O buna gluma proasta
Ascazut pretul la viata. La viata oamenilor. Chirurgii carora le mor pacientii pe masa de operatie sunt depunctati, asistentele care, din neglijenta criminala, omoara cativa nou-nascuti sunt penalizate cu 10% din salariu, soferii care fac praf o familie cu copii cu tot primesc cinci ani cu suspendare. Chiar si politicienii care dau cu masinile si cu legile in populatie isi gasesc adapostul in Parlament, bine protejati de dosarele penale din viata civila. Prin Romania, dricurile trec razand. O veselie mai ceva ca in Cimitirul Vesel din Sapanta.
Alexandru Nita din Afumati, judetul Dolj, desi n-a murit, s-a ingropat cu mare alai, in direct si la o ora de varf! Cizmar de meserie, pana la 71 de ani omul n-a avut niciodata nevoie de doctori, de politicieni si de politisti. Viata i s-o fi parut searbada! S-a decis s-o faca mai vesela. La apus fiind si temandu-se ca va lipsi la cel mai important eveniment din viata lui, mos Sandu a hotarat sa-si faca singur inmormantarea si pomana. Si-a pus nevasta si vecinele la rasucit sarmale, a dat jos sicriul din pod, a scos stergarele si pantofii cei buni, a tocmit muzicanti, gornist, bocitoare, a lansat invitatii. Lumea a venit ca la urs. Vreo doua mii de olteni s-au pus la tol festiv, in ajunul Sfintei Marii, mai bine spus, al rectificarii bugetare.
Si-au tras baticele sau bastile pe cap, si-au calcat fotele sau pantalonii, au prins un petec negru la maneca si s-au bulucit sa-l petreaca pe penultimul drum pe consateanul cel hatru. Mosul si-a regizat in amanunt ceremonia. Pe langa mandretea de cosciug, sa-i faca cinste, a ridicat un cavou si si-a construit si un monument funerar, care-l reprezinta in momentul suprem al meseriei de cizmar, batand blacheuri. Mortul viu si atat de vesel a dat "indicatii" din sicriu, asezand bocitoarele si muzicantii, dirijand dricul, prapurgiii si alaiul indurerat. La raspantii, mortul insusi arunca cu bani in populatie. Din cosciug, si mai ceva ca sindicatele! Luati pentru caldura de la iarna, luati pentru energie electrica, luati si va bucurati, trecem noi si hopul acesta! Lumea l-a insotit in aceasta repetitie generala, lacrimand si hohotind de ras, cu gandul la farsa pe care o joaca nea Sandu mortii si la oala cu sarmale ce-i astepta la capatul drumului. O mica neplacere a avut mosuletul in ziua in care era in atentia tuturor. Preotul din comuna nu s-a pretat la vesela ceremonie si n-a vrut sa faca slujba. Ce conteaza! A fost inlocuit de televiziunile noastre, mai mult sau mai putin nationale, care s-au repezit pe eveniment mai ceva ca mustele la... mort!
Dupa ce s-a inmormantat cum se cuvine, in vazul lumii si al televiziunilor, cu o pofta reinnoita de viata, mortul a participat la pomana si a cinstit cum se cuvine sarmalutele si coliva. Taranilor le-a placut banchetul la nebunie. Umbla vorba ca s-au apucat sa faca liste de asteptare pentru a mai ingropa pe careva. Cat de curand. Poate chiar la viitoarea rectificare bugetara!
Desi mortul vesel nu stie, inmormantarea lui pare sa aiba intelesuri mai presus de micul teatru cu olteni de la Afumati. Se practica si la case mari. Cand intra in coma o fabrica, doar perfuziile Guvernului o mai tin in viata. Cum moare o banca, Guvernul ii face o respiratie buzunar la buzunar de cateva miliarde. Sigur, cand ii ajunge cutitul la os, Guvernul debranseaza aparatura. Dupa o sedinta extraordinara si o ordonanta, organizeaza o inmormantare sa impresioneze o lume si un Fmi, desi mortul misca, face greve si continua sa arunce bani in dreapta si-n stanga.
Asta e! Romanul isi rade de moarte. De moartea lui, de moartea altora. Daca tot e mortul de vina, macar sa ne radem. Si radem! Am ras de comunism, radem de democratie, glumim cu capitalismul, n-o sa ne scape tocmai moartea. Ca un facut, glumele proaste ne ies cel mai bine. Ceva de speriat!N.C. Munteanu