Obiecte Misterioase
la Muzeul de Istorie a Transilvaniei
din Cluj
Nu de putine ori, arheologii si istoricii patesc ca proverbialul cioban aflat la gradina zoologica unde, vazand o girafa a exclamat: "Un asemenea animal nu exista!". Se intampla ca si cercetatorii sa procedeze identic, cand dau de artefacte care... nu ar trebui sa existe. Si, pentru ca nu exista nici o explicatie plauzibila, lucrurile intra in uitare sau sunt discret ascunse sub pres. Doua asemenea obiecte se gasesc la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj.
Carari regasite
Despre ciudatul obiect descoperit la Aiud avea sa scrie Florin Gheorghita, intr-o carte editata in 1983. Cunoscutul autor informa ca, in vara anului 1973, la o cariera de nisip de langa Aiud, cupa excavatorului a scos de la o adancime apreciabila (circa 10 m) trei obiecte acoperite de un strat compact de nisip pietrificat. Banuind ca sunt vestigii arheologice, seful de santier i-a chemat pe specialistii din muzeul clujean. In interiorul celor doua obiecte mai mici s-au gasit oase fosilizate, care ulterior aveau sa se dovedeasca a fi de rinocer lanos (animal care a trait in acest areal acum 10-18.000 de ani, fiind contemporan cu omul din Neanderthal). Dar marea surpriza avea sa urmeze: obiectul era din metal prelucrat! Trimis pentru expertiza la Institutul de Fizica de la Magurele, raspunsul a fost mai mult decat deconcertant: obiectul era din aluminiu (89%), cu urme de cupru, nichel, cobalt etc. Aici se incheie relatarea autorului iesean, caci obiectului avea sa i se piarda urma. Aveam sa-l regasesc, la peste un sfert de secol, uitat in depozitul muzeului din Cluj.
Putina istorie
Aluminiul este un metal descoperit doar cu un veac si jumatate in urma, de catre chimistul german H. Cr. Oersted. Producerea sa pe scara industriala a fost posibila abia dupa producerea constanta de energie electrica. Primele prelucrari industriale au inceput in 1883 in S.U.A. Aluminiul se autoprotejeaza printr-un strat subtire de oxid, care se ingroasa abia dupa secole sau milenii. Vom vedea mai jos ce importanta are acest detaliu.
Despre celelalte "ingrediente" continute in aliaj, se poate spune ca au fost descoperite tot relativ tarziu: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753, iar cobaltul in 1735.
Obiectul gasit la Aiud are forma unui trepied. Talpa nu este plana, avand pe partea anterioara o deviatie de 15 grade. Pe partea superioara, se afla doua brate in forma de triunghi. La capatul posterior si cel superior, se afla doua orificii. La o examinare atenta, pot fi descoperite urme de filet, ceea ce denota ca obiectul a facut parte dintr-un angrenaj. Toata suprafata este acoperita cu un strat gros de oxid de aluminiu (pe alocuri de cativa milimetri) de culoare alb-galbuie. Obiectul are o lungime de 20,5 cm, latime de 12,5 cm, inaltime maxima de 6,8 cm si o greutate totala de 2,3 kg.
Analizele din Elvetia si o vechime de necontestat
Inginerul pensionar Marian Pasla a avut ideea de a trimite un fragment din calota unui laborator din Lausanne (Elvetia). Metalurgistii elvetieni au confirmat cu exactitate compozitia determinata de colegii lor din Romania. Ei au adus si o serie de informatii suplimentare: aliajul nu se incadreaza in nici un tip standard folosit in zilele noastre, fiind definit drept "aluminiu slab", ceea ce denota caracterul artificial "ingineresc" creat. Stratul de oxid de aluminiu, gros si pe toata suprafata, confirma "imbatranirea obiectului", varsta acestuia fiind considerata de minimum 300-400 de ani, deci cu mult inainte de prima producere a aluminiului!
Puse toate aceste informatii cap la cap, putem ajunge la cateva concluzii de-a dreptul socante: cineva, demult, a "pierdut" acest obiect, undeva pe malul Muresului. Si asta, cu mult timp inainte de descoperirea aluminiului. Poate chiar atunci cand pe pasuni pasteau rinoceri lanosi. Vechimea obiectului de la Aiud este incontestabila, fiind un obiect unic in felul sau pe plan mondial. Raman insa un mister raspunsurile la intrebarile de genul: cui a apartinut si din ce mecanism a facut parte?
Deocamdata, obiectul se afla in depozit. Muzeografii evita sa-l expuna, desi ar atrage mii de curiosi si turisti. Motivul este simplu: nu pot incadra obiectul in nici o categorie, in nici o perioada istorica. Si poate ca mai exista un motiv nerostit: uitarea e mai buna cand intalnim ceva atat de insolit, ceva ce ne pune in incurcatura, cand este vorba de a rescrie istoria tehnologiei si stiintei de pe mica noastra planeta.
Un pionier al aeronauticii
Despre urmatorul obiect stim cine si cand l-a creat. Se afla expus la sectia de istorie a stiintei din muzeul clujean. Inventatorul sau a fost un mare pasionat de aeronautica, Martin Lajos. El s-a nascut la Buda, pe 30 august 1827. Dupa studii de inginerie, are o destul de lunga cariera militara. In cele din urma, ajunge la Cluj, in orasul de pe Somes, unde, dupa mai multe functii administrative si pedagogice, devine rector al universitatii clujene.
Martin era un pasionat al aparatelor de zbor, mai ales al celor mai grele decat aerul, intr-o perioada cand un asemenea deziderat era de neconceput. In 1856, face un studiu cu privire la o racheta propulsata cu elice. Ulterior, avea sa construiasca "aripa plutitoare", un proiect sortit insa esecului. Duce o corespondenta bogata cu un alt pionier al aeronauticii, Otto Lilienthal. Moare la 4 martie 1897, sarac si uitat de autoritati. Totusi, a lasat ceva in urma: "roata plutitoare", un obiect insolit, expus la Cluj.
"Roata plutitoare"
Aparatul de la Cluj nu se aseamana cu nici un aparat de zbor conventional. Are un aspect de-a dreptul straniu. Este construit din doua tije metalice, care se termina la capete cu cate un set de elice. Niciacestea nu sunt conventionale: se pot plia si desface succesiv, astfel incat sa nu se atinga in timpul miscarii de rotatie. Intregul angrenaj este pus in miscare de doua pedale, legate de pale printr-un sistem complex de roti dintate din cupru.
"Pilotul" se aseza intre cele doua pedale si, apasand vartos, facea ca elicele sa se invarta, sa creeze un vector liber si sa se ridice aparatul in aer.
Cronicile vremii spun ca aparatul s-a ridicat in aer la 4 metri inaltime, in data de 30 august 1896, pilot fiind vajnicul comandant de pompieri al urbei. Peste cateva zile, fiul inventatorului avea sa repete isprava.
Acest zbor a avut loc in fata mai multor martori demni de incredere. Inginerul inventator, prin deschiderea succesiva a elicelor, dorea sa imite bataile aripilor pasarilor, reinventand natura intr-un mod ingenios.
Martin Lajos a fost un vizionar. Intr-un studiu, avea sa scrie: "cucerirea aerului este doar o problema de timp" si avionul va fi "o inventie care va transforma societatea si sistemul social". Si a mai scris: "Se vor lichida acele bariere care desparteau popoarele si statele unele de altele, iar societatea se va asigura prin noi tratate si intelegeri internationale. Dreptul international va fi nevoit sa se acomodeze noii situatii, iar pe langa dreptul maritim, se va dezvolta un alt drept - dreptul aerului. Dar sa nu creada nimeni ca avionul ne va face sa ne putem dispensa de calea ferata sau de vasul maritim. Avionul, ca nou factor de locomotie, va mari circulatia, o va inviora, dar nu o va absorbi." Si cata dreptate avea!
"Roata plutitoare" se afla intr-o stare aproape perfecta. Trebuie inlocuite cateva elice, angrenajul metalic gresat, pedalele intarite. Pana acum, nimeni nu a incercat sa faca aceste lucruri care cer un efort fizic si material mai mult decat insignifiant. Nu de altceva, dar poate un ins curajos, la fel ca si capitanul de pompieri, ar trebui sa incerce sa reediteze zborul de acum 105 ani. Si daca acest lucru s-ar intampla, mai mult ca sigur ca istoria aeronauticii va trebui rescrisa din temelii.
In loc de epilog
Cele doua stranii exponate din muzeul clujean sunt numai cateva exemple de pe o lunga lista de obiecte inexplicabile. Si alte muzee sau colectii particulare contin asemenea artefacte neconventionale. Dar, de cele mai multe ori, sunt uitate, ignorate, minimalizate. Si toate acestea, dintr-o absurda comoditate de a gandi si, in special, a regandi istoria cunoasterii umane. Cu mai multa atentie, cu mai mult nonconformism in gandire si fapte, s-ar putea deschide noi porti spre autocunoastere, noi brese cu privire la rolul si la locul stiintei umane in acest straniu univers.Peter Leb
(Fotografiile autorului)