Libertatea si manualele alternative
Recentele hotarari ale conducerii ministerului de resort cu privire la restrangerea severa a numarului de manuale alternative (trei manuale pentru o materie) reprezinta contraofensiva spiritului retrograd fata de afirmarea liberalismului in domeniul educatiei. In loc sa lase piata libera sa hotarasca in privinta manualelor care merita sa supravietuiasca, Ministerul Educatiei (fost al Invatamantului) intervine cu masuri centraliste. Este o revansa a celor care nu au acceptat de la bun inceput ideea ca educatia si invatamantul trebuie sa fie libere. Si daca nu s-a putut reveni la sistemul dogmatic de tip comunist, s-a impus arbitrar acest numar de trei manuale alternative. De ce nu doua sau noua sau sapte manuale? Nimeni nu ar putea sa explice rational. Noul ministru al Educatiei pretinde ca a raspuns solicitarilor unor profesori si ale unor parinti. Nu minte. S-au impotrivit cei mai lenesi profesori. S-au impotrivit tocmai aceia carora le este peste mana sa citeasca toate manualele alternative iesite pe piata. S-au impotrivit cei care de ani de zile ii invata in scoli atat de prost pe copiii nostri, incat acestia au nevoie de meditator, daca vor sa dea examenul de capacitate, de bacalaureat, daca vor sa sustina examenul de admitere la liceu sau la vreo facultate. S-au impotrivit toti cei carora le este frica de nou si din cauza carora sistemul nostru de invatamant continua sa fie un dezastru.
La inceput, a fost o campanie sustinuta a cercurilor retrograde si ultranationaliste impotriva manualelor de istorie si a celor de romana. Am fost si eu la terminarea facultatii obligat sa fac naveta la tara si sa predau Istoria Romaniei si Istoria universala (obligat pentru ca absolvisem filosofia, iar istoria ne-a fost impusa ca a doua disciplina obligatorie). Manualele erau de-a dreptul idioate. Abia cand ieseai din manual si din programa, reuseai sa starnesti interesul elevilor. Invatasem in facultate cu cei mai buni profesori de universala si de istorie a Romaniei, iar distanta intre ceea ce stiam si ceea ce ar fi trebuit sa predau era enorma. Pentru ca fusesem repartizat la tara, predam exact asa cum invatasem istoria in facultate, nu ca in manualele acelea facute de prosti si ideologi pentru prostirea tinerilor. Cand, peste ani, Romania a vrut sa intre in randul democratiilor liberale occidentale si din punctul de vedere al liberalizarii educatiei, Banca Mondiala a oferit asistenta, expertiza si fonduri serioase pentru a sustine programul manualelor alternative. Am fost un partizan neconditionat al manualelor alternative. Sunt insa si pentru manualele de buna calitate, inteligente, care sa incurajeze gandirea libera, capacitatea de intelegere a istoriei (si a oricarei materii), ba chiar gandirea critica a elevilor. Iar acest lucru nu se poate face cu un singur manual, cu o singura metoda de predare, cu dogme. Limitarea la trei manuale reprezinta un pas inainte fata de sistemul manualului unic, la fel cum si pluripartidismul este un pas inainte fata de sistemul partidului unic. Dar ar fi o absurditate ca intr-un sistem de partide pluralist sa se impuna doar trei partide, mai ales ca la noi, deocamdata, nici un partid nu este mai bun decat altul.
Daca s-ar impune acelasi principiu si in domeniul presei, ar fi un dezastru. Sa ne inchipuim ce ar insemna piata presei libere, daca cineva de la centru (Ministerul Informatiilor Publice) ar impune (sa zicem) sa existe doar "Dilema", "Academia Catavencu" si "22", iar "Formula As" ar fi eliminata. Sau viceversa. La fel, daca s-ar limita cotidienele doar la trei, care ar fi indreptatit sa ramana pe piata? Ar fi aberant. Ideea limitarii numarului de manuale alternative falsifica insasi ideea de alternativa de manual. S-a lansat zvonul sau diversiunea ca manualele alternative sunt o afacere pentru edituri. Nimic mai fals. Tocmai ca intrarea in competitie cu alte manuale, pe piata libera a cererii si ofertei, reprezinta un risc enorm. Un autor (sau un grup de autori), o editura nu pot fi niciodata siguri ca manualul scris de ei se va vinde, se va impune pe piata. Dar exista macar aceasta libertate lasata consumatorilor si beneficiarilor de a decide ei care manuale merita si care nu merita sa existe. Cum sa vina nu stiu cine, chiar daca reprezinta un minister de resort, sa impuna care manual merita si care nu sa apara? ÊIn schimb, abia limitarea numarului de manuale alternative la trei trezeste suspiciunea in legatura cu cei care au fost alesi sa ramana "pe piata". Probabilitatea de a selecta pe criterii clientelare sau conform unor mecanisme obscure, de coruptie, devine in acest caz mai mare.
Faptul ca primul-ministru Adrian Nastase a fost profund dezinformat cu privire la ratiunea de a avea mai multe manuale alternative reprezinta un pericol. Iar exemplul folosit de el - "nu poti preda teorema lui Pitagora in 300 de feluri" - a fost nefericit ales, pentru ca, asa cum au declarat ulterior matematicienii, teorema lui Pitagora se poate demonstra in peste 300 de feluri. Intr-un caz ca acesta, nu te poti baza pe ce-ti spune unul sau altul si nu poti respinge sistemul doar pentru ca ar fi fost introdus de ministrul Educatiei din fosta coalitie, Andrei Marga. In realitate, Pdsr-ul a fost acela care a semnat inainte de 1996 cu Banca Mondiala pentru programul de finantare a manualelor alternative. Marga si coalitia din care el a facut parte nu au facut decat sa puna in aplicare o hotarare mai veche. Iar banii pentru demararea programului de manuale alternative au fost incasati. Niciunde in intelegerile cu Banca Mondiala nu s-a cerut (si nici nu s-ar fi admis) limitarea doar la trei manuale. S-ar putea ca piata sa fixeze pentru unele manuale numarul la doua. Sau la douazeci. Insa aceasta limitare nu o poate face un simplu birocrat din Educatie, indiferent care este functia pe care o ocupa (temporar). Daca afla cei de la Banca Mondiala, poate ne cer banii inapoi.
O parte din ratiunile de limitare a numarului de manuale alternative au fost politice. Ca si in multe alte ocazii, cei din partidul condus de Adrian Nastase cedeaza presiunilor facute de un partid extremist, Prm. Pe vremea cand era deputat si membru al comisiei de invatamant, actualul ministru al Invatamantului vota in mod constant pe linia impusa de Prm. A juca dupa cum canta partidul pastorit de Corneliu Vadim Tudor reprezinta, pentru Psd si actualul Guvern, reteta sigura de a pierde puterea. Prm a fost adversarul cel mai violent (si cu argumentele cele mai stupide) al sistemului de manuale alternative.
Cei care se impotrivesc sau limiteaza principiul manualelor alternative fac parte din categoria inamicilor societatii deschise. Libertatea aduce dupa sine si necazuri, insa este mai buna de un milion de ori decat lipsa libertatii. Poti limita consecintele negative ale libertatii, daca intaresti Statul de drept si ii pedepsesti pe cei care isi folosesc libertatea impotriva altora sau a legii, dupa cum poti limita neajunsurile manualelor alternative ridicand standardele de calitate. Ca si in teologia medievala, oferi omului libertatea de a alege in cunostinta de cauza intre bine si rau. Cel care a ales sa faca rau va fi pedepsit la Judecata de Apoi.Dan Pavel