O sarbatoare a bucuriei si a vietii
Sub patronajul unei institutii care lupta pentru pastrarea traditiei populare - Muzeul Taranului Roman - si din initiativa unei impatimite profesioniste a folclorului taranesc - dna Speranta Radulescu -, in Maramures s-a organizat, vreme de patru zile, marea sarbatoare a "jocului satului". Uitat dupa usa de mai bine de doua decenii, dansul de sarbatoare si de duminica al fetelor si al flacailor a iesit iarasi in batatura, spre fericirea batranilor si a copiilor, adunati, cu mic cu mare, in jurul pavilioanelor cu dansatori. Cu mult mai mare a fost insa uimirea si bucuria invitatilor de peste hotare, muzicologi si cercetatori ai folclorului, pe care vitalitatea si frumusetea jocurilor din Maramures i-au uluit. Intr-o Europa civilizata, dar saraca in traditii artistice taranesti, Romania reprezinta o exceptie fericita, un tezaur care trebuie aparat si pastrat.
Ca sponsor principal al sarbatorii din Maramures, revista Formula As e onorata ca a participat la "minunea" petrecuta la Breb, Sugatag si Hoteni, ca a contribuit la o tentativa de reactivare a traditiei taranesti, care a facut ca strigaturile, ceterasii si tropotitele maramuresene sa se auda pana in Ineu si Gutai. Purtati in carute de la o hora la alta, ametiti de dansuri si muzici, de frumusetea costumelor populare, dar mai ales de optimismul si de vitalitatea "zdrobitoare" a localnicilor, invitatii straini la sarbatoarea din Maramures au avut amabilitatea sa-si "noteze" impresiile in paginile Formulei As. Le multumim si speram sa devina mesagerii nostri in lume, vestitori ai frumusetii traditiei romanesti.
</b><b>Sue Rubenstein
profesoara, Boston, Sua
"Invatati din trista experienta a Vestului"
Eu si prietena mea, Marcy Goodman, avem marele noroc sa fim in Maramures chiar in aceste zile, cand se desfasoara acest splendid program de revitalizare a dansului popular. Este ceva fantastic, cu care noi nu suntem obisnuite si, cu toate ca sufletul nostru este indoliat de tragedia care s-a intamplat acasa la noi, am reusit sa uitam nenorocirea compatriotilor nostri pentru o clipa si sa ne extaziem in fata celor mai tumultoase miscari de dans si a celor mai melodioase cantece pe care le-am vazut si auzit vreodata. Este o traditie incredibil de bogata, un adevarat curcubeu in miscare, ceva ce-ti taie rasuflarea. Cand o pierzi, aceasta minunata traditie nu se mai intoarce niciodata, asa ca n-o lasati sa dispara, invatati din trista experienta a Vestului. Indreptati-va atentia spre copii; i-am vazut cat de mandri sunt de costumele lor splendide, cat de frumos danseaza si striga in ritmul jocului. Priviti-i si observati ca nu danseaza pentru turisti, ci pentru ei insisi. Noi nici nu existam. Ne vom intoarce pe indureratul pamant american, dar vom cauta sa revenim cand lucrurile se vor normaliza. "Experienta romaneasca" ne-a marcat pentru totdeauna, iar viata noastra va contine in "ecuatia" ei si un X = Romania. Ca american calator prin Europa, e cel mai mare pacat sa pierzi Romania. E prea frumoasa ca s-o ocolesti!
</b>
<b>Jacques BouèT
profesor, Montpellier, Franta
"Romanilor, lasati traditia sa traiasca!"
Tendinta de a parasi satele s-a generalizat in lumea moderna. Faptul s-a petrecut de multa vreme in Franta. Din cercetarile personale si ale studentilor mei, am ajuns la concluzia ca cei care pleaca din sat si isi uita traditiile sunt mai putin fericiti. Sa ne uitam la "jucausii" din sopron: cata fericire pe fetele lor! Ati vazut vreodata atata lumina pe chipurile orasenilor? In consecinta, pierderea vietii rurale, a traditiei, provoaca nefericirea pe scara larga, in masa. Va spun sincer: romanilor, fratilor intru latinitate, lasati traditia sa traiasca! Fiti avangarda Europei in domeniul conservarii creatiilor vechi si lasati initiativa privata sa duca munca aceasta, caci veti avea mai multa eficienta. Lasati casele vechi in sat, ingrijiti-le acolo, in situ, nu le aduceti la muzeu. Cand culegi o floare din camp, s-o pui in glastra, ce se intampla? Asa si cu casele. Asa si cu jocul. Nu-l aduceti pe scena, in festivaluri, ci incurajati-l sa traiasca in Breb, Hoteni, Viseu, Botiza, Barsana sau Sighet.
Garth Cartwright
scriitor, Londra, Anglia
"Tot ce s-a pierdut in Europa de Vest a ramas viu in Romania"
Desi ma aflu pentru a cincea oara in Maramures, am sentimentul ca n-am mai fost, deoarece la tot pasul descopar lucruri noi, melodii nemaiauzite, jocuri parca mai dinamice, oameni mai frumosi. Maramuresul este una dintre cele mai creative zone folclorice ale Romaniei, avand o muzica fabuloasa, deja recunoscuta in toata lumea. Tot ceea ce s-a pierdut in Europa de Vest a ramas, din fericire, viu in Romania. Dansurile acestea din sate, unde vine fiecare sa-si arate costumul si talentul, unde batranii joaca parca mai aprins decat tinerii, batand podeaua pana se rup pingelele, mi se par senzationale. Cu o astfel de traditie, cea mai bogata din Europa, Romania are marea obligatie de a elabora programe de conservare chiar in satele respective si nu in festivaluri regionale sau in muzee. Dincolo de imaginile "standard" despre tara aceasta, imagini care au inceput deja sa plictiseasca opinia publica europeana, Romania este una dintre cele mai bogate tari in tezaure culturale.
</b><b>Jens Bengelsdorf
student, Germania
"Maramuresul este un templu al folclorului"
Intr-un fel, turismul este o amenintare pentru puritatea traditiilor, dar, orice s-ar spune, el nu poate fi evitat. De indata ce se duce vestea despre frumusetile de aici, se gasesc imediat sute si mii de curiosi insetati de originalitatea creatiei acestor oameni. Deocamdata, ca strain, in Romania esti privilegiat, deoarece oamenii te cheama la ei acasa, iti pun masa sa mananci, iti fac patul sa te culci, cum spune un cantec (J.B. se afla de doi ani in Romania si vorbeste foarte bine romaneste - n. red.). Mi-e teama ca, daca vor ajunge sa castige multi bani din afaceri turistice, oamenii nu se vor mai ocupa cu agricultura si vor renunta si la obiceiurile traditionale. Vor uita de dansuri si cantece, ceea ce ar fi o tragedie. Ca urmare, trebuie evitate marile agentii turistice care aduc turisti doar pentru o zi, nedand taranilor nici o sansa de a castiga ceva. Este de dorit turismul individual, practicat de cei pasionati de autenticitatea vietii si creatiei taranilor. Eu pledez pentru turismul cu rucsacul in spate, cand bati la poarta omului si-l intrebi daca nu are un loc in sura sau in sopru, unde sa-ti intinzi sacul de dormit. Numai asa vei gusta cu adevarat jocuri si cantece ca acestea, mancaruri si bauturi extrem de gustoase, simplitate si traire intensa a vietii. Maramuresul este ca un templu al folclorului, pe care trebuie sa-l descoperi singur, fara ghid si fara pliante colorate.
Rayisa Gusak
profesoara, Kiev, Ucraina
"Ar fi trist ca totul sa se opreasca in curtea lui Pop Ion"
M-a impresionat implicarea copiilor in programul de revitalizare a traditiilor, participarea generatiei tinere de ceterasi extrem de talentati. Ca urmare a miscarii declansate in aceste zile, vad o explozie a turismului rural in perspectiva apropiata. De notat ca sunt aduse in prim-plan nu numai traditiile coregrafice, dar si cele instrumentale, fiind preferate cetere, zongore si dobe vechi, care produc sunetul original al melodiilor de altadata. Acest lucru deschide o incantatoare perspectiva chiar si pentru cercetatorii etnologi, pentru psihologi, sociologi etc. Sunt necesare noi programe de promovare, stabilirea unui calendar anual; ar fi pacat ca totul sa se opreasca aici, in curtea lui Ion Pop, si sa nu cuprinda intreg Maramuresul si poate toate zonele romanesti in care traditiile mai au inca viata.
Warwick Eduards
profesor la Glasgow University, Scotia
"In Maramures, focul nu s-a stins niciodata"
Vorbim de revivalism, de revitalizare, dar eu observ ca in Maramures focul nu s-a stins niciodata. Ceea ce trebuie facut este sa-l intetesti oleaca, sa creezi noi ocazii de manifestare. Acestea au murit, nu traditiile. In urma cu 15 ani, ocaziile erau mult mai multe, chiar daca unele aveau iz politic, festivist. Astazi, ar trebui sa le cream pe alte baze decat cele din trecut, incurajand turismul agrar si aducand o noua audienta in zona. E drept, aceasta prezenta straina ar putea sa stanjeneasca actul artistic, ar putea sa influenteze negativ traditia. O familie ca aceea a taranilor Ion si Anuta Pop poate fi un model de lupta pentru pastrarea autenticitatii creatiei locale. Daca fiecare sat ar avea un "Popicu" si o "Anuta", cu fratii si surorile lor, pierderea valorilor nu ar mai fi o amenintare. De aceea, in acest proiect ambitios de pastrare a frumusetilor rurale vechi, trebuie pornit de la nuclee, de la valorile locale, si nu de la liniile indicate de un centru coordonator. Cel mult, de la centru pot veni banii si sustinerea morala si organizatorica.
</b><b>Gerburg Bruckner
"M-am intalnit, pur si simplu, cu fericirea"
Sunt nemtoaica, din fosta Republica Democrata Germana, si am crezut, la inceput, ca afinitatile mele fata de Romania se explica prin experienta comuna pe care am trait-o in trecut. Suferinta apropie. Parcurgem acelasi drum al regasirii de sine, care nu e usor si pe care altii nu-l inteleg. Dar ceea ce se intampla in Maramures nu are motivatii si explicatii istorice. Aici m-am intalnit, pur si simplu, cu fericirea. N-am crezut niciodata ca exista oameni care sa traiasca atat de intens si cu atata vitalitate, care sa aiba aceasta capacitate de a se bucura si, mai ales, de a comunica. Aici nici nu apuci sa-i pui o intrebare unui om. Vine el catre tine, iti zambeste si-ti spune tot ce doresti. Cum se explica acest miracol? Cred ca maramuresenii au o constiinta de sine deosebita, stiu cu adevarat ca reprezinta o valoare, stiu cine sunt. Cat despre dansuri si ceterasi - le-as dori tuturor concetatenilor mei sa aiba norocul sa-i vada si sa-i asculte macar o data. Si-ar reaminti si ei ce inseamna bucuria de a trai. In ceea ce ma priveste, m-am simtit aici mai onorata ca niciodata, inconjurata de prietenie, de afectiune si de atentie. Nu spun "La revedere!", fiindca sufletul meu ramane aici. Multumesc pentru aceasta sarbatoare a bucuriei si a vietii.A consemnat
Ion Longin Popescu
Fotografii de Iulian Ignat