Hahalere si geambasiCat costa
un parlamentar?
O stire raspandita in mass media romaneasca m-a uluit: ca sa treaca de la un partid la altul, un parlamentar a solicitat doua miliarde de lei. Asadar, asta este pretul politicianului roman. Nu conteaza optiunea ideologica anterioara, nu conteaza pe ce lista a fost ales. Daca un om de afaceri instarit, un grup economic mai bogat (sau constituit peste noapte in urma sau in vederea unei afaceri mai mult sau mai putin curate) vor sa-si constituie un partid, nimic mai simplu. Cu cateva zeci de miliarde de lei, cu cateva sute de mii de dolari, se poate alcatui o majoritate parlamentara, se poate guverna tara. Nici nu trebuie sa ne gandim la ce s-ar intampla, daca vreo firma internationala, vreo asociatie terorista, dispunand de fonduri secrete, s-ar gandi sa cumpere Romania. Nu trebuie preluate intreprinderi de stat la licitatie, nu trebuie facute investitii in infrastructura. Ajunge, pur si simplu, sa cumperi Parlamentul. Daca sunt destui bani, pretul parlamentarilor ar putea chiar sa scada. Saraca tara bogata! Daca n-ar fi vorba de oamenii care iti hotarasc destinul, stirea ar fi de un haz nebun. Din pacate, nu este nimic comic in ea. Informatia pune in lumina ticalosia clasei politice romanesti, dar si proasta formula de selectare a ei. Alegerea pe liste s-a dovedit a fi o sursa de coruptie continua, o modalitate de stimulare a clientelismului, mai ales in cazul partidelor cu sansa de accedere la Guvern. Nu se mai iau in calcul valoarea personala, nu mai are nici un rost specializarea intr-un domeniu. Ajunge parlamentar cel care da mai mult. Cel care a castigat mult din diverse invarteli si vrea sa castige si mai mult. Imunitatea parlamentara nu-i de lepadat, mai ales ca toata lumea o interpreteaza ca imunitate in fata Justitiei. si nici informatiile economice secrete, la care parlamentarii au acces, nu sunt de aruncat. Nu trebuie sa se mai mire nimeni ca Parlamentul Romaniei a ajuns o galerie de figuri grobiene, de afaceristi imorali, de "gascari" ce migreaza dupa cum bate vantul interesului. Legea permite, dupa alegerea pe o lista, sa treci cu fotoliul de parlamentar cu tot pe o alta, uneori total opusa. Alegatorul te-a votat, ca sa zicem, liberal sau democrat. Ce conteaza!? In dispretul lui, in ciuda lui, parlamentarul poate deveni, daca "vor muschii" lui, social-democrat sau Prm-ist. Ce-i este permis lui Jupiter nu-i este permis boului!
Dispretul parlamentarului pentru interesul comun, pentru multimea care, sperand ceva, l-a votat, a fost probat si de alt fapt. Pe fondul tragediei americane, a conflictului global cu terorismul orb, o hahalera politica, dornica sa fie mereu in lumina reflectoarelor, sa "scrie istorie", s-a trezit sa sustina nici mai mult, nici mai putin ca Romania a antrenat si sustinut teroristi, a complotat cu acestia impotriva civilizatiei si democratiei. Asta, tocmai cand liderii cat de cat responsabili ai tarii s-au grabit sa se alinieze concertului lumii democratice, sa solicite integrarea in structurile acesteia. Nu conteaza pentru respectiva hahalera ca loveste in credibilitatea Romaniei, exact in momentul cand sansele admiterii in Nato si Ue au crescut cand lumea incepe sa o priveasca cu mai mult interes. Hahalera care se viseaza dictator "justitiar", care se vrea mereu la putere, face orice, doar spre binele sau. Dar este suficient de las ca, dupa ce sustine ca renunta la imunitatea parlamentara, pentru ca Justitia sa-i probeze alegatiile, sa nu-si dea demisia din Parlament. Imunitatea, se stie, poate fi pierduta doar prin demisia sau prin votul ansamblului "alesilor".
Iata deci pe cine a trimis alegatorul de rand in forurile de conducere ale tarii. Iata deci cum ne sunt "reprezentantii". Nimeni nu mai trebuie sa comenteze de ce merg lucrurile asa cum merg. Trebuie insa sa ne intrebam cat timp va mai dura derapajul. Pentru ca, la urma urmei, si rabdarea, si fatalismul au limite.Toma Roman