Un elixir de viata lunga:Urina (Ii)- Metode de tratament -
Urinoterapia poate fi folosita in fel si chip. Frecventa procedurilor si durata lor depind de gravitatea si de natura afectiunii. Daca pacientul a inceput un tratament cu medicamente alopate, terapia cu urina poate fi recomandata doar dupa consultarea unui medic experimentat, care sa stabileasca daca medicamentele pot fi reduse sau chiar inlocuite cu preparate naturiste. Motivul: efectele secundare nu pot fi excluse, mai cu seama daca este vorba de medicamente precum: cortizon, antibiotice si calmante (somnifere etc.). In schimb, aceste masuri de precautie nu sunt necesare in cazul cand bolnavul a apelat exclusiv la tratamente naturiste.
In terapia cu urina, pot sa apara si unele hiper-reactii, cum ar fi intensificarea batailor inimii, oboseala s.a.m.d. In acest caz, trebuie reduse doza si frecventa administrarii. Unii autori indica drept contraindicatii "hipotensiunea", "diabetul", "hipertensiunea dependenta de sare" si "bolile de rinichi", dar ele nu pot fi confirmate in mod absolut. De toate aceste afectiuni se poate tine seama in timpul terapiei cu urina, printr-un dozaj atent si un control medical permanent. Pentru ca medicina alopata din Romania exclude categoric tratamentele cu urina (deci nu exista, asa cum se intampla in alte tari ale lumii, un control medical), in paginile de fata vor fi descrise numai procedeele sigure, a caror folosire nu prezinta (asa dupa cum ne asigura medicul german Hans Hoting) nici un fel de impediment.
Ungeri cu urina
Forma de baza a acestui procedeu implica fata, gatul, spatele si pavilionul urechilor, talpile, palmele, incheietura bratului si zona inghinala. Aceste portiuni ultrasensibile ale pielii sunt zone reflexe pentru cele mai diverse organe interne. Ungerile se pot face si in orice alta zona a corpului - acolo unde apar semne de boala sau dureri - sau pot fi pe toata suprafata corpului (ungerile totale se recomanda mai ales in afectiunile cronice). Prin aceasta terapie se urmareste crearea unui stimul care porneste de la piele si actioneaza spre interior, efectul sau terapeutic resimtindu-se in intregul organism. Nu trebuie pierdut din vedere nici efectul asupra celulelor protectoare ale pielii. Urina regularizeaza metabolismul pielii, ii normalizeaza conductibilitatea electrica si pH-ul - deosebit de important pentru protectia si sanatatea ei. Amoniacul din urina face pielea elastica si ii sporeste capacitatea de a fixa apa, aceasta fiind explicatia pentru valoarea cosmetica a frictionarilor.
In cazul ungerilor totale, ale intregului corp, se intinde urina mai intai pe picioare, apoi pe brate, spate si, la sfarsit, pe abdomen, piept si gat. Indienii recomandau folosirea urinei pastrata patru zile, in sticle inchise. In orice caz, ea trebuie masata usor, pana patrunde in piele, lasata o ora sa actioneze, apoi se spala. Cantitatea folosita sa nu fie prea mare, ci doar atat cat pielea sa fie umezita. Se utilizeaza, de preferinta, urina de dimineata. Daca nu se poate, se recurge la urina de peste zi. Ungerile se fac zilnic, dar nu in paralel cu alte procedee ale terapiei cu urina. De exemplu: tratamentul cu urina al eczemelor trebuie facut separat.
Indicatii - Ungerea pielii cu urina reprezinta tratamentul de baza, initial, de pregatire pentru terapia ulterioara cu urina. Ca tratament initial, el li se recomanda persoanelor slabite sau celor care sufera de o boala cronica.
Ungerea totala sensibilizeaza organismul pentru terapia cu urina si poate fi introdusa - ca punte de legatura - in intervalele dintre celelalte procedee sau pentru continuarea tratamentului, dupa terminarea altor metode ale terapiei cu urina.
Daca starea pacientului se amelioreaza, se poate trece la procedee suplimentare, care permit obtinerea unui stimul terapeutic mai puternic. Dar intre acest tratament de baza (ungerea totala) si urmatoarea terapie locala (tratarea ochilor, a urechilor etc.) trebuie sa se faca o pauza de cel putin trei ore, pentru a lasa sa treaca efectul celui dintai.
Contraindicatii: nu exista.
Dezavantaje: mirosul neplacut. De aceea, se recomanda ca ungerea sa se faca dimineata, devreme. Dupa ce se usuca pielea, se continua somnul. Dupa trezire, se poate face dus normal. Intre timp, urina a fost asimilata in piele.
Dozare - Ungerea cu urina, ca metoda de baza, premergatoare terapiei locale, trebuie efectuata zilnic, pe durata a 1-2 saptamani. In cazul cand nu se practica tratamente locale cu urina, ungerea corpului poate fi practicata ca terapie de intretinere.</b><b>Ungerea cu urina si periajul uscat
Frecarea pielii cu o perie uscata activeaza circulatia sangelui. Capilarele sunt umplute mai bine, curgerea sangelui si a limfei se fluidizeaza. Periajul uscat incepe intotdeauna in punctul cel mai indepartat de inima: laba piciorului drept, pulpa piciorului drept, coapsa dreapta. Apoi, urmeaza aceleasi parti ale piciorului stang. Urmeaza in aceeasi ordine - dreapta / stanga - mainile si trunchiul, mai intai partea din fata, apoi partea din spate. Se fac miscari circulare, crescatoare, in directia inimii. Pentru periajul uscat se folosesc o perie aspra, cu peri naturali, o manusa de baie sau un burete din lufar (le gasiti pe toate in comert).
Periajul uscat este interzis in cazul ranilor deschise, al varicelor, al eczemelor extinse pe areale mari de piele, mai ales daca sunt umede.
Dupa periajul uscat, pe locurile frecate se aplica urina curata, in aceeasi ordine a partilor corpului: de la dreapta la stanga. Urina se lasa pe piele trei ore, apoi se spala.
Indicatii - Activarea metabolismului, regenerarea pielii si intarzierea imbatranirii ei, imbunatatirea imunitatii.
Contraindicatii (privesc numai periajul uscat): evitati frecarea exagerata a zonelor cu piele sensibila!
Avantaje: o mai buna absorbtie a propriei urine, prin activarea circulatiei sangelui.
Dezavantaje: mirosul neplacut.
Dozare - Se recomanda folosirea metodei zilnic, mai ales dimineata.
</b>
<b>Compresele cu urina
Se aplica:
- pe zonele reflexe ale pielii, corespunzatoare organului tratat (pentru bronsita, de pilda, se pun comprese pe cosul pieptului);
- ca terapie reflexa: daca, de exemplu, se doreste activarea eliminarii urinei, se aplica o compresa pe rinichi;
- pe locul bolnav: de pilda, o compresa cu urina pe o articulatie vatamata sau pe pielea cu eczema, o bucata de vata inmuiata in urina, aplicata pe pleoapa inchisa etc.
Compresele pot fi:
- calde (se lasa pe piele pana ce se racesc);
- caldute (se lasa pe piele pana ce se incalzesc de la sine si degaja o caldura puternica. Pot fi tinute toata noaptea. Caldura produsa stimuleaza irigarea cu sange.);
- reci (pentru eliminarea caldurii).
In primele doua cazuri, se foloseste un material absorbant, in sau bumbac - fara fibre sintetice - care se inmoaie in urina si se aplica pe locul bolnav. Deasupra se pune o folie de plastic, peste care se leaga un fular de lana sau de bumbac. In ultimul caz, compresa ramane neacoperita.
Indicatii - Se aplica cu rezultate bune in toate afectiunile gatului (amigdalite, raguseli, faringite), ale pieptului (bronsite, tuse), ale cavitatii abdominale (dureri de stomac), precum si in dureri articulare, dureri de coloana (provocate de afectiuni degenerative), contracturi musculare, reumatism, spasme sau carcei, flebite.
Atentie: in cazul infectiilor acute, nu se aplica comprese calde sau caldute! Simptomele acestor infectii sunt: inrosirea, umflarea, congestionarea, durerile aparute la apasare. Caldura inrautateste starea zonei infectate, de aceea se folosesc numai compresele reci. In schimb, toate afectiunile cronice degenerative se trateaza cu comprese calde.
Un principiu demn de retinut: procesele inflamatorii (caracterizate prin congestionare, inrosire etc.) nu trebuie tratate cu caldura (energie), pentru ca s-ar putea acutiza.
Contraindicatii: cele enumerate la prezentarea compreselor calde si reci.
Dezavantaje: miros usor neplacut. Daca se tine seama de simptomele infectiilor acute, de indicatiile si contraindicatiile legate de temperatura compreselor, nu exista nici un pericol. La aplicarea compreselor, trebuie insa si putina "judecata". Aplicand aceasta metoda, este posibila producerea unui stimul prea puternic care, temporar, sa inrautateasca starea bolnavului; dar aceste efecte negative dispar, in general, foarte repede.
Dozare - Compresele se pot aplica zilnic, dar neaparat urmate de odihna. Dupa 8-10 aplicari, se face pauza.
Gargara si clatitul gurii
Nu oricine este in stare sa faca apel la aceasta metoda de terapie, pentru ca exista o retinere greu de depasit fata de urina. Si totusi, ea este mai putin "neplacuta" decat se banuieste, senzatia de greata fiind mai degraba rodul imaginatiei si fanteziei noastre. Urina are, de fapt, un gust si un miros acceptabile. Incercati sa va debarasati de prejudecati! Autodepasirea este o forma de maturizare.
Urina cu concentratie maxima se poate dilua, dar nu mai mult decat 50:50. Se pot adauga diverse preparate fitoterapeutice sau homeopatice pentru ingrijirea gurii si a faringelui. Efectul cel mai puternic il are urina de dimineata.
Indicatii - Toate procesele infectioase si candidozele din cavitatea bucala si zona faringelui, de la faringita, amigdalita, afta, pana la gingivita si parodontoza.
Contraindicatii: greutati la inghitire (anatomice sau provocate de boala).
Avantaje: actiune rapida, fara efecte secundare, fara urmari negative pentru flora bucala.
Dezavantaje - Trebuie stapanita "tehnica" gargarei. Chiar daca ajunge in stomac, urina nu dauneaza pacientului. Pacientii cu afectiuni ale vertebrelor cervicale pot avea probleme cu gargara. Daca urina patrunde cumva in trahee, provoaca tusea (ca orice corp strain), dar nu are efecte negative asupra respiratiei.
Dozare - Este posibila terapia zilnica sau chiar de mai multe ori pe zi, dar cu pauze. Durata -Êin functie de stadiul bolii.(Va urma)
Rodica Demian</b><b>(Traducere si adaptare dupa
"Un elixir al vietii: urina" de Hans Hoting)