In sfarsit, un festival de tinuta europeanaCallatis 2001
(13 - 19 august)"Te salut, generatie in blugi!"
Comprimat pe perioada unei singure saptamani, dupa ce anul trecut a tinut afisul o intreaga luna, Festivalul Callatis, desfasurat in portul Mangalia, a reusit sa aduca un aer occidental si sa se ridice la rangul de eveniment. Targul de carte, lansarile, spectacolele de strada, dar mai ales concertele tinute pe inspirata scena-scoica amplasata pe apa - unde s-au adunat cei mai cunoscuti cantareti romani din toate genurile, de la trupele dance la "granzii" muzicii populare, de la formatiile rock la vedetele pop - au fost desfasurarile de forte ale Festivalului Callatis 2001. Din pacate, acest amalgam de genuri, faptul ca fiecare formatie avea timp doar pentru doua-trei melodii si, in primul rand, televizarea show-ului (transmisia a fost intr-adevar foarte reusita, iar Televiziunea Romana merita felicitari) au facut ca zecile de mii de spectatori, adunati pe digul din fata scenei, sa nu aiba parte de spectacole live, ci, in cele mai multe cazuri, de kilometri intregi de benzi pentru play-back.
O seara speciala a fost cea de pe 17 august, dedicata muzicii folk. Denumit "Te salut, generatie in blugi!" si prezentat de organizatori drept "o seara in care spectatorii isi vor aminti sau vor fredona pentru prima data melodii prezente in topul fiecarei <<generatii in blugi>> din ultimii 25 de ani", spectacolul a avut bunele si relele sale, surprize mai mult sau mai putin placute. Una dintre acestea a fost absenta a numeroase nume grele anuntate initial, precum Phoenix, Ducu Bertzi, Mircea Baniciu, Ilie Stepan, Stefan Hrusca. O alta a fost acapararea spectacolului de catre Adrian Paunescu care, prezent non-stop pe scena la un birou-tron, amplasat mult deasupra artistilor, a dat un aer fortat si nesarat unui spectacol ce si-a dorit sa reinvie atmosfera anilor "70, cand Cenaclul Flacara umplea stadioane in intreaga tara, crea un entuziasm unic in acei ani si promova muzicieni de valoare. Muzicieni care, in parte, s-au regasit pe scena de la Callatis 2001: Gil Ionita, Tatiana Stepa, Alexandru Zarnescu, Cristian Buica si ceilalti colegi care, in timp, au ramas in prim-planul muzicii romanesti. Seara a fost deschisa de Doru Stanculescu (acompaniat la flaut de Sorin Minghiat), ale carui compozitii de acum 30 de ani, "Ai, hai", "Fara petale", raman nestirbite de trecerea timpului. Vasile Seicaru si-a impartit recitalul intre piesele mai vechi ("La adio tu") si cele noi, cu tenta sociala; Victor Socaciu a mizat pe cantece cu iz patriotic, iar Marius Batu a amintit de succesul pe care il avea, inainte de destramare, formatia Poesis. In mare verva s-a aflat Nicu Alifantis care, alaturi de trupa sa - Zan, a sustinut un recital consistent din care nu au lipsit "Umbra", "Decembre", "Emotie de toamna", "Singur", "Ploaie in luna lui marte" si alte piese minunate, care au facut ca digul din Mangalia sa rasune de glasurile spectatorilor. Spectatori care mai apoi au sarit in picioare alaturi de Iris si au stiut sa primeasca cu respect si cu dragoste fiecare interpret, pentru a arata ca muzica generatiei de aur a folk-ului romanesc le-a ramas la suflet.
Doru Stanculescu
"Ce ai reincalzit nu mai are acelasi gust"
"Nu m-am gandit, atunci cand am scris cantecele astea, daca vor rezista sau nu, vreme de 30 de ani. De fapt, 30 de ani e cam putin, eu sper ca piesele astea sa ramana o vesnicie. Sunt cantece compuse inainte de Cenaclul Flacara, unde eu am ajuns cand eram deja cunoscut, deja format. Nu m-am afirmat la cenaclu, ci am pus umarul la constructia lui, ca membru fondator. Aveam cariera mea, cu concertele si discurile proprii si, totodata, participam cu toata placerea la turneele Cenaclului.
Despre spectacolul de la Mangalia pot spune ca a reprezentat o placuta revedere cu fostii colegi, dar nu consider ca a fost un eveniment atat de special incat sa fie trecut cu majuscule. Publicul a fost avizat, un public cald, nici nu avea cum sa fie altfel pe caldura aia. Din pacate, nu l-am prea simtit din cauza distantei, era cam departe de scena, peste ape. Prin astfel de concerte de sine statatoare, cred ca Cenaclul mai poate supravietui, dar mai mult nu - stiti cum este cu mancarea pe care o reincalzesti: nu mai are acelasi gust. Atunci era singura posibilitate a tinerilor de a merge undeva, de a se bucura impreuna; acuma, cu atatea spectacole, atatea geamparale, nu cred ca Cenaclul mai are forta sa insemne ce a insemnat odata."
Mircea Bodolan
"Vali Sterian este marele absent"
"Asa cum am spus si pe scena, Vali Sterian este marele absent al acestei seri, sunt sigur ca ar fi venit si el la acest mare spectacol, care este de fapt o noua editie a Cenaclului Flacara. La Cenaclu ne-am cunoscut, in 1976, si a urmat o prietenie care a durat atat cat a durat viata lui, prieteni de familie si colegi de scena. Am facut parte din formatia sa, Compania de Sunet, si am cantat de multe, de foarte multe ori impreuna, eu in concertele sale si el in ale mele. De aceea, am tinut sa cant o piesa de-a lui in recitalul meu, chiar daca spectacolul a fost cam condensat si fiecare artist a avut prea putin timp la dispozitie. Chiar si asa, prezenta unui public cu o medie de varsta foarte mica - un public care ne stia piesele si care a cantat alaturi de noi inseamna mare lucru. S-or fi saturat si oamenii de atatia ani cu telenovele, manele, de muzica facuta de computer, de zbantuiala, de fetite de 15 ani al caror mesaj suprem este ca ele nu mai sunt cuminti si ca nu mai vor sa asculte de parinti. Sper ca publicul sa se intoarca spre muzica buna si mai sper ca acest spectacol de la Callatis 2001 sa reprezinte un nou inceput pentru Cenaclul Flacara, care a insemnat pentru mine multe impliniri, multe amintiri frumoase, dar in mod normal si multe caderi. Privind insa in urma, nu regret nici o zi din cele petrecute acolo."Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)