat propriile interese? Oare un om corect, care se impune datorita calitatilor sale, devine un om corupt in momentul in care detine puterea?). Va rog, incercati sa faceti ceva pentru a stopa degradarea societatii romanesti. Asumati-va rolul de "conducator" al luptei impotriva "ticalosilor" care distrug vietile a mii de oameni.
Va intreb cu amaraciune: daca nu veti incerca sa faceti acest lucru nici dvs., atunci cine? Deveniti o "sursa de lumina" in intunericul tranzitiei si sunt sigur ca toti oamenii de valoare si onesti se vor strange in jurul dvs. si va vor ajuta sa duceti la bun sfarsit aceasta lupta.
Cu deosebit respect,Stanca Dan Bucuresti P.S. Aceste randuri dezlanate apartin unui amarat de student la Economie Agrara din cadrul A.S.E-ului (cea mai slab cotata facultate), care din cauze multiple nu a reusit sa dea "deplinul capacitatilor sale". Am 20 de ani si sunt deja un om aproape infrant de soarta, principala cauza fiind propria neputinta in lupta cu viata, neputinta amplificata enorm de situatia financiara. Luciditatea cu care m-a blestemat si binecuvantat Dumnezeu (simultan) imi provoaca zi de zi angoase si scarba fata de mine insumi. Sentimentul propriei neputinte, dorinta mea de a schimba ceva in aceasta tara pe care o iubesc enorm, luciditatea nulitatii mele, precum si a faptului ca doar o minune ma poate ajuta sa incep o lupta impotriva celor care nu sunt Oameni, imi provoaca, zilnic, sentimentul ca turbez de furie. Ma simt debusolat, terminat, inutil si ma intreb de ce oare nu am reusit sa-mi indeplinesc obiectivul: a arata ca cinstea, armonia pot coexista cu valoarea, ca demnitarii nu au scuze pentru actiunile lor, ca un om de valoare poate fi, in acelasi timp, si un Om adevarat.
"Lui Dumnezeu nu ii place trufia"
Il felicit pe reporterul Sorin Preda, pentru al sau articol "Biserica <<Bucur Ciobanu>>", din F. As nr. 473. Felicit, de asemenea, conducerea revistei, pentru ca a dat curs acestui articol, pe care vreau sa-l consider un inceput de campanie impotriva aberantului proiect de construire a Catedralei Neamului. "´ara arde si baba (in sutana) se piaptana." Lui Dumnezeu nu ii place trufia. Domnul nostru Iisus Hristos predica pe campii, pe dealuri, in pustiuri... si, de altfel (dar asta e alta problema), nici nu se gatea cu lam?-uri si pietricele multicolore, in plus, nici nu pretindea multimilor sarace care il urmau, taxe!
Revenind la Catedrala Neamului, care se doreste desigur o continuare a Casei Poporului, eu cred ca proiectarea ei este un mesaj de-al lui Ceausescu, trimis de pe cealalta lume, intru saracirea si mai crunta a poporului roman. Cate disperari si sacrificii omenesti ar fi sistate, prin folosirea fondurilor, intru ajutorarea milioanelor de nevoiasi si cate lacasuri de cult ar fi salvate de la paraginire... ca sa nu mai amintim faptul ca subsolul locului ales (Piata Unirii) este subred, nisipos si plin de tunele, ramificatii ale metroului.
Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru iluminarea mintilor factorilor de decizie.Nicoleta Andrei Sinaia
"Felicitari pentru articolul <<Nu impuscati musetelul>>"
Draga "Formula As",
Nu e prima data cand va scriu. Sunt cititoare fidela, de vreo 3-4 ani. De data asta, interventia mea va fi extrem de scurta. Felicitari pentru articolul "Nu impuscati musetelul!" din F. As nr. 470/2001. D-l Mihai Talpos si d-l Ionut Morar au fost extraordinari. De mult n-am mai citit un articol atat de transant si cu atatea "puncte pe i". Va rog mult sa continuati ancheta. Va multumesc ca existati. Felicitari!Postelnicu Mihaela Alexandria
"Viata mi-a dovedit ca Asii nu se dribleaza intre ei"
Stimata redactie,
Inca de la inceput le doresc tuturor truditorilor din redactie, d-nei directoare Sanziana Pop, d-lui Toma Roman, d-nei Ruxandra Constantinescu si intregului colectiv redactional, pana la portar (daca aveti o astfel de functie in schema), sanatate, ca-i mai buna decat toate, permanenta inspiratie in deloc usoara, dar nobila, misiune aceea de informare a cititorilor.
Inca de la primele aparitii ale saptamanalului dvs., am ramas surprins si mi se parea chiar indrazneata denumirea lui. In scurt timp, am realizat ca vi se potriveste ca o manusa. Cand spun aceasta, apreciez toate rubricile, devenind in timp un devorator al informatiilor dvs. care, va asigur, vin spre noi, cititorii fideli, intr-un mod... altfel. Altfel fata de ceea ce gasim in alte mijloace de informare. Am sesizat ca dupa un timp, intre cititorii fideli, printre care ma numar si eu, si redactie, se creeaza o punte de simtire si de suflet. Cel care va asteapta pe rafturi, dupa un timp scurt, savurandu-va, devine un adevarat... As. Intre cei care se respecta nu se poate altfel.
Viata mi-a dovedit in acest sezon estival ca AsIi (cititorii redactia) nu se dribleaza intre ei. In preajma perioadei de concediu, ma aflam la o "intersectie", nehotarat in alegerea unei variante de odihna cat mai placuta. Aceasta ezitare s-a risipit cand la pagina "Acasa", prin inspirata si corecta informare a d-lui Marius Petrescu, am aflat ca pe plaiurile noastre mioritice un intreprinzator privat de pe Valea Julitei (situata intre Lipova si Savarsin) a cutezat sa coboare un coltisor din Rai, pe Pamant. Fiindca in asta lume trecatoare fac parte dintre pacatosi (nu stiu daca printre cei mai rai), am hotarat ca macar aici, pe pamant, sa cunosc si eu raiul sau macar un coltisor din el. si uite asa, am poposit la complexul turistic "Gura Raiului", unde am avut sansa, intr-adevar, ca intr-o perioada de 10 zile sa cunosc... Raiul pe Pamant, dar mai ales oameni pe care, cunoscandu-i, te simti mai bogat sufleteste. Ma refer in primul rand la "stapanul" locului, Ioan Gabor, un Om cu totul deosebit, cel care cu minte, imaginatie si, mai ales, multa truda, a coborat, va asigur, un mic colt din Rai pe Pamant. Pentru ceea ce a ctitorit aici, pentru modul aparte in care, odata devenit oaspete, esti tratat intr-o atmosfera intima, va repun pe hartie ceea ce am retinut dintr-un inscris de pe o placa de marmura, fixata sub o statueta reprezentand un inger, postata intre miile de flori: "Binecuvanteaza Doamne pe cei ce trudesc, dand harnicia ca pilda", la care as adauga "Bunaservire" si "Omenia".
I n incheierea gandului meu spre dvs. si in amintirea momentelor petrecute in micul colt de Rai, va doresc sa fiti in continuare aceiasi. Deci, mereu... AsI si... Altfel.Lt. Col. Valentin Homescu,
Serviciul Politiei Rutiere Caras-Severin
"Nu-mi vine sa cred ca medicamentele romanesti, bune si ieftine, sunt interzise"
Stimate d-le Ilie Tudor, am citit articolul dvs. ("Adevarul despre Cantastim") din F. As nr. 477, cu multa si profunda indignare. Am luat hotararea de a va scrie pentru ca nu este prima data cand citesc asemenea lucruri in paginile acestei reviste si revolta pe care o simt nu pot sa nu o impartasesc cuiva. Nu-mi vine sa cred ca pot exista asemenea situatii incredibile, ca medicamente romanesti, bune si ieftine, sunt interzise pe piata, iar cele straine, care sunt mult mai scumpe si poate nici asa de bune, sunt acceptate. Pur si simplu, in aceasta tara se petrec lucruri incredibile prin care noi ne "taiem craca de sub picioare". Daca exista un interes, si sunt convinsa ca acesta exista, ca totul sa merga prost, acesta este singurul lucru care reuseste din plin. Cu mult regret si durere, vad cum totul in aceasta tara "se duce pe apa sambetei" si nu stiu daca mai avem oamenii care sa lupte pentru bine si dreptate. Dvs., impreuna cu tot colectivul alaturi de care lucrati, faceti lucruri minunate, dar mi-e teama ca este o picatura de apa intr-un ocean. Urasc acesti tradatori de tara, tradatori ai pamantului care le-a dat viata. Va multumesc pentru aceasta activitate pe care o desfasurati.Ioana Lupau Cluj-Napoca P.S. Pacat ca Romania este locuita de romani!
"Daca lor nu le pasa, noua da!"
Sunt bugetar, lucrez in invatamant si, desi o duc greu cu banii, fac economii si niciodata de la aparitie si pana acum nu am omis sa-mi cumpar revista "Formula As". Este, de altfel, singurul ziar (revista) pe care o cumpar. As fi dorit sa va scriu mult mai inainte, dar daca am avut o oarecare retinere, acum o fac cu toata convingerea, motivul acestei decizii constituindu-l articolul "Adevarul despre Cantastim", aparut in F. As nr. 477.
Sincer, nu am ramas deloc surprins de cele intamplate pe marginea medicamentului Cantastim. Mafia este deja atat de bine prezenta in orice domeniu de viata, incat tentaculele ei oribile suprima orice initiativa de bine si de asanare a vietii. Ce va asteptati? Credeati cumva, domnule redactor Tudor, ca savanti scoliti cu titlul de "doctor" si cu multe prefixe inaintea acestui apelativ sa "suporte ca un nimeni" dupa opinia dumnealor, sa faca mai mult pentru binele si sanatatea oamenilor decat ei? Nici intr-un caz. Un medic veterinar e un intrus dupa conceptia dansilor, ca si acei "vraci", care s-au afirmat in medicina naturista. Ei sunt somitatile in materie de medicina, ei sunt "valorile" inestimabile in domeniu, ei uita de ranchiune vechi si noi si se unesc atunci cand le sunt lezate interesele, ei trebuie omagiati, propulsati cat mai sus, onorati si idolatrizati. E foarte trist, foarte trist, cum multi, extrem de multi medici au uitat din prima secunda dupa ce au rostit juramantul lui Hipocrate ca idealul lor in viata este binele si sanatatea oamenilor. Ce daca din lipsa medicamentelor amintite in articolul dvs. si care nu se mai fabrica, mor oameni? Ce daca multi sufera din aceasta cauza? Lor sa le fie bine. si daca prin intrigi marsave pot lovi si intr-un asemenea Om, ca doctorul Andrei Olinescu, e si mai bine. Scapa de un rival. Dar cu ce pret? Cine sunt perdantii? Parca traim intr-o tara africana primitiva. D-na ministru al sanatatii, Daniela Bartos, chiar nu stiti, nu cunoasteti ce se intampla in sectorul (domeniul) dvs. de activitate? Mi-e imposibil sa cred ca asa stau lucrurile! Dar, de fapt, de ce sa fiu surprins? In tara asta este posibil orice. Stimati cititori, va rog luati atitudine impotriva acestui fenomen. Altfel noi, copiii nostri, cei apropiati noua vor avea de suferit. Daca lor nu le pasa, noua da! Cu multumiri,Istrate Ghi´A Galati
"Cei care au luat decizia de a nu se mai produce medicamentul comit o crima"
Sunt un fidel cititor al revistei dvs., ma numesc Roata Victor, din Focsani, str. Linistei nr. 4/2, tel. 037/62.66.58. Citind articolul "Adevarul despre Cantastim" din F. As nr. 477, va marturisesc urmatoarele:
In anul 1990, sotiei mele (atunci avea 27 de ani) i-au aparut noduli la sani. A urmat tratament in Focsani la sectia ginecologie, fara nici un rezultat. Ca urmare, am obtinut bilet de trimitere la Spitalul Fundeni din capitala, sectia Oncologie. Aici, in urma repetarii analizelor in doua randuri, s-a confirmat tumoare la sani, iar medicul de aici ne-a programat pentru operatie pe 4 septembrie 1990, urmand sa extirpeze sanii. Intre timp, afland de necazul nostru, un unchi de-al meu din Odobesti-Vrancea ne-a spus sa incercam si la Institutul "Cantacuzino", cunoscand dansul pe cineva acolo. Asadar, ne-am decis sa mergem si aici, intrucat nu acceptam totusi ideea operatiei. Am mers la Institutul "Cantacuzino" din Bucuresti si, desi au trecut 11 ani, imi amintesc perfect: am intrat in curtea institutului intr-o cladire veche, la etaj, pe niste scari inguste, iar in capatul holului era laboratorul pentru cercetari. Aici ne-a intampinat d-l dr. Andrei Olinescu, al carui nume atunci l-am aflat. Ne-a primit cu multa caldura si, dupa ce a ascultat necazul nostru, a chemat asistentele pentru a lua probe pentru analize, chemandu-ne din nou peste doua saptamani. Cand am revenit, avea numele si analizele notate intr-un registru mare (gen catalog de scoala). Dupa examinarea acestora, a deschis usa unui frigider din care a scos cinci fiole, spunandu-ne ca este un medicament nou, in faza de testare, recomandandu-i sotiei sa bea continutul acestora. Aceste fiole aveau inscris pe ele "Cantastim". La circa 10 zile dupa tratamentul urmat cu aceste fiole, nodulii de la sani s-au retras complet, iar acum sotia mea este perfect sanatoasa. Multumiri d-lui dr. Andrei Olinescu, prin intermediul revistei dvs., pentru ajutorul enorm acordat. Ne-am bucurat cand am vazut acum cateva luni (dupa atatia ani de cand l-a folosit sotia mea), pe un post de televiziune, o mare de oameni stand la rand sa procure acest medicament, dar acum am ramas profund mahnit, dupa ce am citit articolul din revista si am aflat ca acest medicament nu se mai produce. Fara acesta, sotia mea ar fi trebuit acum sa aiba sanii extirpati sau poate si mai rau. Am simtit nevoia sa va scriu aceste randuri, considerand ca cei care au luat decizia de a nu se mai produce acest medicament, comit o mare crima si stopeaza sperantele de viata ale celor care au nevoie de tratament cu acesta.Roata Victor Focsani