In Maramures, la Sarbatoarea jocului popularJurg Solothurnmann</b><b>Editor muzical la "Swiss National Public Radio", Berna, Elvetia</b><b>"E bine ca romanii vor sa invete modelul occidental, dar sa nu accepte lucrurile care nu se potrivesc cu firea si interesul lor"
Istoric, muzicolog si compozitor, editor muzical la principalul canal de radio din Elvetia, Jurg Solothurnmann face parte dintre putinii intelectuali occidentali care au reusit, de-a lungul timpului, sa-i aprecieze pe romani in ipostazele lor artistice creatoare si nu dupa "imagistica" negativa prezenta pe ecranele televizoarelor. Cu 13 ani in urma, J.S. a facut prima vizita in Romania, dorind sa verifice la fata locului cunostintele de folclor pe care le invatase la Universitatea din Berna, de la profesorul sau, compozitorul maghiar Veres Sandor. Ajutat de muzicologul Virgil Mihaiu de la Radio Cluj si bazandu-se pe cercetarile interbelice ale lui Bela Bartok, va reusi sa descopere cele mai importante zone folclorice ale Transilvaniei, incepand cu Maramuresul. Socat de vitalitatea fara egal a creatiilor muzicale taranesti, face nenumarate transmisii la Radio Berna si se inspira, in unele dintre compozitiile sale de jazz, din melodiile descoperite pe Iza si pe Mara. Concerteaza alaturi de unii dintre cei mai importanti artisti romani de jazz si devine un vizitator frecvent al tarii noastre. Inspirat de activitatea singulara a cercetatoarei Speranta Radulescu, de la Muzeul Taranului Roman, dedicata revitalizarii creatiei folclorice autentice, Jurg Solothurnmann ajunge sa fie considerat unul dintre militantii cei mai activi din Europa, pentru conservarea traditiilor romanesti. Prezent zilele trecute la Hoteni (Ocna Sugatag), cu ocazia inaugurarii celui mai ambitios program de revigorare a jocului taranesc din Maramures (sponsor principal: "Formula As"), muzicologul elvetian ne-a acordat un interviu. Domnia sa a fost impresionat de "rezervele" practic nelimitate de sateni, care nu au uitat dansul popular, cu toate ca locurile traditionale (soproanele din lemn si curtile largi ale celor mai buni gospodari), in care se adunau candva in fiecare duminica, intrasera "in adormire", ca plata dureroasa adusa timpurilor tulburi in care traim. La Hoteni, Breb si Sugatag, vreme de trei zile, maramuresenii au cantat si-au jucat de-au rupt pamantul, bucurosi sa vada atata "strainatate" (au fost peste douazeci de invitati din tari de vest si de est ale Europei) minunandu-se de dansurile si ceterasii lor. Dupa spusele sale, Jurg Solothurnmann a trait intens "trei zile de fericire".
"Cand vin in Maramures, este ca si cum as calatori inapoi in istorie"
- V-am vazut horind alaturi de una dintre fetele satului, domnule Solothurnmann. Tropotiti destul de bine si am remarcat ca ati invatat sa va purtati capul sus, ca un morosan autentic. Ce va spun dvs., ca "schweizer" din Muntii Alpi, aceste cantece?
- Imi spun ca aici se traieste intens, curat, mandru. Imi amintesc ca ma aflu intr-una dintre cele mai frumoase parti ale Europei. Avem inca si in Elvetia, si in Austria multa muzica folclorica, chiar daca aceste tari sunt de multa vreme industrializate si isi pierd fermele mici, de la an la an. Dar aceasta muzica elvetiana si austriaca si-a schimbat atat intelesul, cat si functia, devenind "obiecte" de muzeu. Aici, in schimb, ma intampina viata: oamenii sunt "contemporani" cu vremurile trecute, nostalgice. Cand vin in Maramures, este ca si cum as calatori inapoi, in istorie. Exista, desigur, automobile, televiziune prin cablu, tractoare si masini, dar acestea nu au reusit pana acum sa anihileze marea "viitura" a traditiei. Nu idealizez, deoarece stiu ca e greu sa traiesti la tara, lucrand pamantul. Eu insumi am crescut la ferma familiei mele si stiu cum e.
- Se spune ca izolarea din timpul regimului comunist a prins bine folclorului, l-a protejat de influentele societatii europene de consum. Cat adevar este in aceste nostalgice comentarii?
- Intr-adevar, in timpul lui Ceausescu, folclorul a fost protejat. A fost chiar super-protejat! La fel au stat lucrurile cu muzica de autor. Repertoriile teatrelor erau obligate sa aiba minimum 50% compozitii romanesti. Dupa "89, toata lumea si-a spus: ajunge cu "dieta romaneasca", mai vrem si altceva. Si in folclor s-au vazut unele reactii. Dar mai mult decat atat, s-a observat o stagnare masiva in privinta programelor de promovare a autenticitatii, o alunecare necontrolata spre comercial si kitsch. La campie, in Muntenia, fiind spatiu deschis, folclorul este deja o amintire. Doar traditia muzicala a tiganilor lautari supravietuieste, dar si ea izolat. In schimb, aici, la munte, in zonele izolate, traditiile muzicale se mai pastreaza inca. Cel putin in Maramures, unde putem spune ca se mentine unul dintre cele mai pretioase "biotopuri" ale Europei. Aici, oamenii sunt si nu sunt norocosi. Sunt, pentru ca nu si-au pierdut creatiile traditionale. Nu sunt, pentru ca au fost exclusi de la dezvoltarea economica.
- Aceasta e intrebarea, domnule Solothurnmann: cum putem pastra in continuare frumoasele dansuri si hore, fara a-i exclude pe acesti sateni de la dezvoltarea economica?
- Nu pot sa va raspund; sunt destui oameni inteligenti in aceasta tara, care sunt capabili, daca vor fi ajutati de legi si de bunavointa institutionala, sa gaseasca un raspuns multumitor. Eu pot atrage atentia doar asupra unui singur lucru: sa nu fie transferata traditia in muzee, in sere artificiale, fiindca se va ajunge la ceea ce avem astazi in Occident. E bine ca romanii vor sa invete modelul occidental, dar sa nu accepte lucrurile care nu se potrivesc cu firea si interesul lor. Sunt sigur ca, foarte curand, o multime de vest-europeni vor veni in Romania sa vada diverse valori traditionale pe care ei le-au pierdut in tarile lor.
- Unii romani se tem ca, o data cu intrarea in Ue si Nato, imperativele comunitatii europene vor crea facilitatile economice, dar vor duce la disparitia specificului national. Cum se vede de la Berna aceasta "dislocare", care ar putea interveni in urmatorii ani? Isi va pierde Romania traditiile, o data cu intrarea in Europa?
- Le spun deseori prietenilor romani: ideal ar fi sa invatati din progresul nostru economic, dar si din marile noastre greseli. Aveti, inca, o natura bogata, aveti o multime de tezaure in aceasta tara, printre care cel mai important mi se pare folclorul. De ce nu promovati turismul? De ce nu aparati sistematic puritatea traditiilor taranesti, dar si puritatea apelor, integritatea padurilor, a pasunilor montane? Va spun inca o data: vesticii nu sunt interesati sa gaseasca aici un muzeu al traditiilor, fiindca muzee au destule acasa la ei. Ei cauta ceva viu: hora si mestesugurile in viata de zi cu zi. Ei sunt atrasi de "happening", de ceea ce se intampla in timp real, in fata lor. Evenimentul sponsorizat de revista dvs. ("Jocul satului in Maramures") si gazduit de o familie de creatori din Hoteni, Ion si Anuta Pop, mi s-a parut directia corecta, intamplarea asteptata de orice turist occidental. M-a frapat autenticitatea jocurilor, lipsa de inhibitie a taranilor-dansatori, bucuria intalnirii tinerilor si varstnicilor in soproanele renovate.
- Cineva spunea, pe buna dreptate, ca "turistii distrug locurile turistice". Oare afluxul de straini nu ar duce la pierderea autenticitatii, taranii fiind tentati sa-si comercializeze imaginea arhaica? Creatia populara n-ar deveni un produs de consum?
- Acesta este mersul vietii si nu te poti opune. Daca vei construi in Hoteni un hotel cu 1.000 de camere, da, va fi un pericol. Dar directia este agro-turismul, gazduirea chiar si in sura a tinerilor cu rucsacul in spate. Occidentalilor le place sa traiasca printre sateni, sa mulga vacile, sa coseasca fanul, sa invete sa cante la cetera sau la caval. Genul acesta de turism - particularizat, nu de "masa" - nu prezinta nici un pericol. Maramuresenii, dar si alti sateni, din alte regiuni folclorice ale Romaniei, sunt atat de stapani pe ei, atat de mandri de prestatia lor muzicala sau de horitul lor inimitabil, incat nu este de luat in seama o ingrijorare ca aceasta. Ceterasul Ionu lu" Grigore din Saliste, un virtuoz cum rar mi-a fost dat sa vad, canta cu nonsalanta melodii evreiesti si ucrainene, alaturi de cele romanesti. Lui nu-i e frica sa faca asta si nici nu se simte ofensat sa cante muzica altora. Niciodata insa nu va interpreta "Hora barbatilor" (Fecioreasca) din Maramures cu accente melodice straine, fiindca stie prea bine cine este si pe cine reprezinta. Altminteri, si taranilor le place exotismul, ceva ce este un pic diferit. Le place o noua reteta de ciorba, nu vor sa manance aceeasi mancare in fiecare zi.
</b><b>"As dori sa traiesc aici, sa vorbesc si mai bine limba acestor oameni, pentru a intelege cu adevarat ce se intampla"
- Sustinatorii traditiei romanesti sunt ingrijorati de "modernizarea" devastatoare, care sterge de pe fata pamantului vechiul stil de arhitectura al caselor de la tara, costumele populare, puritatea creatiei taranesti. Cum ne putem feri de viitura prostului gust, care ne ameninta si pe noi?
- Fiecare etapa a dezvoltarii umane creeaza noi lucruri si distruge anumite alte lucruri. Taranii trebuie incurajati, atat de guvern, cat si de organizatii neguvernamentale, sa fie responsabili pentru comunitatea lor, pentru viitorul lor economic. Sansa lor e sa produca ecologic, fara folosirea fertilizatorilor chimici. Un soc al viitorului sta la panda, amenintandu-le identitatea si micile tarlale. Salvarea este in initiativa particulara, fara comenzi de la centru. Altfel, o data cu disparitia micilor ferme, va disparea si folclorul. Romanii nu mai pot sa stea si sa astepte pana cand ceva se intampla. Fiecare ar trebui sa stie ce are de facut. Este oare atat de greu sa amenajezi "camera dinspre gradina" pentru oaspeti, construind o baie cu Wc, un bazinas cu apa trasa din fantana, si sa asterni o fata de masa curata in bucatarie? Mamaliga, fasole verde, ardei din razorul propriu si oua de la gainile cocotate in corcodus pe timpul noptii -iata ce doresc strainii sa manance. Iar daca le dai si magiun, smantana si lapte fierbinte, i-ai facut fericiti. Tu, in schimb, te alegi cu niste bani buni, ca sa-ti dea mana sa nu lipsesti de la hora duminicala si de la biserica. In privinta caselor, chiar si in Elvetia s-a intamplat la fel, intr-o anumita etapa. Astazi, taranii au inteles ce important e sa-ti construiesti casa in stil traditional, deoarece au vazut ca turistii numai asta cauta. Cand vor vedea ca turistii (care, atentie, platesc ca sa stea la tine!) trag numai la casele de lemn din Maramures, cei care si-au construit hadele cazemate din beton, cu stalpisori contorsionati din gips, vor regreta si poate chiar le vor demola.
Revenind la traditie, sunt optimist, cel putin in legatura cu Maramuresul. Deocamdata, oamenii de aici nu au sentimentul ca sunt in pericol sa piarda ceva. Ei iti spun cu seninatate: poftiti la noi, iata, astia suntem, asa aratam! Cu toate acestea, nu sunt un naiv: stiu ca nu stiu nimic. As dori sa traiesc aici, sa vorbesc si mai bine limba acestor oameni, pentru a intelege cu adevarat ce se intampla.Ion Longin Popescu
Fotografii de Iulian IgnatProiectul "Jocul satului in Maramures" (16-19 septembrie) a fost finantat de Fundatia de Cultura si Presa "Formula As". Si-au adus contributia Fundatia "Concept" si Fundatia "Pro Helvetia". Organizatorii au fost: Muzeul Taranului Roman, Fundatia "Al. Tzigara Samurcas", Fundatia "Iza Popeluc", Societatea Romana de Radiodifuziune, Primaria din Ocna Sugatag, Directia de Cultura Maramures. Mai multe opinii ale unor jurnalisti, muzicologi si universitari straini, participanti la acest eveniment, gasiti in pagina de "Acasa".