Cultura
Pop-Rock
Dan Bittman
Holograf intra intr-un program de conservare
Am fost pe litoral in cadrul unui turneu mamut - Winston Holograf Collection Tour, un turneu care a insemnat 12 spectacole, toate cu mare succes. A fost un fel de rodaj inaintea Festivalului de la Brasov, "Cerbul de Aur" (ne bucuram ca a renascut), unde am participat cu un recital primit cu mare entuziasm. Alaturi de noi au cantat si cativa invitati speciali, prieteni ai trupei noastre: Mircea Baniciu de la Pasarea Colibri, Tudor Chirila de la Vama Veche si Dan Teodorescu de la Taxi. Cum s-a realizat aceasta combinatie "acida"? Ne simpatizam reciproc, ne ascultam muzica si, zic eu, ne si indragim, poate nedeclarat, dar exista in mod cert o apropiere sufleteasca intre noi. O tentativa de a canta cu ei am mai avut la lansarea albumului "Holografica", cu Mircea Baniciu, el canta chiar o piesa de-a noastra - "Inima mea nu e intreaga, daca nu esti tu". Iar cu Tudor si cu Dan, mai cantam noi pe la jam-session prin cluburi, daca ne intalneam, dar niciodata intr-un cadru asa de oficial precum Cerbul de Aur. Lui Tudor ii place foarte mult "Ochii tai", iar lui Dan - "Sunt un balcanic". Ii vine foarte bine pe voce si pe felul lui de a fi.
Despre Festivalul de la Mamaia, unde am avut un minirecital si am primit un Premiu de Excelenta, as vrea sa va spun cateva vorbe. N-am vrut sa participam in concurs, pentru ca am considerat ca nu mai e vremea sa intram in competitie cu cei tineri, o data - pentru ca suntem foarte batrani (sic!), si doi - pentru ca nu cred ca piesa "Sa nu-mi iei niciodata dragostea" mai trebuia jurizata in vreun concurs. In ce priveste Premiul de Excelenta, suna cam pompos si ma duce cu gandul la finalul de cariera... Noi multumim pentru gest, dar am venit la Mamaia mai degraba din motive sentimentale. Si noi am debutat pe aceasta scena in 1985, cu piesa "Viata va invinge". Chiar daca acest festival e acum usor dezorientat si nu se regaseste ca directie (se amesteca foarte multe genuri si se incearca tot felul de retete de succes), eu cred ca pana la urma isi va regasi identitatea. Ganditi-va ce nume au trecut pe aceasta scena, de-a lungul anilor... Eu cred ca tot de la ele, de la adevaratele valori ale muzicii noastre, va veni salvarea unui eveniment cum e si acest festival. Romania are nevoie de Festivalul de la Mamaia, pentru a promova muzica romaneasca, muzica usoara. Lumea s-a ferit foarte tare in ultima vreme sa foloseasca acest termen, toti au zis ca, mai nou, canta pop sau pop-rock sau dance. Se gasesc tot felul de scuze, dar, de fapt, hai sa fim sinceri, e vorba de muzica usoara romaneasca. Nu trebuie sa ne fie rusine de ea, lumea isi doreste slagare romanesti, isi doreste sa fredoneze muzica romaneasca.
Dupa Cerbul de Aur, s-ar putea ca turneul nostru cu Winston Holograf Collection sa continue prin tara. Nu stiu daca vom lucra un nou album, nu cred ca e momentul, trebuie sa epuizam intai "Holografica". Pe de alta parte, nici inspiratia nu este un izvor nesecat. Acum, intram intr-un program de conservare, ca sa zic asa. In ceea ce ma priveste, voi lasa, pentru o vreme, grija barurilor pe care le aveam - "La Burlane" si "Once Upon A Time" - asociatului meu si ma voi lansa in afaceri imobiliare, impreuna cu un coleg de trupa. E un domeniu foarte dinamic, care ma provoaca foarte tare si sper sa reusesc.
Animal X
Visuri din copilarie
Premiul intai castigat la Festivalul de la Mamaia, la sectiunea slagare - dance, ne-a impulsionat foarte mult (anul trecut, am obtinut premiul trei la aceeasi sectiune). Aparitia noastra la acest festival, intr-un stil mai nonconformist - dansand cu trotinetele, cu parul vopsit colorat si cu costume haioase, ne-a asigurat succesul de scena. Dar succesul de vanzari si de popularitate, dat de audienta la radio si televiziune, ne-a asigurat, de fapt, accesul la premiul intai. Suntem o trupa de constanteni, baieti de cartier (Cet Constanta), dar suntem si buni prieteni. Nu a fost usor sa patrundem in lumea muzicala, avand in vedere ca veneam din provincie, dar cine e cel mai bun castiga. Am ramas aceiasi, chiar daca am ajuns foarte sus in ierarhia muzicala dance, chiar daca suntem foarte tineri: eu, Hiena, am 20 de ani, Soparla are 19, iar Vierme va face 18 ani in toamna aceasta. Speram sa putem canta impreuna si peste 10 ani si, de ce nu, sa putem depasi granitele tarii cu muzica noastra. Ne bazam pe calitatile noastre si pe fanii nostri, in care avem mare incredere si carora le multumim ca voturile lor ne-au adus acest premiu: piesa "Pentru ea" a fost, realmente, un mare succes al acestui an. Ne-am pregatit destul de mult timp pentru aparitia la acest festival, impreuna cu producatorul nostru, Laurentiu Duta, de la3rei Sud-Est. Pentru noi, festivalul de la Mamaia inseamna foarte mult, e un vis de-al nostru din copilarie, de cand eram mici si veneam in aceasta sala cu parintii. Inca de atunci, visam sa fim si noi pe aceasta scena. Si iata ca visul a devenit realitate.Corina Pavel
Carte
Selectia Formula As
- "Le francais en toutes lettres". Antologie alcatuita de Ileana Carmen Moldovan pentru tinerii care invata limba franceza cu placere si cu sarg in gimnaziu si liceu, Editura "Compania" (tel. 211.59.64), 320 pag. Nu doar pentru elevi, cum scrie pe coperta, ci pentru toti cei care doresc sa isi consolideze si sa-si extinda cunostintele de vocabular francez, volumul acesta e o comoara. Alcatuitoarea lui are, evident, o buna pregatire profesionala, o minte deschisa, e un om cu gusturi moderne si umor - opusul unei profesoare pedante, inchistate in scheme pedagogice. Ea a ales din literatura franceza a secolului Xx scurte texte simpatice, traznite, incantatoare - avand in comun calitatea ca se citesc de placere (intre autori - fiecare cu cate o scurta prezentare - se numara Alain Fournier, Guillaume Apollinaire, Jacques Pr?vert, Eug?ne Ionesco, Raymond Queneau, San Antonio, Robert Sabatier, Daniel Pennac si inca multi altii din care, citind cate un fragment, veti dori cu siguranta sa cititi in intregime cartea din care a fost extras). Ileana Carmen Moldovan a selectat in special literatura in limba familiara, vie, vorbita azi, stiut fiind ca oamenii care au invatat in scoala si facultate franceza folosesc o limba "de muzeu", care suna bizar la ea acasa. N-a ezitat sa adauge texte de cantece, bancuri, expresii argotice, proverbe - urmarind sa-si deprinda cititorii cu un limbaj nuantat, util in comunicarea orala. Fiecare "lectura" e inlesnita de explicatii in romaneste ale cuvintelor si expresiilor folosite in context, de familii de cuvinte, sinonime, omonime, intelesuri multiple etc., reguli de morfologie si sintaxa, dar toate - de la simplu spre mai complicat - se invata parca in joaca: structura intregului volum este, pe cat de sistematica, pe atat de nostima, de la ilustratii si pana la exercitii. Printre problemele de lexic si gramatica ne sunt strecurate si informatii utile despre Franta zilelor noastre, astfel incat cei care au sansa sa ajunga acolo sa se poata descurca onorabil. Cred ca, pentru profesorii care predau limba franceza in scoli sau "in particular", antologia aceasta modern conceputa e un instrument de lucru indispensabil. Iar cei care vor sa-si imbogateasca singuri vocabularul francez o pot face cu usurinta.
Luli August Sturdza, "...asa s-au intamplat, asa le-am insemnat...", memorialistica, Editura "Anima", 190 pag. Luli (Ioana) August Sturdza (n. 1922, Bucuresti - m. 2000, Los Angeles) s-a ilustrat cu talent in scenografia romaneasca de teatru si film, in pictura si arte decorative, dar, mai presus de toate, prin calitatile umane care fac din ea un personaj frumos. Descinde, pe linie paterna, din inalta aristocratie polona, din familia Sikorski, cu un arbore genealogic incepand din secolul Xiv, si care a dat personalitati cunoscute (de n-ar fi sa-l amintim decat pe varul primar al tatalui ei, generalul Vladislav Sikorski, premier al Poloniei la inceputul anilor "20 si presedinte al guvernului din exil la Londra, sau Igor Sikorski, care a construit in 1939 elicopterul ce-i poarta numele). Bunicul ei, George Auguste Sikorski, venise in Romania la chemarea regelui Carol I, pentru a construi viaductele de pe defileul Jiului si aici ramasese, sub numele de Gheorghe August - inginer roman. Tatal ei, Henri August, doctor in Drept si chimie, pasionat de automobile si avioane, a fost directorul aviatiei civile romanesti, iar mama, Elena, conducea un camin de domnisoare de pe soseaua Kiseleff - evocat in paginile cartii, cladire cu cladire, asa cum arata in anii "20-"30. Fata sportiva, independenta si sociabila, cu inclinatii artistice, si-a trait copilaria si prima tinerete sub o zodie luminoasa, a studiat Dreptul si Artele Plastice, a petrecut vacante boeme la Mangalia. Dar venirea la putere a comunistilor avea sa-i intunece viata. Aproape un deceniu (1949-1958) a trait in clandestinitate, fiind urmarita de Securitate pentru "omisiune de denunt", a cunoscut si puscaria si abia in perioada de deschidere s-a putut realiza profesional, ca scenografa si artist plastic. In 1978, a parasit tara si, dupa doi ani de peregrinari europene, s-a stabilit la Los Angeles. Evocarile peripetiilor din S.U.A., in special din perioada cand a locuit la Hollywood, sunt savuroase. Caci Luli August Sturdza are din plin simtul umorului, o privire generoasa asupra lumii, e un om bun si cu mare bucurie de viata, sub toate formele ei. Iubeste animalele - despre care scrie pagini admirabile -, natura, are curiozitate pentru nou, disponibilitate pentru semeni, un anumit spirit sportiv de aventura, chiar si la senectute, si, mai ales, povesteste foarte bine. Vezi ca intr-un film colorat cele evocate in acest volum, splendid tehnoredactat si ilustrat cu reproduceri dupa lucrarile memorialistei.Adriana Bittel