Proprietatea intelectuala
Cand vine vorba despre proprietate (si in ultimul timp, in legatura cu Legea 10, subiectul acesta naste avalanse de vorbe), lumea se gandeste la bunuri concrete: imobile, terenuri, masini, obiecte de pret... Exista insa si un alt fel de proprietate, in care s-au investit nu bani, ci stiinta, pasiune, creativitate, talent, inteligenta, rabdare si sacrificii: proprietatea intelectuala. Rodul muncii unui artist, om de stiinta, filosof, traducator, inventator, gazetar etc. e proprietatea autorului si nu poate fi folosit fara asentimentul si recompensarea lui sau a urmasilor lui.
Pana spre mijlocul anilor "90, furtul din proprietatea intelectuala s-a practicat pe scara larga, fara ca hotii sa-si faca vreun scrupul, iar pe cumparatori chiar nu ii interesa daca programele de calculator, casetele video si audio sunt "pirat". La televizor se programau intr-o veselie copii neautorizate ale unor filme, tarabele erau inundate de traduceri, adesea foarte proaste, ale unor autori occidentali de succes popular, facute cu de la sine putere de editori improvizati. Se reeditau carti romanesti epuizate, fara ca detinatorii drepturilor de autor sa fie intrebati, se reimprimau, la initiativa unor tipografi, traduceri mai vechi, fara ca traducatorul sa fie macar mentionat, se copiau ideile originale, paginatia, ba chiar si litera de titlu a unor publicatii ce cucerisera piata (chiar revista noastra a fost victima unor asemenea "capuse", ce urmareau sa obtina un castig de pe urma popularitatii "formulei", derutandu-ne cititorii).
Toate acestea erau posibile in lipsa unei legislatii care sa protejeze proprietatea intelectuala. Acum, aceasta legislatie, inspirata de modelul occidental, exista. A fost creat si un Oficiu roman pentru drepturile de autor, menit sa apere toate domeniile acestui tip de proprietate. Numai ca, asa cum merg lucrurile la noi, legea nu e de ajuns, trebuie schimbata o mentalitate viciata. Atata timp cat, cu toate drasticele pedepse, se fura inca pe rupte cablurile electrice, combustibilul din conducte, piatra canalelor de irigatii si cate altele care primejduiesc chiar viata oamenilor, atata timp cat furtul din case, masini, buzunare a devenit un sport popular, ce sa ne mai miram ca incalcarile dreptului de autor nu-i fac sange rau decat celui pagubit?
Iata un caz de nedreptate facuta unuia din poetii nostri cu mari merite in traducerea contemporana, Geo Dumitrescu. Pe langa faptul ca volumele sale de poeme au marcat, incepand din 1946, poezia romana, printr-o "aventura lirica" in care il vor urma generatiile de tineri de la sfarsitul secolului Xx, pe langa munca sa de ani si ani, in care a triat graul de neghina, descoperind si incurajand numerosi scriitori ajunsi astazi "consacrati", Geo Dumitrescu a tradus mult si foarte bine, iar printre motivele de gratitudine fata de dansul se numara si o integrala a traducerilor romanesti din "Florile raului", de Baudelaire. O editie bibliofila monumentala, de 1555 de pagini, (publicata in 1968, la Editura pentru Literatura Universala), in care Geo Dumitrescu adunase - dupa ani de truda migaloasa - toate versiunile romanesti ale poemelor baudelairene, aparute din 1870 si pana in 1968 in volume si in periodice, plus unele traduceri, pana atunci inedite. Volumul era alcatuit profesionist, cu indicatii de surse si note lamuritoare si avea un studiu introductiv si o cronologie ampla semnate de Vladimir Streinu.
Ei bine, la o editura numita Gunivas din Chisinau, s-a tiparit anul acesta o integrala Baudelaire - "Florile raului" (cu toate traducerile romanesti ale poemelor dintre 1870 si 1968!), fara nici o referinta la numele lui Geo Dumitrescu si dorind sa lase impresia ca e opera editorului Nicolae Gutanu. Diferenta fata de volumul aparut la Bucuresti in 1968 e ca a disparut studiul lui Vladimir Streinu, iar textele sunt asezate in ordine alfabetica. Modul acesta de a profita de efortul urias facut in urma cu 33 de ani de Geo Dumitrescu, nu numai fara a fi intrebat (despre drepturile banesti cuvenite poetului octogenar, ce sa mai vorbim!), dar nici macar mentionat, e descalificant din punct de vedere profesional si moral.Adriana Bittel