Romanian Dream
Monica Rogati este unul dintre copiii care au razbit, in ciuda opintelilor si esecurilor sistemului pedagogic romanesc. Ea a terminat Liceul de Informatica din Gaesti, dar pentru ca se pricepea la matematica mai bine decat multi altii, a castigat o bursa. Nu oriunde, ci peste Ocean. Acolo a facut in trei ani o facultate care le ia altora 5 ani si s-a clasat printre cei mai buni 1% studenti americani. A fost sefa de promotie la o facultate de calculatoare si a luat cea mai mare medie din analele universitatii respective. Singurul moment de cumpana pe care l-a trait Monica Rogati a fost cel de dupa terminarea facultatii. Nu pentru ca ar fi trebuit sa se inscrie la Fortele de munca sau sa primeasca alocatia de sprijin, ci pentru ca opt dintre cele mai prestigioase universitati din lume i-au oferit pe tava visul american al oricarui student de pe acele meleaguri, adica bursa, casa, masa si perspectiva unui serviciu de milioane, daca se va inscrie la doctorat la una dintre ele. Si asta n-ar fi nimic, daca Nasa ori Ibm nu i-ar fi strecurat, la randul lor, niste oferte de serviciu, pe care mai ca nu le poate refuza. Un adevarat impas!
Tot la Nasa este dorit si Florin Mingireanu. El are 18 ani si a fost elev la Colegiul "Vasile Alecsandri" din Galati. Cu cateva saptamani in urma, Florin a participat la un concurs de inginerie si fizica, organizat de o prestigioasa universitate americana. Este singurul elev din afara Statelor Unite ale Americii care a fost acceptat la acest concurs. Inginerii de la Nasa studiaza cu mare atentie una dintre lucrarile liceanului, care ar putea revolutiona motoarele rachetelor spatiale. A primit deja cateva oferte sa-si continue studiile.
Visul oricarui elev roman este sa-si continue studiile intr-o tara occidentala. Cu asta pare a fi de acord pana si un fost mahar al Utc-ului, care a cunoscut fericirea de a studia in Uniunea Sovietica. Cei doi elevi romani, atat de apreciati in Statele Unite, sunt niste fericiti care au lasat in spate mediocritatea scolii romanesti, s-au caznit sa uite multe ca sa nu piarda vremea si trenurile. Toti cei care aud de reusitele acestor elevi si ale altora ca ei au sentimente amestecate. Pe de-o parte, afirma ca aceste victorii internationale demonstreaza ca invatamantul romanesc este competitiv, pe de-alta parte, nu se pot abtine sa nu-i considere niste fenomene ale naturii. Pe buna dreptate. Cei doi sunt pe punctul sa castige lupte la care destui colegi nici nu indraznesc sa viseze. In nici un caz cei care mai an, intr-o hahaiala prosteasca, manifestau pe strazi, reclamand dreptul de a nu straluci. Nu vrem sa fim genii, ziceau ei, mai degraba speriati la gandul evadarii din mediocritatea generala.
Altfel, destinul copiilor nostri, stralucitori sau loaze, este cam acelasi. Ei trebuie sa treaca prin aceeasi fabrica de mediocritati, sa-si frece mintile de aceleasi materii si metode comsomoliste, de aceiasi profesori, un sfert dintre ei fiind opera in viata a lui Makarenko, un sfert - discipoli ai nationalismului si protocronismului, iar restul, cu putine exceptii, profesori din plictiseala, pentru a umple posturile libere in schema. Cand un adolescent reuseste intr-o competitie internationala, putem fi siguri, in noua cazuri din 10, reusita nu s-a facut cu ajutorul societatii - familie, scoala, profesori, prieteni -, ci mai degraba impotriva vointei generale, impotriva manualelor si a unui sistem de invatamant iremediabil invechit si tributar trecutului negru. Sau rosu.
Tot mai multi dintre copiii crescuti cu Internet, Discovery, National Geographic si filme S.F. de ultima generatie, care se regasesc nu in Fat-Frumos sau in Toma Alimos, ci in Bill Gates, sunt, de fapt, orfanii pedagogiei pe stil vechi. O fi bine, o fi rau?! Cert este ca, dupa cum se vede, nu cu Toma Alimos vom deschide portile mileniului trei.N.C. Munteanu