Scriitorii in agora
Mai intai, putina istorie: Pen Clubul International a fost infiintat acum 80 de ani, cu scopul de a apara libertatea de expresie si drepturile civile ale scriitorilor, dar si de a crea un contact permanent intre ei, de a le da posibilitatea sa discute probleme specifice literaturii. Cu filiale in 90 de tari si insumand acum 12.000 de membri, organizatia mondiala a literatilor e o forta de care se tine cont in lume. Centrul Pen roman a functionat incepand din 1923, sub presedintia lui Liviu Rebreanu, si avand ca membri cunoscuti poeti, prozatori, dramaturgi, critici si traducatori interbelici. Odata cu instaurarea dictaturii comuniste, filiala romana a fost desfiintata, iar protestele organizatiei fata de arestarea unor colegi romani, fata de cenzura si persecutiile politice au fost infierate ca actiuni ale "dusmanilor imperialisti". Abia in 1990, Pen Clubul Roman si-a putut relua activitatea, sub presedintia Anei Blandiana, secondata de Gabriela Adamesteanu si Denisa Comanescu, si de atunci, pe langa intalnirile regulate ale celor 60 de membri ai sai si participarile la actiuni ale altor centre, filiala a organizat la noi in tara patru simpozioane internationale, cu participari prestigioase.
Cel mai recent a avut loc saptamana trecuta, la Sinaia, cu sprijinul financiar al Fundatiei "Friedrich Ebert". Alaturi de 27 de scriitori romani, delegati ai centrelor Pen din Anglia, Franta, Norvegia, Suedia, Portugalia, Israel, Slovacia, Ungaria, Bulgaria si Republica Moldova au discutat timp de doua zile despre globalizare si integrare culturala, din perspectiva literaturii. Dezbaterile, moderate de profesorii universitari Irina Mavrodin, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir si Andrei Ionescu, au fost de-a dreptul pasionante, fiindca in comunicari si discutii s-au expus si argumentat puncte de vedere nuantate. Rezumand, a predominat ideea ca, buna sau rea, mondializarea e un fapt implinit: pornita de la domeniul marilor intreprinderi multinationale si al pietelor financiare, ea s-a extins, datorita noilor tehnologii care anuleaza timpul si spatiul (Internetul, in special), si catre sfera larg culturala. Peste tot, oamenii se imbraca aproximativ la fel, tineretul asculta aceeasi muzica, sunt urmarite aceleasi seriale si telenovele, in toate orasele lumii se mananca pizza, fast-food si feluri chinezesti s.a.m.d. Dar aceasta globalizare, in principal "made in America", trebuie ferita de excesele care ameninta identitatea culturala, specificul fiecarei tari. Culturile nu pot si nu trebuie nivelate, omogenizate. Operele de arta, de pilda, nu pot fi aliniate la standarde, precum tarifele, legislatia, produsele industriale, serviciile. Ele sunt unice si individuale, iar in cazul literaturii, identitatea ei e data de limba in care e scrisa si de cultura in care e inradacinat autorul. Si tocmai afirmandu-si specificul, creatorul de talent are ce aduce patrimoniului mondial.
Impecabil organizata, a Iv-a Conferinta Internationala a Pen Clubul Roman a demonstrat concret identitatea europeana a participantilor, faptul ca, deasupra diferentelor specifice, intre scriitori exista o unitate de preocupari.
Adriana Bittel