Un faliment anuntat: stiinta
Academician Ionel HaiducUniversitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca</b><b>"De la 120.000 de cercetatori in 1989, Romania a ramas cu numai 20.000 in prezent"
Profesor la Facultatea de Chimie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, academicianul Ionel Haiduc este una dintre personalitatile stiintifice romanesti cel mai bine cunoscute in mediile universitare occidentale, in special in cele din S.U.A. Intors recent din El Passo, Texas, unde a fost, timp de un an si jumatate profesor vizitator la universitatea din acest oras, d-l Haiduc a prezentat la Sinaia, cu ocazia recentei conferinte "Romania si Romanii in Stiinta Contemporana", cateva statistici care au socat asistenta. Pornind de la rapoarte credibile ale unor buletine americane, acad. Ionel Haiduc a intocmit o radiografie necrutatoare asupra situatiei actuale a stiintei romanesti in context international. Cuvantarilor optimiste ale unor oficiali din ministere si de la Academia Romana, domnia sa le-a opus cifre clare, ametitoare, fata de care singura modalitate logica de raspuns din partea autoritatilor este actiunea imediata.
"Pe plan mondial, stiinta romaneasca este <<invizibila>>"
- Din Germania in Mexic, din Brazilia in Statele Unite, ati intalnit, desigur, multi studenti doctoranzi si profesori din Romania, ale caror performante stiintifice au uimit universitatile respective. Citind despre aceste minti stralucite, multi dintre romanii de acasa isi vor fi spus ca, in sfarsit, are si tara noastra o directie in care evolueaza bine si spala astfel imaginea atat de incetosata din domeniile economic si infractional. Prin cifrele prezentate in cadrul conferintei de la Sinaia, ne-ati taiat insa orice iluzie. De ce sunteti atat de necrutator cu cercetarea stiintifica din Romania, domnule profesor?
- Nu eu sunt necrutator, ci realitatea obiectiva. Sa le luam pe rand: intr-adevar, tinerii romani, in mod individual, sunt straluciti, aproape fara exceptie, in centrele de excelenta straine in care ajung. Ei raman, in continuare, un motiv de mandrie pentru noi toti. Nu cred ca este cazul sa citez pe cineva, dar voi reaminti ca, in cantina sediului central din Seattle al megacompaniei Microsoft, a doua limba straina vorbita, dupa chineza, este romana. Sute de ingineri programatori din Romania sunt primiti cu bratele deschise de cel mai important creator mondial de programe pentru computer. Deci, luati individual, romanii sunt mereu in frunte. Marea problema este cercetarea stiintifica in ansamblu, caderea uluitoare, cantitativa, a acestui domeniu de varf in numai 11 ani care au trecut de la prabusirea comunismului. De la 120.000 de cercetatori in 1989, Romania a ramas cu numai 20.000 in prezent. Cu toate acestea, se observa o crestere a calitatii lucrarilor stiintifice prezente in literatura mondiala. Faptul se datoreaza cercetatorilor din universitati si din institutele Academiei, precum si colaborarilor tot mai sustinute cu laboratoarele universitatilor si institutelor internationale. Tot atat de adevarat este si faptul ca multi cercetatori din vechea garda au avut un nivel scazut de profesionalism, dar si in randul unora dintre cei inca activi se observa aceeasi situatie. Modul adeseori pueril si naiv de prezentare a rezultatelor cercetarii, precum si usurinta cu care s-a acordat unora dreptul de a conduce doctorate (persoane care, de pilda, nu au nici o lucrare publicata in strainatate!) au condus la instalarea unei imagini negative privind productia stiintifica romaneasca.
- Ati scris undeva ca, pe plan mondial, stiinta romaneasca este "invizibila". Este momentul sa detaliati pentru cititorii nostri ce inseamna acest lucru. In ce consta deci aceasta "invizibilitate"?
- Ca sa fie cunoscuta, productia stiintifica romaneasca trebuie sa fie publicata si recenzata in revistele stiintifice principale din lume, in asa-numitul mainstream ("curentul principal"), format din circa 3500 de publicatii care conteaza. In total, in lume exista peste 70.000 de publicatii stiintifice (din care, peste 100 in Romania), dar numai cele din "curentul principal" sunt luate in consideratie de "inalta societate" a stiintei mondiale. Altfel spus, ca sa fii cunoscut si apreciat, trebuie sa publici neaparat in aceste reviste.
- Cate reviste din Romania sunt incluse in acest circuit elitist?
- Inainte de 89, au fost patru-cinci, dar in prezent, este una singura, "Revue Roumaine de Chimie", si aceea amenintata cu excluderea, deoarece nu apare la timp.
- Se spune ca Academia Romana finanteaza 100 de reviste! Insusi presedintele tarii, Ion Iliescu, a atras atentia Academiei ca nu e logic sa finantezi o suta de publicatii necompetitive in lume, cand solutia de moment ar fi sustinerea a numai patru-cinci reviste, dar dar de mare ecou international.
- Intr-adevar, nu are rost sa sustii, cu bani de la bugetul statului, reviste care nu se ridica la nivelul de calitate si de recunoastere internationala. Solutia este finantarea prioritara a revistelor care au sanse si traditie (de fizica, de matematica, de chimie, de informatica etc.).
</b><b>"Romania produce de patru ori mai putina literatura stiintifica decat Bulgaria!"
- Revista "Scientific American" publica un articol cu titlul "Stiinta pierduta in lumea a treia", in care este prezentata o ierarhie a tarilor lumii, dupa contributia lor la literatura stiintifica mondiala in anul 1994. Sunt listate 100 de tari, Romania fiind plasata in zona "invizibila". Este chiar atat de grav, domnule academician?
- Este. Analizand datele, observam ca S.U.A. conduce detasat cu 30,82%. Urmeaza un grup de tari care contribuie cu 2-8% (Japonia, Marea Britanie, Germania, Franta etc.). Intre 1-2% din contributii provin din tari precum Suedia, India, Elvetia, China. Intre 0,1 - 1% se inscriu Danemarca, Polonia, Taiwan, Ucraina, Ungaria, Arabia Saudita si altele. Cu mai putin de o zecime de procent (sub 0,1%) gasim tari precum Venezuela, Thailanda, Nigeria, Kenia, Pakistan etc. In sfarsit, situata pe unul din locurile 49-55, cu numai 0,053% din literatura stiintifica mondiala, "straluceste" Romania, tara care produce de patru ori mai putina literatura stiintifica decat Bulgaria (0,22%). Dupa Romania, urmeaza "neantul", tari precum Cuba, Iran, Irak, Zimbabwe, Siria, Laos, Vietnam, Mongolia etc. Pozitia scandalos de precara a tarii noastre este confirmata independent de o alta statistica publicata recent in revista "Scientometrics", care analizeaza contributia unui numar de 50 de tari la literatura stiintifica mondiala in domeniile chimiei, matematicii, ingineriei si fizicii, pentru perioada 1989-1993. Si aici, Romania apare pe locul 44 in lume si 24 in Europa, cu o contributie de numai 0,09%, de asemenea, in urma Bulgariei, Ungariei, Olandei si altor tari mici.
</b><b>"Fata de capacitatile sale reale, contributia stiintifica a Romaniei ar trebui sa fie de zece ori mai mare decat este in prezent"
- Cum explicati acest dezastru, aceasta prabusire a imaginii stiintei noastre in lume?
- In viata stiintifica romaneasca lipseste o cultura a publicarii. Foarte putini savanti romani cunosc ierarhia mondiala a revistelor stiintifice; ei manifesta o anumita timiditate, o lipsa de incredere in fortele proprii, o reticenta nejustificata. Cu toate ca avem cercetatori admirabili, autori ai unor lucrari extrem de valoroase, care ar putea oricand sa figureze printre temele acceptate de marile reviste, acestia nu-si gasesc usor locul in paginile mult ravnite din strainatate. Este o lupta si in acest domeniu, o chestiune de perseverenta si adecvare la cea mai buna publicatie de care te poti apropia. Pas cu pas, poti ajunge si in cele mai mari. Practic, fata de capacitatile sale reale, contributia stiintifica a Romaniei ar trebui sa fie de zece ori mai mare decat este in prezent. Pe de alta parte, multe lucrari romanesti au caracter trivial, nu fundamental, ca o mostenire din trecut. Revistele de prestigiu, consiliate de referenti severi, nu accepta rezultatele unor cercetari de mica importanta sau de importanta locala. Un alt capitol, deloc de neglijat, este cunoasterea limbilor de circulatie internationala, adesea precara. Nu poti patrunde intre "monstrii sacri" ai stiintei, daca nu vorbesti si scrii bine englezeste!
"Propun un grant (o bursa) de repatriere"
- Dar tinerii doctori in stiinte si absolventii de masterate din America stiu englezeste! Si mai stiu si cum sa patrunda in marile redactii din "curentul principal". Au ceea ce se cheama "lusage du monde". Problema grava este ca uita sa se intoarca acasa. Ce-ar trebui intreprins ca sa revina in patria din Carpati?
- Asta este deja o chestiune politica, la care ar trebui sa raspunda cei in masura. Ceea ce propun eu cu aceasta ocazie este acordarea de catre stat a unui grant (bursa) de repatriere. De indata ce se intoarce, tanarul cercetator sa primeasca o suma care sa-i asigure continuarea lucrarilor incepute in America (ma refer, desigur, la tinerii despre care se stie ca lucreaza deja peste Ocean in cercetare). Pentru asta, nu trebuie bani in plus, ci doar o redistribuire a banilor existenti. Mai bine investesti in trei fizicieni care s-au intors de la Mit (Massachusetts Institute of Technology), decat in 30 de stagiari despre care nu ai prea multe referinte. Astfel, oamenii stiu: ne intoarcem in tara, avem posturi la universitate, locuri in laboratoare etc. Nu trebuie sa le pui conditii de varsta si de vechime pentru ocuparea acestor posturi, dupa metoda care se mai practica inca la noi, blocand accesul celor mai buni, numai pentru ca nu au implinit 40 de ani. Fii sigur: un tanar de 28 de ani, cu doctorat in strainatate si vreo doi-trei ani de experienta in laboratorele de acolo, va sti mai multe decat unii profesori batrani din universitatile romanesti. Doua-trei lucrari ale tanarului, publicate in reviste din "curentul principal", fac mai mult decat cele 50 de lucrari publicate de "dom profesor X", in revistele de institut.
- Infrastructura este insa la pamant, domnule profesor. Laboratoarele sunt slab dotate. Unde sa cerceteze "americanii"?
- Sa nu se mai faca imprumuturi de la Banca Mondiala pentru "formarea resurselor umane", ci pentru dotarea catorva laboratoare. Decat 50, cu aparatura din anii 70, mai bine 4-5 laboratoare cu ultima generatie de tehnologie. Banii sa fie imprumutati, asadar, pentru dotari, nu pentru scolarizari. Este o prostie sa dai banii tinerilor sa-si ia doctoratul in America sau Germania, cand ei pot ajunge acolo pe banii diverselor universitati straine. Sa luam modelul Mexicului. Prin dotarea de ultima ora a catorva laboratoare (din imprumuturi de la Banca Mondiala), dotare 100%, ca in S.U.A., si prin acordarea unor granturi de repatriere, Guvernul mexican a adus in patrie, smulgandu-i din ghearele "Unchiului Sam", peste 1200 de cercetatori de prima mana. In prezent, exista circa 1500 de studenti si doctoranzi romani in Statele Unite si multi altii in statele europene. Intoarcerea lor in tara ar fi o mana cereasca. Ar fi extraordinar daca s-ar intoarce macar jumatate dintre ei. Intrarea lor in viata stiintifica romaneasca ne-ar putea scoate din pozitia catastrofala in care ne situeaza statisticile mondiale.Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail Cratofil