Muzica populara, in plina vara
Mioara Velicu
"Uite-asa, cum ma vedeti, nu
ma dau pe cinci baieti!"
Pasi marunti si apasati
- Doamna Mioara Velicu, v-am vazut cu uimire si incantare pe scena festivalului de folclor de la Mamaia: nu va bate nimeni la cantat si la tropotit!
- Am 58 de ani, ii implinesc in octombrie, dar va rog sa ma credeti ca sufletul meu este tanar si nu ma las, "Uite-asa, cum ma vedeti, nu ma dau pe cinci baieti!". Tropotesc pe scena, cand cant, tot un tropotit e si viata mea: pasi marunti si apasati. Daca n-ar fi acest ferment in mine, care e cantecul popular, nu stiu ce-ar mai fi de capul meu. Eu nu am facut o scoala populara de arta, nu am facut liceu de muzica, eu sunt artista-taranca, mama mea m-a invatat sa cant. Pe ea o mostenesc si as vrea sa transmit mai departe mestesugul meu de a canta cantecul moldovenesc. Am o nepoata de 13 ani, pentru care mi-as da si viata, si cred ca orice bunica este la fel, sper sa-mi calce pe urme cu cantecul popular. Sunt optimista in ceea ce priveste soarta folclorului romanesc, eu cred ca incape pe maini bune. Atata timp cat exista romani, exista si cantec popular. Si la necaz, si la bucurie, ne insotim cu cantecul nostru. Vedeti ca si trupele dance sau ethno tot din folclor s-au inspirat: eu am melodia "Hai Catrina si ne-arata", pe care o canta si trupa Hora, si Silvia Dumitrescu, si Madalina Manole, dar nu-mi pare rau, pentru ca melodiile populare trebuie sa circule, fie si in forma stilizata.
- Cu ce va mai ocupati zilele lungi de vara, in afara aparitiilor pe scena?
- Ma bucur ca familia mea este sanatoasa si ca eu sunt in putere si muncesc cu drag la casuta mea de la tara, intr-un sat de langa Tecuci. Acolo ma duc si-mi "incarc bateriile", muncind in gradinita mea de zarzavat si ingrijind straturile de flori. Colegii de breasla imi spun ca sunt taranca, dar eu nu ma supar: taranca am fost si asa raman, pentru ca eu mi-am cules cantecele de pe prispa si nu pot sa uit de unde am plecat. Eu m-am lansat foarte tarziu, desi cant din 1964 (eram la o formatie din provincie si erau favorizati cei din Bucuresti). Dar cu putere de munca, cu daruire si pasiune, am cules folclor din zona Vasluiului si multe dintre cantecele mele au ramas in sufletele ascultatorilor, ceea ce pentru mine este o mare fericire. Am facut, de curand, inregistrari la Electrecord cu maestrul Paraschiv Oprea si Orchestra Radio, o caseta si un Cd care vor aparea in octombrie, cu romante si cantece de petrecere. Acum, imprim o caseta si un Cd cu maestrul Constantin Arvinte si Orchestra "Ciocarlia".
- Inseamna ca v-ati rupt destul de greu din timpul dvs. ca sa veniti pe scena de la Mamaia. Cum vedeti organizarea unui festival de o asemenea anvergura, in peisajul muzicii populare de astazi?
Folclorul, un act de identitate
- Sunt onorata ca am putut participa la prima lui editie, impreuna cu colega mea de cantec, moldoveanca Laura Lavric. Pentru noi, interpretii de folclor, sunt atat de rare ocaziile de a ne aduna atat de multi la un loc, incat ne bucuram din tot sufletul cand ne intalnim in cabine si schimbam impresii, cand urcam pe scena si fiecare avem emotii si ne incurajam unul pe altul. Iar publicul, ei bine, publicul a fost extraordinar la Mamaia, pe unii dintre noi chiar ne-a readus la viata. Ati vazut ca lumea prefera muzica populara manelelor, face salile pline, canta cu noi, pentru ca ne cunoaste cantecele si ne iubeste, iar noi fara ea nu putem exista. Le doresc ascultatorilor cantecelor mele - sanatate, fericire si sa iubeasca folclorul, ca sa nu ajungem sa cautam prin arhivele muzicale, ca sa vedem cine am fost. Muzica populara este actul de identitate al romanului.Dragan Muntean
"Invitam pe toata lumea
la placinte padurenesti"
O nunta ca-n povesti
- D-le Muntean, ati pus la cale si in vara asta nedeia padureneasca, cu care ne-ati obisnuit de atatia ani?
- Facem acum ultimele retusuri organizatorice. Invitam pe toata lumea, in ultima duminica din luna august, in 25-26 august, la Poienita Voinii, la sarbatoarea cantecului si jocului padurenesc si la placinte padurenesti. Ca o noutate fata de editiile trecute, in afara interpretilor locali si a celor invitati, vor fi prezenti pe scena de pe dealul Poienitei si copiii care canta cantecul nostru strabun, cu un talent iesit din comun, unii dintre ei promovati si de emisiunea concurs "Muguri de tezaur", a d-nei Marioara Murarescu. Ca de obicei, mana mea dreapta in organizarea sarbatorii noastre este fiica mea, Cosmina Muntean, lansata, si ea, ca interpreta a cantecului padurenesc. De altfel, pregateste acum primul ei material discografic, din care are deja inregistrate cateva piese foarte valoroase. Si eu, la randul meu, vreau sa inregistrez un material nou, dar, nu ma grabesc, pentru ca vreau sa aduc ascultatorilor un material de calitate. Spre sfarsitul anului, vrem sa scoatem impreuna un album de colinde traditionale din Tinutul Padurenilor si din valea Muresului, o zona folclorica bine conturata, unde am gasit lucruri foarte interesante, inca neexploatate, din punct de vedere al colindelor si obiceiurilor de iarna.
- Padurenii dvs. din Dabaca-Hajdau au luat Marele Premiu la Festivalul de folclor de la Mamaia, abia incheiat. Ati avut mana buna atunci cand i-ati adus cu dvs. pe aceasta scena.
- Da, nu am venit cu "mana goala" la acest festival. M-am prezentat si in calitate de interpret, in recitalul din prima seara a festivalului, grupul de Hunedoara fiind reprezentat de mine, impreuna cu fiica mea, Cosmina Muntean, si de Mariana Anghel, impreuna cu fiica ei, Adriana Anghel, aratand astfel ca la noi cantecul popular se transmite in primul rand copiilor nostri. I-am insotit si pe padurenii mei din Dabaca-Hajdau, reprezentantii judetului nostru in concurs, nunta noastra padureneasca (tematica festivalului a fost "Nunta, intre ritual si spectacol") obtinand elogiile juriului si ale publicului si fiind rasplatita cu Marele Premiu. Ma bucur mult pentru padurenii mei, pentru ei a fost o fericire greu de descris in cuvinte. Vor povesti celor de acasa, se vor bucura impreuna, nuntile vor curge si de-acum inainte, dupa postul Sfintei Marii, tot in datina strabuna, nealterata de nimic acolo, in satele padurenesti, exact asa cum au prezentat-o pe scena. Nici portul popular nu e degradat acolo, nici macar pentru acest festival nu si-au impodobit mai mult costumele ca sa le faca mai spectaculoase, sunt cele cusute de mame, de bunici, pastrate in lazi si imbracate la sarbatori. Ansamblul traditional din Dabaca-Hajdau este foarte valoros, autentic, atat prin costumatie, cat si prin acele cantece de grup, cantate de femeile taranci de acolo si care au valoare de unicat, dupa parerea mea.
Folclorul n-are nevoie de stilizari
- Dupa vizionarea acestui festival, credeti ca se mai poate vorbi despre o criza reala a folclorului romanesc?
- Nu, e o criza falsa, ati vazut ca aproape toate zonele tarii au fost prezente in festival, folclorul e viu peste tot pamantul romanesc. Doar trebuie cautat cu grija, in acea vesnica lada de zestre - slava Domnului! - inca neincapatoare. Cu toate ca, discutand cu specialistii, observ ca pe scena autenticul se da adesea deoparte, de dragul spectacolului, al stilizarii excesive, mai ales in cazul ansamblurilor profesioniste. Eu am fost deosebit de incantat sa particip la acest festival. Ceea ce s-a facut la Mamaia a insemnat, de fapt, asezarea folclorului la locul de cinste pe care il merita. E adevarat, e greu sa mai aduni atatia artisti la un loc, e o chestiune de bani, in esenta, si aici apreciez efortul Consiliului Judetean Constanta de a cheltui o suma apreciabila pentru a aduna la Mamaia, in afara ansamblurilor aflate in concurs, o garnitura de artisti numai unul si unul. Toti interpretii si-au dat mana si au venit aici, tocmai pentru a scoate la lumina ce au mai valoros, mai frumos, mai autentic in folclorul romanesc.
Corina Pavel