CulturaEveniment
Mircea Diaconu,
director la Nottara- Cu marele actor, despre proiectele "tanarului" director -
- Ati fost numit de curand director al Teatrului "Nottara". Nu regretati ca ati parasit scena pentru un post administrativ?
- N-am parasit scena, am ales numai un alt rol: rolul de director, pe care trebuie sa-l duc pana la capat cat mai bine. Dupa aceea, voi reveni la scena. Dar inainte de a raspunde mai detaliat la intrebarea dvs., vreau sa va spun ca-mi face placere "sa debutez" in revista "Formula As" in noua calitate de director de teatru, dupa ce scriitoarea Sanziana Pop m-a debutat candva in literatura in revista "Luceafarul". Transmiteti-i, va rog, ca o iubesc si astazi la fel de mult ca atunci. Si a trecut ceva timp. Sa revenim acum la intrebarea de ce am acceptat eu acest post administrativ.
"Nu vreau sa dau pe nimeni afara"
- In primul rand, pentru ca sunt atat de "batran", incat am ajuns sa cunosc bine aproape toata lumea din sistem. Si indraznesc sa spun: cunosc si mai bine - chiar dinauntru - actorul ca tip absolut special, ca sensibilitate aparte - si ca reactii, si ca asteptari. Cei mai fericiti sunt actorii pe care cineva anume i-a inteles bine, a inteles ce le trebuie la un moment dat si i-a pus in lucrare eficienta. Si pentru ei, si pentru public. De la el, de la actor, si de la necesitatea lui de a juca mult si de a-si improspata mereu mijloacele, am pornit actiunea mea. Drept care, in pline declaratii de reforme ale teatrului - reforme care de cele mai multe ori se confunda cu restructurari de personal -, eu nu vreau sa dau pe nimeni afara, pentru ca nici nu-mi ajung oamenii existenti pe cat efort am sa le cer. Finalizez acum, impreuna cu regizorii, planul concret, cu termene fixe de premiere si distributii; am deja gata trei sferturi din distributii, urmand sa completez restul in cateva zile. Astfel, vom putea oferi publicului - la inceput de stagiune - un pachet de bilete, un fel de abonamente, la toate premierele anului, cu data exacta cand se va putea urmari o noua productie Nottara. Ma bazez si pe coproductii cu alte teatre din afara tarii - am in vedere cateva schimburi de spectacole si de regizori cu unele teatre straine. O reciprocitate ce ne avantajeaza si financiar. Vor fi si turnee in afara tarii, cu spectacole care vor atrage spectatorii straini.
"Nu sunt pentru experimente si extravagante. Teatrului ii sta bine vechi"
- Pentru ca stiu ca exista multi actori romani valorosi in provincie, voi pleca in curand cu Tico-ul meu prin tara sa-i vad jucand - pe unii ii stiu, mi-au fost studenti buni si talentati, dar deseori someaza. (In schimb, altii, mai infipti, s-au descurcat.) Vreau sa ii atrag spre teatrul nostru, sa lucreze alaturi de cei din Nottara. Un capitol important in proiectele mele il constituie reluarea de spectacole foarte vechi, care au reprezentat reusite ale Nottara-ului - spectacole in distributii noi, cu tineri care trebuie sa-si demonstreze si ei valoarea. Ne-am gandit chiar la reluarea, cu garnituri noi, a longevivului succes "Micul infern". In tot ce-mi propun ma voi baza pe om. Pe actorul in scena. El singur e capabil sa starneasca emotie. E singurul element producator de emotie in spectacol, el, si nu efectul tehnic, imaginea. Eu nu sunt pentru experimente si extravagante, pentru modernizari cu orice pret. Sunt de acord cu calculatoarele, dar la contabilitate. Nu vreau sa descopar nimic, pentru ca in teatru nu mai e nimic de descoperit. Teatrului ii sta bine vechi, cu traditie, ca unui tablou sau unui vin bun. Sunt pentru teatrul adevarat, care nu intra in concurenta naprasnica de azi cu produsul de televiziune, ci se bazeaza doar pe contactul direct dintre oameni. Adica, dintre scena si public, fara nici un intermediar tehnic. Pentru ca orice intermediar risca sa modifice relatia, s-o trucheze, poate chiar s-o manipuleze. Din acest motiv, eu imi propun un program cultural de doi ani de "reteatralizare a teatrului" - concept care revine ciclic. Parintele acestei reteatralizari a fost la noi Liviu Ciulei, care in anii "60, cu spectacolul "Cum va place?", a determinat cea mai frumoasa perioada din teatrul romanesc. Perioada in care am avut fericirea sa exist si eu la "Bulandra". Ca un martor ce-am fost - un martor foarte tanar si foarte atent, incerc acum sa redau formula acelor ani.
</b><b>"In tot ce fac si voi face, ma sfatuiesc cu Liviu Ciulei"
Tin minte foarte bine cum trata d-l Ciulei crizele trupei de atunci - crize firesti in orice teatru, nu se poate fara ele. Eu eram atent la fiecare miscare a directorului si regizorului si, cum nu mi-a placut niciodata sa joc table in cabina sau sa dezleg rebus, eram tot timpul pe faza. E si motivul pentru care indraznesc sa ma declar astazi discipol al marelui regizor si director de teatru si ma sfatuiesc cu Liviu Ciulei in tot ce fac si voi face. L-am prins in tara inainte de a pleca si am avut o indelunga discutie cu domnia sa despre proiectele mele si a fost de acord sa ramana mentorul meu si sa ma ajute cu sfatul. Si poate chiar sa monteze un spectacol intr-o viitoare stagiune. Iar modificarile pe care le voi face in salile de spectacol le voi face toate pe baza proiectelor sale de arhitect si fost proprietar al acestei cladiri. Liviu Ciulei nu-si va revendica teatrul de pe Magheru - sigur ca va accepta despagubirile statuluiÊ-, dar nu ii poate fi indiferent ce se intampla cu teatrul nostru din aceasta cladire construita de tatal lui, arhitect, pentru fiul sau, actorul, regizorul si scenograful-arhitect Liviu Ciulei.
- Ne puteti spune ceva despre repertoriul viitoarei stagiuni?
- Deocamdata, va dau numele catorva regizori cu care am perfectat colaborarile: Victor Ioan Frunza, Felix Alexa, Dinu Cernescu, Alexander Hausvater, Alexa Visarion, Nae Caranfil si mai tinerii Ada Lupu si Claudiu Goga. Toti, cu propuneri foarte interesante. Repertoriul porneste, cum v-am mai spus, si de la propunerile regizorilor, dar se bazeaza pe fiecare actor al nostru, cu posibilitatile demonstrate sau in curs de demonstrare prin ceea ce-i vom oferi noi. E o trupa buna, va garantez, cu care vom realiza lucruri excelente. Pentru ca nici trupa de la "Bulandra" nu ar fi devenit ceea ce a devenit, daca niste directori ca Lucia Sturdza Bulandra si Liviu Ciulei nu erau "mana de fier" si nu ii puneau serios la treaba pe toti membrii trupei, stimulandu-le tot ceea ce aveau mai bun in ei.
-Va doresc succes si dvs.!Alice Manoiu
Un doinitor, pe scaunul de primarNicolae Sabau"Luand pilda de la inaintasi, colaborez cu scoala si cu biserica"
- D-le Nicolae Sabau, lumea va stie ca purtator al cantecului popular maramuresean. Acestei valente i s-a mai adaugat, de mai bine de un an de zile, inca una: consatenii dvs. din Cicarlau v-au ales ca primar al comunei. Cum va impartiti timpul intre atatea responsabilitati?
- Ma bucur de o mare simpatie din partea consatenilor mei pentru ca sunt drept cu toata lumea (si poate pentru ca sunt primar independent). Ce am realizat pana acum: am pus la punct drumurile comunale, am adus televiziune prin cablu, am tras conductele de gaz metan in comuna, am facut un pod peste Somes.
- In afara acestor probleme administrative, am inteles ca faceti o mica "academie populara" pentru locuitorii Cicarlaului.
- Da, am infiintat o echipa de dansatori din elevi de la clasa a opta in sus si din cei micuti, de la gradinita, care sunt niste minuni. Au si fost la un festival, la Oradea, au luat locul intai. Vom infiinta si o orchestra de muzica populara si un grup vocal (coruri exista, deja). Dupa ce voi pune la punct problemele importante ale comunitatii, vom acorda o atentie foarte mare bibliotecilor comunale - pentru ca oamenii sa poata citi si carti, chiar daca nu au bani sa si le cumpere, si activitati cultural-artistice, care ar fi rusinos sa nu se ridice la nivelul tarii. Am reimprospatat corurile bisericesti din patru comune - greco-catolice si ortodoxe - si intre ele am pus la cale vizite pentru impacare, pentru cunoastere. Dorim ca greco-catolicii si ortodocsii sa foloseasca alternativ lacasele de cult, de aceea ii invit saptamanal la o cafea si la discutii pe preoti, pe prim-coratori, stam de vorba cu ei si suntem pe calea cea buna. Am ctitorit si eu o biserica, este in curs de constructie. Luand pilda de la inaintasi, colaborez cu biserica si cu scoala, care impreuna cu primarele sunt stalpii satului. Am format comitete cu care am mers la copii acasa si, daca i-am gasit desculti sau dezbracati, le-am dat ajutoare si au venit la scoala. Pentru mine ar fi o rusine mare sa am un analfabet in comuna. Fara carte nu ai parte, stiti cum se spune.
- V-am intalnit la Festivalul National al cantecului si dansului popular de la Mamaia. Cand mai aveti timp sa va ocupati si de cariera dvs. de interpret al muzicii populare?
- M-am bucurat foarte mult ca am fost invitat la Festivalul de la Mamaia, care este o reparatie a tot ceea ce nu s-a facut pentru folclorul romanesc de la Revolutie incoace. Este o idee extraordinara, ii felicit pe toti cei care au avut curajul sa aduca pe scena de la Mamaia atata vigoare, atata frumusete si intelepciune populara. Tot in ideea pastrarii si reimprospatarii cantecului popular realizez si festivalul de muzica populara devenit de-acum traditional, de la mine de-acasa, din Cicarlau. Sunt foarte multumit ca am ajuns la a opta editie. Festivalul acesta va dainui cat voi exista eu si sper ca si dupa aceea se va pastra. Pentru ca a prins radacini foarte bune si roadele s-au vazut: de la noi, de la festivalul din Cicarlau, si-au luat zborul spre profesionalism un numar de 25 de tineri solisti. Anul acesta, va avea loc in prima saptamana a lui octombrie.Corina Pavel
Carte
Selectia Formula As
- Isabelle Bricard, "Dictionarul oamenilor celebri in fata mortii", traducere de Adriana Liciu si Sorina Urdoi, Editura "Albatros" (tel. 222.84.93), 444 pag., 150.000 lei. E uimitor cate idei de carti rentabile, cu scontat succes popular, desi fara concesii vulgare, au francezii: de la antologii de "povesti filosofice din toata lumea", ordonate pe teme, cum e incantatorul volum "Cercul mincinosilor" de Jean-Claude Carri?re (tradus acum doi ani la Editura "Humanitas"), la istoria artei culinare, de pilda, si pana la tot soiul de dictionare, care nu au in comun cu instrumentele de lucru decat faptul ca materia e dispusa alfabetic (dictionare de tampenii extrase din discursurile politicienilor, de gafe celebre, de "perle" ale copiilor s.a.m.d.). Acest tip de carti sunt totdeauna tentante, instruind si distrand deopotriva, cu minim efort, caci, fiind alcatuite din bucatele asamblate, nu impun o continuitate de lectura. Un astfel de volum e si cel pe care vi-l recomand acum, fiindca am petrecut cu el ore foarte placute. Ar putea parea ciudat, caci orice titlu care contine cuvantul moarte ne duce cu gandul la un continut grav, tragic, dureros. Ei bine, aceasta doamna Isabelle Bricard (despre care editia romana - prost obicei - nu ne da nici o informatie, ba mai mult, nu mentioneaza nici macar anul si editura editiei originale) a colectionat ... morti celebri din toate timpurile si locurile si a alcatuit o carte de compilatie atat de variata, vioaie si inteligent structurata, incat nu are nimic morbid. In dreptul fiecarui nume (precumpanesc personalitatile franceze, pentru care a avut mai la indemana informatia) sunt trecute invariabil data decesului, varsta la care s-a produs, cauza, locul mortii si al mormantului. Urmeaza o succinta povestire a circumstantelor in care respectiva celebritate si-a dat duhul. Cauzele sunt extraordinar de variate, de la asasinate, morti eroice in lupta, sinucideri, la boli de tot soiul, excese alimentare, alcoolice, sexuale, sau dimpotriva, morti de foame, de frig, de mizerie, de suparare si bucurie, din avaritie ori cochetarie. Iar ultimele dorinte si ultimele cuvinte, asa cum le-au consemnat documentele, literatura, folclorul (unele de tot bizare sau comice) sunt povestite cu verva, fara nici un comentariu de prisos. Meditatia despre resursele morale ale omului in fata sfarsitului, despre modul cum incununeaza moartea un destin si despre desertaciunea trufiei si a ambitiilor urate - ramane pe seama cititorului. Original in acest volum e si modul cum tipicul de dictionar e inviorat cu chenare in care sunt asociate peste timp personalitati care au sfarsit in acelasi fel, vorbe de duh, anecdote insolite cu muribunzi, farse macabre. O sa fiti incantati cate lucruri pe care nu le-ati stiut veti afla despre cei 1.200 de femei si de barbati ilustri, din Antichitate si pana azi.
- John Mole, "Colaboreaza eficient cu strainii. Ghid european de comportament in afaceri", traducere de Luana Stoica, Editura "Humanitas" (tel. 222.90.61), seria "Practic", 276 pag. Autorul acestui ghid a lucrat multa vreme in cadrul unei banci americane internationale, iar acum detine o companie ce se ocupa cu transferul de tehnologie intre Est si Vest. A facut afaceri in mai toate tarile europene, dar si in Rusia si Japonia, a tinut cursuri si seminarii in Europa si S.U.A. despre secretele unor tranzactii reusite intre manageri provenind din culturi diferite, cu valori, convingeri, comportamente, legislatii specifice. Pe baza vastei sale experiente, a sistematizat pentru uzul oamenilor de afaceri informatii la zi despre organizarea si structura companiilor din fiecare tara occidentala, despre atitudinile si comportamentul recomandabil in aceste tari (o greseala de etica poate rata un contract), despre caracteristici ale cadrului politic, vietii sociale, lucrului in echipa - foarte diferite de la o tara la alta. Nu doar oamenii de afaceri - pentru care ghidul lui John Mole e o lectura obligatorie, ci si profanii (ca mine) au multe de invatat in legatura cu modurile tipice de a gandi, simti si reactiona in variatele arii culturale europene, cu diferentele de maniere, hrana, program zilnic, subiecte ce pot sau e interzis a fi abordate in diferite tari s.a.m.d. Astazi, romanii calatoresc mai mult si asemenea informatii le pot fi deosebit de utile.Adriana Bittel