Prof. dr. Mihai ComanProfesor la Facultatea de Jurnalism a Universitatii Media"Dintr-o necesitate, jurnalismul
s-a transformat intr-o moda sau, mai rau, intr-o afacere"</b><b>"Se vede cu ochiul liber ca am ratacit drumul cel bun"
- Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti (prima de acest gen din tara) implineste 10 ani de existenta: un bun prilej de bilant. In calitate de spiritus rector al invatamantului jurnalistic din Romania (in toate facultatile se invata dupa manualele dvs.), cum apreciati calitatea generatiilor de ziaristi promovati in acest rastimp?
- Sincer vorbind, sunt ingrijorat. Am chiar impresia ca lucrurile au scapat de sub control. Dintr-o necesi-tate, jurnalismul s-a transformat intr-o moda sau, mai rau, intr-o afacere. Cum se explica faptul ca, din toate tarile fostului spatiu comunist, Romania are cele mai multe scoli de jurnalism? Le gasesti in mai toate orasele, cu sau fara traditie in domeniu: Satu-Mare, Targoviste, Constanta sau Craiova. In total, avem 24 de facultati de profil (particulare sau de stat). La o medie de doar 50 de studenti, rezulta o promotie anuala de 1200 de viitori jurnalisti. Este enorm. Este o dezvoltare haotica si periculoasa care contrazice crezul meu si, in egala masura, pozitia oficiala a Comisiei de Acreditare. Se vede cu ochiul liber ca am ratacit drumul cel bun. O forma labartata si nerealista nu poate genera decat un fond precar, lipsit de calitate. La inceput, lucrurile nu stateau asa. Imi amintesc ca, in primii ani de activitate, comisia a avizat functionarea a doar trei facultati din 24 de dosare inaintate. Acum, ele sunt acceptate in flux industrial. Motivele sunt simple. In primul rand, oamenii s-au invatat sa faca dosare. Bine articulate in forma, ele nu pot fi verificate pe fond, pentru simplul motiv ca dosarele se prezinta inainte ca facultatile sau sectiile respective sa functioneze cu adevarat. In definitiv, ce are de verificat comisia nationala Cneaa? Un sediu, cateva sali de clasa, cateva calculatoare si niste nume de oameni care sustin ca sunt profesori de jurnalism. E prea putin. E, de fapt, o mare pacaleala. Lucrurile au devenit si mai grave dupa 1999, cand s-a schimbat, sub diferite presiuni politico-clientelare, legea acreditarii. Astfel, unele standarde de calitate au cazut in derizoriu, iar altele au fost eliminate de-a dreptul. Asa se face ca, la ora actuala, nimeni si nimic nu mai poate opri facultatile proaste sa existe, sa amageasca promotii intregi de tineri. Acum, invatamantul romanesc se aseamana cu produsele de contrabanda. Nu au nici cea mai mica garantie de calitate.
</b><b>"Statul are un talent teribil sa creeze forme fara fond"
- Nu cumva invatamantul particular si teribila goana dupa taxe au contribuit la aceasta debandada?
- La ora actuala, marele "pradator" e Statul. Pentru ca bugetul nu mai acopera nici macar fondul de salarizare si plata cu ora, universitatile de stat cauta cu disperare sa infiinteze sectii atractive, sa suspende din aceleasi ratiuni selectia viitorilor studenti. Iata de ce la Facultatea de Chimie din Bucuresti s-a intrat fara examen. A contat media de la bac si, aparent, concurenta a fost acerba: 6 candidati pe loc si media de intrare 9,40. Cred insa ca putini din cei admisi erau pregatiti pentru chimie. Asta va duce, inevitabil, la o scadere dramatica a nivelului academic. Ce sa mai vorbim de o facultate de jurnalism precum cea din Targoviste, unde gasesti profesori foarte buni in alte domenii, dar nu in jurnalism. Observ ca Statul are un talent teribil sa creeze forme fara fond. De ce s-a infiintat Idd-ul, invatamantul la distanta? Fara un concept clar si fara organizare, Idd-ul este o minciuna pe fata si o concurenta absolut neloiala facultatilor particulare, extrem de atente sa atraga profesori de renume, sa ofere dotari cat mai bune. De fapt, invatamantul superior de stat se comporta tot mai mult ca unul particular, dar fara a oferi conditiile acestuia. Minciuna e si mai vizibila in cazul jurnalismului, sectiile nou infiintate fiind, de fapt, in multe cazuri, anexe ale Literelor. Chiar si cei care predau sunt profesori de literatura, si nu de jurnalism. Nu e deloc simplu. Jurnalismul e un invatamant scump. Cere specialisti si echipamente, laboratoare Tv si Radio, cabinete multimedia si foto. Nu poti suplini toate aceste cheltuieli doar marind cifra de scolarizare, fenomen vizibil si la stat, si la invatamantul particular. Fondurile obtinute numai din taxe creeaza un cumplit cerc vicios. Alta e gandirea manageriala, cea pe care am creat-o la Universitatea Media: cifra mica de scolarizare si taxe care reprezinta doar 25% din fonduri. Restul se completeaza din finantari ale Grupului Media Pro. Nu e cazul invatamantului de stat care se privatizeaza mascat, incat, la unele facultati, numarul locurilor cu plata este de doua-trei ori mai mare decat locurile fara plata.
</b><b>"La examenul de licenta, primele locuri sunt ocupate in mod constant de studentii de la particular"
- Presa romaneasca are totusi nevoie de jurnalisti: buni si tineri. Nu intrevedeti o posibilitate de reglementare a situatiei, in viitorul apropiat?
- In viitor, dezastrul va fi si mai mare. Abia peste doi-trei ani va fi cu adevarat o invazie de absolventi. Daca pana in 1999 aveam 14 facultati de jurnalism, acum ele au crescut - cum spuneam - la 24. Mai mult de atat, anul viitor se vor acredita institutional aproape 20 de universitati. Vor avea, deci, dreptul sa sustina licenta si am toate motivele sa cred ca, in asemenea conditii, examenul va fi foarte simplu, nu cum era pe vremuri, cand la Facultatea de Jurnalism din Bucuresti treceau licenta doar 30-40% dintre candidati. Prin urmare, in curand presa va fi invadata de un numar record de absolventi: intre 1200 si 2000, ceea ce va duce la mari conflicte intre acesti absolventi si jurnalistii angajati masiv dupa "90. Faptul va ridica, de asemenea, pretentiile celor angajati, marind semnificativ cheltuielile redactionale, cata vreme nici un absolvent nu va mai accepta contractul de colaborare, asa cum lucreaza astazi multi dintre studentii nostri.
- Problema grava nu este numai a numarului de absolventi, cat a calificarii lor profesionale, precara adesea. In calitate de institutor, care are experienta ambelor tipuri de invatamant, credeti ca exista diferente intre studentii de la stat si cei de la particular? Sunt unii mai pregatiti decat altii?
- Diferente sunt, in mod evident. De pilda, cei de la particular sunt mai motivati, mai silitori si mai dinamici. Cu exceptiile de rigoare, ei cer in contul banilor pe care ii platesc, seriozitate si cunostinte. Nu intamplator, la examenul de licenta, primele locuri sunt ocupate in mod constant de catre absolventii de la particular. Cu cat taxa e mai mare, cu atat creste si nivelul de pregatire. Creste, in primul rand, implicarea studentilor, asa cum vad ca se intampla la Universitatea Media. Daca taxa e mica, adeseori studentii au impresia ca isi platesc diploma si nu studiile. La stat, avantajele oferite (burse, cazare, felurite gratuitati) sunt anulate in multe cazuri de indiferenta si delasare, emulatia si spiritul de competitie fiind aici in grea suferinta. Pacat! Teoretic vorbind, la stat ar trebui sa fie studentii cei mai talentati, cata vreme au trecut printr-un sever examen de selectie.
</b>
<b>"Intre Putere si unele publicatii s-a instalat un concubinaj penibil"</b> - Ati calatorit mult si ati predat la cele mai bune scoli de jurnalism din lume. Care ar fi diferentele? De ce nu reusim nici in acest domeniu sa prindem trenul tarilor avansate?
- Mari diferente nu ar trebui sa fie. Invatam cam dupa aceleasi carti si manuale. Alfabetul jurnalisticii este acelasi pentru toti. Difera, in schimb, mentalitatea si, desigur, dotarile materiale. In Occident, sunt multi profesori de specialitate, in timp ce la noi e o criza teribila de cadre didactice. La ei, este o mare onoare sa predai la Universitate. La noi, o rusine, mai ales din cauza salariului mizerabil. In Occident, studentul e mai prezent si mai responsabil. In Romania, toti asteapta sa fie serviti pe tava, sa fie impinsi de la spate, sa li se ofere posturi. La Lille, de pilda, studentii si-au organizat singuri un birou de repartitii si, culmea, nu fac practica la ziare. Au in facultate toate conditiile ca sa-si exerseze talentul si priceperea in cele mai diferite situatii: studio de televiziune, ziare studentesti etc.
- Apare un paradox: pe masura ce numarul absolventilor creste, piata presei se restrange, iar tirajele ziarelor scad. Asta inseamna mai putine locuri de munca si, in perspectiva, o criza a presei.
- Tirajele reprezinta un moment al adevarului. Ele scad din cauza saraciei, dar si din cauza produselor media mai ieftine: radio, Tv, Internet. La asta, se adauga calitatea indoielnica a presei: tabloidizarea ei, sabloanele ziarelor de scandal care au obosit cititorul. Si mai grav e faptul ca, dupa zece ani, aceste ziare nu-si cunosc publicul. Cui se adreseaza "Adevarul", dar "Romania libera"? Revista "Formula As" face exceptie si asta se vede in tiraj. "Formula As" are peste 300.000 de exemplare, in timp ce alte saptamanale se zbat pentru 3000-10.000. E vorba, deci, de publicul tinta, dar si de calitatea si dinamica genurilor publicistice. Te intrebi, de pilda, de ce numai "Formula As" promoveaza reportajul de buna calitate? Raspunsul sta in profesionalism (un bun reporter se creste in ani de zile) si in faptul ca reportajul costa foarte mult: deplasari, cazare, diurna, foto. Nu oricine isi permite acest lux.
- Oare se mai intampla pe undeva ce se intampla la noi, cand un ziar de maxima audienta, ca "Adevarul", contesta afirmatiile d-lui Basescu despre raportul Parlamentului European, in timp ce "Romania libera" le confirma? Ce poate sa inteleaga cititorul, cand aceeasi informatie este prezentata diametral opus?
- Presa noastra pare sa copieze pana la imitatie situatia presei americane din secolul Xix. Acelasi tratament superficial al informatiei, aceleasi batalii publicistice si inflamari politice, aceleasi interese si razboaie financiare, pana cand generatia ziaristilor tineri de atunci s-a revoltat si a zis: "Ajunge. Vrem sa ne facem meseria!". Sa speram ca acelasi lucru se va intampla si la noi.
- Revenind la cele zece promotii de ziaristi iesiti, pana astazi, pe portile facultatilor de jurnalism; credeti ca prezenta lor se simte in presa actuala? In general: isi indeplinesc publicatiile romanesti obligatia de a transmite corect informatia, intr-un moment dramatic, cand opozitia politica practic a disparut?
- Presa traverseaza astazi o perioada neagra, din care nu stiu cum va iesi. Politica e mai prezenta si mai agresiva ca in "90, dar in forme infinit mai subtile, cu afilieri neafisate, dar evidente in publicitate si propaganda mascata, in informatii trunchiate etc. Intre Putere si unele publicatii s-a instalat un concubinaj penibil, bazat pe castig si interese, in timp ce prapastia dintre grupul de sefi si masa larga a ziaristilor creste de la zi la zi. Nu e normal ca ziaristii sa aiba pe mai departe sindicate controlate tot de patroni. E revoltator sa nu existe nici astazi un cod deontologic unitar al jurnalistului, iar binele si raul sa fie arbitrat de baroni ai presei, de o oligarhie patronala interesata mai mult de problemele sale politico-financiare decat de morala, de adevar, de corectitudinea informarii. Mi-e lehamite sa dau exemple. E suficient sa vezi ca ziare cu doar 3000 de exemplare tiraj continua sa apara. Inseamna ca ceva e putred in presa romaneasca.
<b>Sorin Preda