Primul razboi al mileniului trei
Atacul terorist impotriva Sua, din 11 septembrie, a declansat primul razboi al celui de-al treilea mileniu. Un razboi diferit de toate cele pe care umanitatea le-a cunoscut pana acum. Un razboi intre civilizatie si barbarie, in care toate regulile care au "umanizat" pana acum conflictele sunt uitate. Secolul Xx a cunoscut o multime de miscari teroriste care isi atasau (cel putin minime) justificari ideologice in demolarea unor anume structuri, in tentativele de rasturnare a unei ordini existente. Asa s-a fundamentat teroarea "revolutionara", asa s-a nascut terorismul de stat (practicat de comunism si nazism). Inspiratorii acestor miscari voiau o purificare fortata a societatii prin faurirea utopica a unui "om nou" pe baza eliminarii complete a tot ce tinea de "lumea veche", de obiceiurile si reflexele inoculate de ea. Sub acoperirea utopiei s-au comis crime monstruoase, adevarate hecatombe, milioane de oameni fiind ucisi doar pentru ca erau diferiti - prin rasa, credinta sau cultura - de "modelul" propus de aceasta. Atacul din 11 septembrie nu are nici macar justificarea utopiei, a inlocuirii ordinii date cu una (in viziunea ferventilor doctrinei) mai buna. Actul terorist a reprezentat concretizarea unei uri viscerale, neantizante, irationale.
Multi analisti s-au grabit sa explice explozia de barbarie pe baza ideii politologului american Samuel Huntington - a ciocnirii inevitabile a civilizatiilor. Apusul confruntarilor politice dintre democratie si totalitarism ar fi lasat locul unei infruntari intre civilizatii modelate in principal pe baza religiilor definitorii. Razboaiele secolului Xxi ar fi, in consecinta, razboaie religioase, fiecare "trib", fiecare comunitate urmarind sa le converteasca cu forta pe celelalte sau sa le elimine. Explicatia este reductionista pentru ca, in ciuda unor radicalizari sectare a dogmelor lor, toate marile religii ce au definit culturile si civilizatiile aferente sunt, in esenta, tolerante, benigne, umanizante. Atat crestinismul cat si islamismul, atat mozaismul, cat si budhismul s.a.m.d. contin in prescrierile lor recomandari pentru atingerea binelui, pentru purificarea de pacat, pentru impacarea cu Dumnezeu. In nici una din marile religii ale lumii Dumnezeu nu este sangeros exclusivist, absurd intolerant, antiuman. Reglementarile sunt pentru cei care sunt credinciosi si atragerea "paganilor" trebuie facuta prin puterea exemplului, prin demonstrarea superioritatii caii specifice de dobandire a binelui. Civilizatiile superioare de o anume credinta, care au dominat politic de-a lungul istoriei diverse teritorii, nu au cautat sa isi impuna cu forta religia comunitatilor autohtone, ci s-au multumit sa le exploateze potentialul economic.
Iata de ce consider ca atacul din 11 septembrie nu a declansat un "razboi al civilizatiilor". El imi apare, mai degraba, ca o expresie a prelungirii conflictului dintre democratie si totalitarism din secolul Xx. Totalitarismul de la inceputul actualului mileniu nu mai este insa unul drapat cu formule de pura ideologie politica. Ca orice totalitarism, el este antiindividualist si antiliberal, xenofob si sovin. Individul nu are dreptul sa judece singur, nu se poate indoi vreo clipa de deciziile ierarhiei, omniprezenta si anonima. El nu conteaza in raport cu comunitatea, in numele careia trebuie sa se sacrifice fanatic. Fanatismul orb este principala caracteristica a acestui tip de totalitarism, care isi propune separarea maniheista completa a binelui de rau, a puritatii de impuritate. Desigur, binele si puritatea sunt cele definite de ierarhie, de sefi, si ele trebuie impuse cu duritate. Orice poate tulbura credinta fanatica trebuie eliminat prin "razboi sfant", prin Jihad. Tentativa democratiei moderne, individualista si liberala, de a se globaliza trebuie in consecinta respinsa, pentru ca altfel ea va genera inevitabil demolarea ierarhiilor petrificate, a dominatiei absolute a unor grupuri de "alesi" asupra restului comunitatii. In "razboiul sfant" insa, nici un "ales" nu se sacrifica. Greul trebuie sa-l duca cei multi, fanatizati, prostiti cu o rasplata pe masura in Raiul potential.
George W. Bush, presedintele Sua, a anuntat un razboi nou, lung si dureros, dar care trebuie dus pana la capat. Nu mai este vorba de un razboi "clasic", desfasurat conventional, dupa anume reguli. Grupurile totalitare ce au declansat atacul terorist impotriva Americii se ascund in anonimitate, se bazeaza pe structurile institutionale ale unor state aparent neimplicate. Internationala terorista a proliferat tocmai pentru ca a beneficiat de sprijinul logistic, militar si economic al acestor state, prea slabe fiecare pentru a intra in conflict deschis cu civilizatia occidentala superioara, pe care o resping. Grupurile internationale de teroristi au folosit, ca sa loveasca America, internetul si telefonia mobila, transporturile aeriene, facilitatile bancare etc., adica tocmai mijloacele prin care societatea occidentala si-a afirmat, la scara globala, superioritatea. Un razboi care urmareste eliminarea gruparilor de asasini si teroristi - alimentate in flux continuu de tinerii formati in spiritul dispretului total fata de viata umana, inclusiv fata de propria viata - trebuie realizat altfel decat pana acum. Un astfel de razboi nu mai poate sa se reduca la operatiuni militare, la blocaje economice sau manipulari psihologice, ca in razboaiele clasice. Noul razboi, anuntat de presedintele Bush, este si un razboi cultural, dar si juridic. Democratia nu-si poate permite sa-l piarda pentru ca, intr-o astfel de eventualitate, nimic nu va mai impiedica globalizarea prin teroare a noptii totalitare.
Solidaritatea statelor democratice cu America a fost impresionanta. Tarile Nato au pus imediat in aplicare articolul 5 din tratatul de alianta, prin care se considera in razboi cu oricine ataca vreuna dintre ele. Statele ce aspira la integrarea in organizatia euro-atlantica, dar si Rusia (cu toate consecintele momentane ale actului) si-au declarat sustinerea pentru eradicarea "ciumei secolului Xxi". Pentru prima oara, in ciuda opiniilor prostesti ale unora, cum ca Sua si-au facut-o singure, Romania nu a mai ezitat in alinierea la reactiile lumii democratice. Parlamentul roman a pus la dispozitia Nato spatiul tarii si o parte a unitatilor militare existente. In razboiul dintre democratie si barbaria totalitara nu exista cale de mijloc.Toma Roman