N-are carnet de conducere, dar si-a gasit directia bunaAna-Maria- Dubla castigatoare a Festivalului "Mamaia 2001" are doar 14 ani -
Trofeul "Mamaia 2001" a descumpanit multa lume. Interpreti cunoscuti, compozitori cu state vechi de activitate au ramas surprinsi sa vada cum premiul, un Ford Focus nou-nout si stralucitor, a plecat in Ardeal, la Simleul Silvaniei, castigat de o fetita in varsta de 14 ani: Ana-Maria. Cum in regulament nu se prevede o limita de varsta, ea le-a "suflat" premiul intai celorlalti concurenti de la sectiunea pop, unul mai celebru ca altul: Marcel Pavel, Madalina Manole, Ovidiu Komornyc, Gaz pe foc. Candoarea Anei-Maria i-a cucerit si pe organizatori, membrii Consiliului Judetean Constanta, care au decis, independent de juriul festivalului, sa-i acorde tot ei si trofeul "Mamaia 2001". Ce-i drept, Ana-Maria n-are carnet de conducere, dar viata ei pare sa-si fi gasit o directie buna: cantecul. Obraz de portelan, ochi caprui, zambet stralucitor, salajeanca "a spart" lumea muzicala romaneasca in doar doua luni, perioada in care s-a facut remarcata pe posturile de televiziune si radio cu albumul sau de debut "Ochii tai". Vocea calda, frumos timbrata, prezenta plina de gratie - fac din Ana-Maria o mica Joan Baez a Romaniei.
O avalansa de bucurii
- Ana-Maria, tocmai tu, cea mai tanara concurenta din festival, ai obtinut cel mai mare premiu. N-ai ametit de atata succes?
- E extraordinar ca publicul m-a primit atat de bine, ca juriul m-a apreciat, ca organizatorii m-au rasplatit - e cel mai grozav lucru care mi s-a intamplat in viata mea, pana acum. A fost o avalansa de bucurii peste mine, zilele acestea, a fost minunat sa castig Trofeul la Mamaia si sper sa nu-i dezamagesc pe cei care cred in mine si in talentul meu. Sunt extrem de bucuroasa! Eu nu am venit sa castig, ci sa-mi arat mie insami ca pot sa fiu, daca nu mai buna, cel putin in rand cu ceilalti reprezentanti ai lumii muzicale romanesti. Este extraordinar insa ca am luat premiul, pentru ca asa, toate eforturile mele si ale celor care m-au sustinut au fost rasplatite pe deplin. Chiar daca n-as fi luat nici un premiu, as fi plecat de la acest festival tot cu inima impacata si cu multa bucurie, pentru ca am facut cunostinta cu scena si cu publicul celui mai important festival al tarii.
- Aparitia ta, la doar 14 ani, in lumea muzicala romaneasca este considerata un fenomen. Te pomenesti ca ai inceput sa canti de la gradinita!
- Cant de cand ma stiu, de la trei sau patru ani fredonam melodiile auzite la radio sau la televizor, iar pe scena sunt de la varsta de zece ani. Mi-am dorit de mica sa fac asta, am simtit ca am ceva de daruit si uite ca visul acesta s-a implinit, chiar daca nu am urmat o pregatire speciala in domeniu. La chitara cant de doi ani, am inceput sa iau lectii de la prieteni, profesori, nu-mi doresc sa fac performanta, dar ma ajut de cateva acorduri cand cant sau cand imi compun melodiile.
- Spune-ne cate ceva despre familia ta.
- Vin din Simleul Silvaniei. Mi-e drag orasul meu natal, e un oras mic, linistit, ferit de stresul excesiv, iar salajenii mei sunt oameni adevarati; chiar daca par prea linistiti la prima vedere, ei traiesc viata la maxima intensitate. De fapt, eu sunt singura salajeanca din familie - tata e din Fagaras, iar mama - din Radauti. Sunt mezina familiei, mai am un frate cu noua ani mai mare, a terminat recent Facultatea de Drept si se ocupa de impresarierea mea.
Nasul de la catedra
- Ai avut si un "nas"? Cineva care te-a descoperit si te-a ajutat sa te afirmi?
- M-a descoperit dirigintele meu, profesor de educatie fizica, care m-a ascultat cantand si a simtit ca pot face ceva cu vocea mea, ca pot avea un viitor in muzica. A trimis scrisori de recomandare la festivalurile si concursurile pe plan local, apoi la cele interjudetene, m-au ascultat si profesorii de canto de la Palatul Copiilor din Zalau si mi-au propus sa ma inscriu acolo. Asa au inceput concursurile pe plan national, la care am castigat mereu premiul intai. Cel mai departe am calatorit la Chisinau, la Festivalul International "Micul Print"; am luat, si acolo, tot locul intai. Am participat si la multe concursuri de muzica folk, iar ultimul a fost la Ploiesti, la "Sarbatoarea Castanilor", unde am obtinut premiul special si dreptul de a participa la o emisiune televizata. Asa am trimis un demo la Casa de Productie Media Services, cei de acolo au fost incantati cand mi-au auzit vocea (cantam o compozitie proprie), mi-au cerut sa trimit si niste fotografii si, dupa nici o saptamana, m-au sunat si mi-au cerut sa semnam un contract. Cu ei, am lansat in iunie primul meu album, intitulat chiar "Ochii tai", dupa titlul piesei care a devenit imediat slagar. Piesa cu care am cucerit trofeul mi-a compus-o Sandy Deac de la Desperado; de altfel, el este cel care mi-a compus toate piesele de pe acest album, este un prieten adevarat, poate cel mai bun prieten al meu. Ii multumesc ca mi-a inteles sufletul cu adevarat si ca a creat asemenea bijuterii de piese pentru mine. Albumul meu l-am inregistrat in studioul lui, la Cluj, a fost o experienta foarte frumoasa, noua pentru mine.
- Cat de greu este sa vii din Simleul Silvaniei, tu, o fetita in pragul adolescentei, si sa castigi lumea muzicala, a carei inima bate la Bucuresti?
- A fost foarte greu, anul trecut am umblat toata tara, am participat la multe festivaluri si abia atunci a inceput sa se auda de mine, sa ma fac cunoscuta, cand m-au remarcat personalitatile lumii muzicale prezente in juriile diverselor festivaluri pe unde am fost. Am copilarit, cum v-am spus, in Simleul Silvaniei, care e un oras fermecator, dar care nu-ti ofera mari posibilitati de lansare intr-o cariera artistica. Insa am avut noroc ca am intalnit in drum oameni minunati, intelegatori, care m-au ajutat foarte mult, nu neaparat financiar, mai mult moral si profesional. Financiar, m-au ajutat parintii si chiar eu insami m-am ajutat, in sensul ca premiile castigate imi asigurau drumul pentru viitorul concurs. Dar a fost frumos, anul trecut a fost un an plin de bucurii, am castigat multe premii, m-am facut cunoscuta, iar anul acesta, iata, am ajuns sa iau si premiul intai la sectiunea slagare pop la Mamaia, dar si Trofeul festivalului.
Lectia de romantism
- Nu ti-a spus nimeni ca nu mai e la moda muzica aceasta romantica, pe care o canti la chitara? Copiii din generatia ta prefera muzica rock si dance.
- Parerea mea e ca fiecare artist trebuie sa-si formeze o personalitate originala, dupa modul lui de a fi si de a intelege lumea. Nu cred ca e bine sa te iei dupa mode, sa copiezi pe cineva. Stiu ca majoritatea copiilor de varsta mea asculta muzica mult mai techno si mai ritmata, dar eu sunt o romantica incorigibila, nu ma caracterizeaza ritmurile care sunt acum la moda.
- Esti cumva indragostita, de canti cu atata patos si convingere despre acest sentiment?
- Am o personalitate foarte puternica, sunt incapatanata, ca orice Capricorn, dar incerc, in general, sa ma conformez normelor. Imi place tot ceea ce este frumos, delicat, ce-ti starneste emotie, incerc sa-i primesc in sufletul meu cu multa dragoste pe oamenii buni cu adevarat. Nu sunt indragostita, chiar daca pe scena cant despre acest sentiment, despre cum cred eu ca trebuie sa fie dragostea; inca n-am experimentat aceasta traire si cred ca e mai bine sa mai astept un pic.
Cu Ardealul in ghiozdan
- Ce urmeaza dupa ce vei pleca de la Mamaia, cu doua premii asa de importante?
- In toamna, vor incepe filmarile la cel de-al doilea videoclip al meu, pentru cel de-al doilea single, "Dar cine stie", extras de pe albumul lansat de curand. Putin mai tarziu, vor incepe inregistrarile pentru cel de-al doilea album, care va contine si un remix la piesa "Ochii tai". Ma bucur ca albumul meu de debut se vinde foarte bine. Voi incepe si concertele de promovare. Am de gand sa continuu sa cant in acest stil, este stilul care ma caracterizeaza pe mine cel mai bine. Si-a facut loc pe piata muzicala pentru ca s-a simtit nevoia de asa ceva si ma bucur ca eu l-am relansat. Pe de alta parte, ma voi concentra asupra invataturii, pentru ca din toamna sunt in clasa a opta si ma asteapta un an scolar foarte greu. Voi reintra in ritmul meu normal: dimineata la scoala, dupa-amiaza - studiu la chitara si compozitie. Ascult multa muzica, indeosebi din cea veche si buna: Pasarea Colibri - sunt preferatii mei, la fel Elton John, Chris Rea, The Beatles. Fratele meu este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, chiar daca este cu mult mai mare decat mine, ne intelegem extraordinar si el m-a ajutat foarte mult in cariera mea. Am invatat impreuna sa cantam la chitara, am facut si cateva piese impreuna, poate vom face un duo mai tarziu, vom vedea. Nu prea ies cu colegii, am o prietena foarte buna, ne intalnim in fiecare seara si stam de vorba. Nu stiu daca voi veni in Bucuresti pentru a-mi continua cariera, desi se pare ca aceasta e una din conditiile puse de producatorii mei. La anul, ma asteapta examenul de capacitate, dar imi doresc sa merg la un liceu, daca nu in orasul natal, macar in Cluj - in orice caz, nu mi-as dori sa parasesc Ardealul. Vreau sa fac un liceu de filologie, sunt o fire umanista, nu pot sa spun ca nu-mi place matematica, dar literatura si limba romana sunt mult mai aproape de sufletul meu.
- Ce spun colegii tai de scoala despre tine?
- Sunt impartiti in doua tabere - unii care ma invidiaza, altii care ma sustin. E putin mai greu, de cand sunt cunoscuta, pentru ca intampin fel de fel de rautati nu numai din partea colegilor, ci chiar si din partea celor mai mari decat mine. Ma mandresc insa ca am putini prieteni, dar adevarati. Deocamdata, ma simt bine cu noul meu statut, cu noua mea imagine. Eu sper sa raman exact asa cum sunt acum, sa nu-mi pierd candoarea copilareasca, fireasca la varsta mea. Sper sa nu ma schimbe trecerea anilor si tot ceea ce se intampla in jurul meu.Corina Pavel
Fotografii de Iulian Ignat
Fotografii din concert: Zoltan Lorencz