Limba de lemn
a ciomagului
Una dintre meseriile de viitor in Romania este cea de ciomagar. Aproape ca nu exista om care sa nu merite, macar o data pe saptamana, sa fie ciomagit ca la carte. Ca e vorba despre un om cumsecade sau despre vreun baiat de cartier, omul si-o merita cu varf si indesat. Ai calcat teritoriul cuiva, ai parcat masina pe locul altuia, ai cerut unor petrecareti sa-si vada de treaba pentru ca e miezul noptii si nu te poti odihni, aduci o veste proasta sau nu citesti ziarul care trebuie, esti numai bun s-o iei peste ochi. Esti imbracat, fara sa stii, in culorile clubului advers, porti barba, cravata sau o haina nepotrivita, te uiti mai atent la cineva sau ai o datorie pe care nu o poti plati la timp, fii sigur ca toate aceste greseli se contabilizeaza in contuzii si fracturi. E dreptate pentru toti in tara asta!
Normal, la noi bataia fiind rupta din rai, nu e de mirare ca ciomagarii pozeaza in cavaleri ai dreptatii, iar serviciile lor au mare cautare. Putini sunt baietii de cartier care sa nu vrea sa pastoreasca o turma de datornici cu o bata ciobaneasca, aratandu-le ce e bine, ce e rau si cine e stapanul. Meseria e bratara de aur, cu toate ca, dupa cum se pare, toata lumea se pricepe la asa ceva. Minerii bat, politistii bat, vecinii bat si ei, copiii isi imita familia care, la randul ei, a fost bine antrenata de bunici. Pana si taranistii, in cautarea puritatii si unitatii initiale, au trecut la coate, genunchi in barbatie, picioare si pistoale. Sediile se iau cu asalt, carnetele de partid si stampilele se ridica cu portareii, fruntasii partidului sunt demisi cu bodyguarzi. Toti ridica voci, pumni, bate de baseball, boxul si lantul pentru o lume mai buna, mai dreapta, mai frumoasa. Aflati in criza de limbaj si comunicare, romanii dialogheaza mai bine aratandu-si muschii. Si pumnii!
Desi e o ispita pentru toti, putini au facut insa din aceasta meserie o afacere. Corneliu si George, studenti la Sociologie, sunt pe cale sa izbuteasca. Au intrat in bransa din curiozitate. Si din spirit stiintific! Ei se ocupa de partea administrativa, dau anunturi prin Internet si asteapta cu infrigurare mesaje pe adrese de e-mail. Textul anuntului e tip: "Vreti sa scapati de cineva? Va calca cineva pe nervi? Gasim solutii potrivite si ne oferim sa va ajutam!". Cei doi studenti sunt intermediarii a trei batausi recunoscuti in Bucuresti. In contul lor, studiosii se duc la intalniri, promit, ameninta, ma rog, cauta sa mareasca presiunea, pana cand cel pe care-l asteapta o bataie sora cu moartea cedeaza.
In cazul clientilor, ei stabilesc tariful serviciilor prestate. Pentru o ciomageala pe-ntuneric, clientul e dispus sa plateasca pana la 200 de dolari. In provincie insa, preturile cresc sensibil. Batausii se tin de mercurial. Lista de preturi este fixa. Conteaza, desigur, cat de specializate sunt serviciile pretinse de client. Pentru o bataie simpla, cativa pumni in fata, cateva suturi in spate si un avertisment prietenesc, pretul este minimal. Cei doi studenti curieri spun ca ei scot la o asemenea prestatie banii de cartela si, eventual, pentru camin. Daca este vorba despre ceva elaborat, adica de o bataie ca la carte, metodica, eventual o mana rupta, pretul se calculeaza in functie de zilele de spitalizare si organele vatamate.
Corneliu si George au intrat atat de adanc in miezul lucrurilor nu pentru ca ar fi atrasi de violenta lumii in care traim, ci pentru ca au obiective stiintifice. Doar asa pot studia comportamentul uman in fata violentei. Vor sa scrie despre agresivitate si violenta si, pretind ei, imbina utilul cu placutul. Fac rost de bani de facultate si strang un material nepretuit despre mardeiasii de cartier. Interesant subiect, mai ales ca tot mai multi dau un sens vietii folosind si ciomagul, si limba de lemn a ciomagului.
N.C. Munteanu