Barutzu T. Arghezi"Din nefericire, Romania este marcata de un fatalism colectiv foarte pagubitor"
Cei din generatiile mai varstnice isi mai amintesc, desigur, de numele lui Barutzu T. Arghezi, fiul marelui poet Tudor Arghezi. S-a afirmat ca poet, prozator, traducator si jurnalist, reusind sa publice 14 volume inainte de a parasi definitiv Romania. Titluri ca "Povestiri din Martisor", "Veniti la joc", "Pasi prin lume", "Vers-a-travers", "Note si comentarii" sunt titluri din anii "70, semnate de cel care avea sa se refugieze in Elvetia - tara de care se leaga anii de tinerete ai celebrului sau parinte (dupa cum se stie, Tudor Arghezi a fost, printre altele, ceasornicar in Tara Cantoanelor). Cu toate ca locuieste in Lausanne, d-l Arghezi nu s-a indepartat prea mult de Romania, fiind la curent cu mersul general al societatii. Citeste presa romaneasca, dar mai ales citeste "Formula As" - revista de suflet a domniei sale.
</b><b>"De ce nu se uita prim-ministrii si primarii de azi la modul in care precursorii lor dintre cele doua razboaie au rezolvat problemele curente ale administratiei?"
- D-le Arghezi, cum se vad din Lausanne realitatile romanesti cuprinse in paginile revistei noastre? Care este impactul lor asupra unui cititor "special", ca dvs., care are radacini atat de puternice aici?
- "Formula As" este prima revista venita din tara, care face politica iubirii, a nevoii de omenie si de morala, a unor realitati pe care alti jurnalisti romani nu le sesizeaza sau nu vor sa le vada. Sunteti cu certitudine autorii unei reviste aparte prin aspiratia ei spre frumos si spre normalitate, spre valorile perene ale sufletului romanesc. Un adevarat curaj ziaristic, avand in vedere contextul depresiv al majoritatii publicatiilor din Bucuresti.
- Aflat la o distanta de tara de doua ore de zbor cu avionul, cum percepeti mersul lucrurilor de-acasa? Melcul tranzitiei pe care nici o guvernare nu pare sa-l urneasca din loc?
- Ca cititor roman de presa, ca membru al comunitatii romanesti din Lausanne, ma simt si eu partasul problemelor de acasa, pe care - si ca urmare a calatoriilor facute la Bucuresti - cred ca le inteleg. Din nefericire, am observat ca exista, cel putin la prima vedere, o adanca si inexplicabila dezarmare fata de problemele vietii, un fatalism colectiv foarte pagubitor. Sunt prea multi oameni descurajati, loviti de o lehamite dureroasa, o disperare nu intotdeauna justificata. Stim cu totii ca sufletul si cutezanta romaneasca pot sparge muntii; pot juca in castig la "ruleta istoriei", cum s-a intamplat din 1918 incoace, cu exceptia dureroasa a anilor pierduti sub comunism. Exemplele bune din trecut par a fi fost uitate sau nu sunt cunoscute, fiindca nimeni nu mai pare interesat de istorie. Si nu este vorba de o istorie oarecare, ci de una fara egal in centrul Europei, cu o incredibila densitate de fapte si oameni mari, cu exemple coplesitoare de frumusete civica si morala. De ce nu exista, la nivel national si guvernamental, o staruinta mai mare intru redescoperirea modelului istoric, a faptelor marilor inaintasi, ale regilor si oamenilor politici, ale oamenilor de cultura de nivel european, ale celebrilor pre-mergatori in administratia publica? De ce nu se uita prim-ministrii si primarii de azi la modul in care precursorii lor dintre cele doua razboaie au rezolvat problemele curente ale administratiei centrale si locale? Romania a avut in trecut un veritabil tezaur legislativ si politic (chiar si in problema minoritara), dar in loc sa il folosim, bajbaim printre legi si ordonante prost intocmite, ca de niste elevi repetenti. Intre cele doua razboaie, am avut legislatie si o administratie publica la care vecini de-ai nostri nici nu puteau visa. In schimb, ei sunt mai ambitiosi si au un spirit comunitar mai dezvoltat, ceea ce ii avantajeaza in cursa de integrare europeana. Ei stiu sa-si vanda mai bine imaginea, intr-o "limba" care e a intregii Europe unite.
</b>
<b>"Ne cam place mai repede sa ne plangem, in loc de a ne strange puterile!"
- In general, televiziunile si ziarele straine ignora sistematic valorile romanesti, atatea cate exista, fie ele culturale, sociale sau politice. Exceptand buletinul meteo si stirile de scandal, Romania nu prea exista la EuroNews, ca sa dam exemplul unei televiziuni continentale. Despre istorie, nici nu mai vorbim: enciclopediile, dictionarele si manualele straine de liceu ne ocolesc cu seninatate. Cum va explicati acest fenomen scandalos de nedrept?
- Europa ne desconsidera pentru ca nu stim (sau nu vrem) sa ne afirmam. Ne cam place mai repede sa ne plangem, in loc de a ne strange puterile ca sa iesim din mlastina mostenirii comuniste. Altii, poate mai putin dotati decat noi, isi flutura orice fleac izbutit. Uneori, aud la radio cantecele noastre taranesti, Ciocarlia, Calusul sau Perinita, cum ca ar face parte din folclorul altor tari. Este mai bine cunoscut Dracula decat corifeii spiritualitatii nationale, marii nostri oameni de stiinta si arta, ingropati in uitare, in primul rand, de romani. Dupa parerea mea, suntem in criza de crez romanesc si de valori autentice.
</b><b>"Am cautat, venind in tara, un drapel tricolor, fara sa-l pot gasi. L-am gasit, in schimb, pe Dracula"
- In momentul actual, Romania traieste un "varf de sarcina" in tranzitia spre societatea de tip occidental. Responsabilitatea clasei politice de la Bucuresti este mai mare ca niciodata. Ce ar trebui sa faca politicienii nostri, pentru a conduce corabia spre tinta, printre atatea "stanci" amenintatoare?
- Sa aiba stapanire de sine si minte limpede. Sa cultive colaborarea cu intreaga natie, sa se identifice cu nevoile tarii (ceea ce pare destul de greu de infaptuit, din pacate). Sa aiba nerv patriotic. Pentru a supravietui in lumea moderna, romanii, toti, au nevoie de intarirea sentimentului patriotic. Am cautat, venind in tara, un drapel tricolor, asa cum se gasesc peste tot in Elvetia sau America, un afis cu stema nationala, o harta a valorilor culturale si folclorice, fara sa le pot gasi. In schimb, l-am gasit pe Dracula. Imi amintesc ca, la Lausanne, la o expozitie, un vizitator a intrebat: "Romanii chiar sug sange omenesc?". Raspunsul responsabilei de stand a fost evaziv...
- In unele cercuri de la Bucuresti se vorbeste, uneori in interes electoral, de o asa-zisa conspiratie mondiala impotriva Romaniei si a tot ce e romanesc. Credeti in acest scenariu?
- Conspiratie, daca exista, e in neintelegerile noastre. Restul e speculatie gratuita si gazetarie minora.
- Cum va explicati totusi absentele romanesti din noile elite europene?
- Prin indiferenta celor care ar trebui sa ne reprezinte cu demnitate, cu o formatie intelectuala si politica de calitate, cu un crez bine chibzuit si cu mijloacele spirituale cele mai inalte. Absentele romanesti nu sunt ale poporului roman, ci ale reprezentantilor nostri. Un exemplu mult jenant: imediat dupa rasturnarea regimului comunist, un mare presupus om de cultura si activitate politica, numit ambasador la Paris, intr-un interviu la Televiziunea franceza, a declarat (vazut si auzit) ca "La conacul familiei noastre, numai slugile vorbeau romaneste...". Cum va fi sunat aceasta impaunare de prost gust in fata francezilor, cunoscuti pentru fervoarea cu care isi apara limba si valorile nationale? Ce parere vor fi avut oamenii obisnuiti despre un astfel de ambasador cu voluptati de salon decadent, rupt de poporul si de limba sa? Sa nu uitam: regii si reginele Romaniei, desi straini, n-au avut odihna pana n-au invatat romaneste. Si atunci, ce fel de ambasador este acela care priveste cu scarba la limba vorbita de poporul din care se trage?
</b><b>"Sunt convins ca Romania va reusi sa-si gaseasca directia, cu conditia ca cei aflati la putere sa nu se mai gandeasca la buzunarele lor, ci la buzunarele tarii"
- Sunteti mai degraba optimist sau pesimist fata de soarta Romaniei, pe termen scurt si mediu?
- "In toate ispravile noastre, ne pricepem mai bine sa stricam lucrul facut decat sa-l indreptam", declara Tudor Arghezi in cadrul unei luari de cuvant dupa razboi. Se pare ca adevarul rostit atunci era si calificativul politic al vremii. Totusi, in zilele noastre, sunt convins ca Romania va reusi sa-si gaseasca directia corecta, atat in lume, cat si inlauntrul sau, cu conditia ca cei aflati la putere sa nu se mai gandeasca la buzunarele lor, ci la buzunarele tarii. Pe scurt, ca sa raspund la intrebare, sunt optimist.
- Una dintre problemele grave ale Romaniei, pe langa cea economica, este lipsa de educatie ecologica. Ape si alimente otravite din ignoranta, paduri disparute din calcul meschin, comercial - sunt o piedica reala in calea integrarii europene. Romanii par a nu intelege importanta unui mediu curat, ca cel existent in Elvetia, de exemplu, unde ecologia se invata in scoli. Ce e de facut?
- Si aici este vorba despre lideri politici sau economici, nu de popor. Ei, dupa cum se vede, nu au maretia sa se ridice la rangul unor reprezentanti ai poporului. Ei nu se reprezinta decat pe ei si interesele clanurilor lor, care primeaza in fata dezastrului ecologic. Cat ii priveste pe oamenii simpli, pe tarani, trebuie amintit ca acestia si-au respectat pamantul, apele si padurile, intotdeuna. Nu cunosc alta cultura in lume care sa cante atat de puternic natura, precum o face cultura populara de la noi. Intreaga atitudine din folclorul nostru este profund ecologica. In fine, cea mai buna dovada a simtirii ecologice este costumul original taranesc, in care motivele din cusaturi sunt frunzele, arborii, florile. Insasi legenda "Pomului vietii" este prezenta la romani ca document inestimabil de iubire a naturii. N-ar fi rau ca, din posturile lor atat de inalte, responsabilii tarii sa mai invete de la popor.Ion Longin Popescu
Fotografii din colectia Gheorghe Istrate