Produsele de sanatate din plante, in dezbaterea specialistilor
Dr. farm. Ovidiu Bojor
"La elaborarea legilor ar trebui sa se consulte oamenii de specialitate"</b><b>"Daca musetelul este medicament, de ce n-ar fi si cartofii?"</b> - D-le dr. Ovidiu Bojor, sunteti o autoritate in domeniul farmaceuticii si a fitoterapeuticii romanesti. Cum apreciati prigoana dezlantuita de mai-marii Ministerului Sanatatii si Familiei impotriva produselor naturale din plante?
- Trebuie sa incep prin a aminti de "nastrusnicul" Ordin 910/2000, semnat de fostul ministru al sanatatii, Hajdu Gabor, care scoate plantele medicinale din randul suplimentelor nutritionale, asa cum sunt incadrate ele pe tot mapamondul. Ordinul 282/2001, elaborat de actuala conducere a Ministerului Sanatatii, menit, de fapt, sa-l corecteze pe primul, face o boacana si mai mare: trimite plantele medicinale pentru avizare la Agentia Nationala a Medicamentului (Anm), la fel ca orice antibiotic, citostatic sau alte medicamente de sinteza. Este clar ca grava eroare a Ministerului Sanatatii si Familiei - in speta, a d-nei ministru Daniela Bartos - va avea repercusiuni grave atat asupra producatorilor de suplimente nutritionale si produse fitoterapeutice din tara noastra, cat si asupra cetatenilor, consumatorii directi ai acestor produse. Faimosul Ordin 282 decreteaza - nici mai mult, nici mai putin - ca musetelul, teiul, sunatoarea etc. sunt medicamente si trebuie omologate de Agentia Nationala a Medicamentului. Atunci, ma intreb: de ce nu si faina, porumbul, cartofii, nucile, alunele, semintele de mac etc.? Se duce o adevarata lupta impotriva fitoterapiei si nu-i inteleg rostul. A aparut in presa un articol "anti-sunatoare", scris de un medic, se pare director al Anm, care pretinde ca aceasta planta, pe care romanii o folosesc in scop terapeutic de mii de ani, este periculoasa deoarece anihileaza efectele anticonceptionalelor orale. Documentandu-ma pe Internet, am gasit cel putin 70 de studii stiintifice despre sunatoare care contrazic declaratiile directorului Anm. In Austria, de exemplu, la recomandarea medicilor, peste trei milioane de oameni folosesc aproape zilnic infuzia de sunatoare sau alte preparate pe baza acestei plante, nesemnalandu-se nici reactii adverse, nici efecte secundare. Cu atat mai putin decese!
<b>"Plantele medicinale nu se pot confunda cu medicamentele de sinteza"
- In calitate de "doctor in plante", de specialist avizat, ati incercat in vreun fel sa impiedicati dezastrul declansat de d-na ministru Daniela Bartos si subalternii dumneaei, care emit ordonante fara sa aiba habar despre plantele medicinale?
- Bineinteles, am facut numeroase memorii, am trimis si un raport stiintific, dar degeaba. Reprezentantii ministerului ori nu au vrut sa se uite pe materialele prezentate, ori pur si simplu nu au inteles despre ce era vorba. De aceea, voi incerca sa explic demersul meu pe intelesul tuturor. As incepe cu cateva precizari. In conceptia moderna, prin medicament se intelege o substanta activa sau asociatii de substante active obtinute prin prelucrarea unei materii prime naturale sau de sinteza purificate, cu o concentratie mai mare decat cele naturale prelucrate primar (infuzii, decocturi, tincturi), cu actiune farmacodinamica verificata, care se adreseaza organului afectat prin intermediul chemoreceptorilor. Medicamentul are rol preventiv, curativ sau de diagnostic. In schimb, alimentele sunt produsele pe care le ingeram pentru a ne asigura ciclul de viata. Daca alimentatia este deficitara in unele produse, sanatatea intregului organism este in pericol. Dupa indelungi studii, medicii nutritionisti au creat suplimentele nutritionale, care sunt complet naturale. Acestea au rol profilactic, dar si curativ in numeroase afectiuni. Se pot ele incadra in categoria medicamentelor? In nici un caz! Luate separat, microelementele, enzimele, vitaminele, imunostimulatoarele etc. nu sunt medicamente. Mai mult, suplimentele nutritionale se adreseaza functiilor vegetative, avand rolul de potentare a alimentelor sub aspectul energetic, constructiv, laxativ, diuretic si nu folosesc calea de mediere neuro pe care, de obicei, o folosesc medicamentele. Toate aceste produse, conform ultimelor legislatii din tarile civilizate, au un statut diferentiat fata de medicamente. Din pacate, nu si la noi.
Deoarece in prezent se face o confuzie regretabila intre notiunea de medicament si adjuvant natural, consider necesar sa fac urmatoarele precizari:
- Exista plante care contin substante active cu o actiune terapeutica foarte puternica, chiar drastica (alcaloizi, glicozide cardiotonice, peptide toxice, saponozide hemolitice, lectine). Toate acestea pot deveni medicamente foarte utile, dar numai dupa prelucrari speciale, dupa ce au fost purificate si dozate cu mare precizie. Tratamentele cu substantele active din aceste plante se fac numai la recomandarea medicilor si sub supraveghere medicala. Acestea pot intra in circuitul terapeutic numai dupa avizarea lor de catre organismele acreditate - in tara noastra de catre Anm.
- A doua categorie de plante sau produse de origine vegetala sunt cele care au actiune medie sau blanda. Corect administrate, ele nu produc efecte secundare nocive. Dintre acestea, mentionez: valeriana, anasonul, anghinarea, armurariul etc., care sunt adjuvante si potenteaza sau completeaza tratamentele de baza prescrise de medicii alopati sau de naturopati.
- Sunt numeroase alte plante, lipsite de toxicitate sau de efecte secundare - de exemplu, musetelul, teiul, macesul, nalba, inul, mustarul, chimionul, urzica, stevia, spanacul, telina, mararul, patrunjelul si multe altele - care intra in mod curent in alimentatie.
In cazul in care, fara nici un discernamant, le bagam pe toate in aceeasi "oala" si le supunem canoanelor unei birocratii exagerate, facem o mare greseala. La elaborarea legilor, ministerele de resort ar trebui sa apeleze la oameni de specialitate. Dupa informatiile pe care le detin, se pare ca Ministerul Sanatatii a aprobat doar 27 de plante, si acestea conditionate sub forma de ceaiuri. Asta se intampla in momentul in care, in prezent, sunt utilizate in medicina traditionala si fitoterapia romaneasca peste 800 de specii de plante medicinale din flora carpatina, majoritatea recunoscute si pe plan international. Este imposibil ca plantele medicinale lipsite de toxicitate sa fie supuse acelorasi norme de prelucrare ca solutiile injectabile, antibioticele sau alte produse farmaceutice de sinteza. Asta ar insemna ca pentru avizarea unui simplu ceai medicinal sa se perceapa de catre Anm o taxa de 20 milioane de lei, iar pentru simpla analiza a unei frunze - o taxa de 6 milioane de lei. Pentru avizarea unui supliment nutritional produs la noi sau adus din import, se percepe o taxa de 400 de dolari pentru fiecare substanta activa continuta in compozitie, plus costul analizelor, iar avizarea dureaza intre 2 si 3 ani de zile. Ganditi-va ce ar insemna o astfel de avizare pentru un produs natural complex, care contine, de exemplu, 38 de substante active extrase din plante.
Un lucru este clar: orice medicament de sinteza chimica nu este altceva decat un corp strain introdus intr-un organism viu. Un medicament natural, biostimulant, de origine vegetala sau animala, este mult mai compatibil organismului uman. Desigur, nu trebuie sa neglijam medicamentele alopate, produse ale chimiei de sinteza (antibiotice, citostatice, chimioterapeutice etc.), dintre care unele, bine studiate si experimentate, si-au dovedit utilitatea in special ca stricta urgenta, salvand multe vieti. Dar aici, pentru a nu gresi, consider necesara o precizare: medicina si terapia alopata recomanda uneori medicamente puternice pentru un simplu guturai sau o stare gripala incipienta. Majoritatea bolnavilor cu care am vorbit mi-au insirat zeci de medicamente recomandate de medici, care nu i-au ajutat cu nimic. Mai mult, le-au inrautatit starea generala, afectandu-le alte organe decat cel tratat prin medicamentele prescrise. De altfel, este foarte usor sa se convinga oricine de acest lucru, citind un prospect al unui medicament de sinteza, in care se gasesc trei-patru randuri de indicatii si o jumatate de pagina de reactii adverse, contraindicatii si efecte secundare.
"Romania e tara cu cea mai veche traditie din Europa in domeniul fitoterapiei si al medicinii integrale"</b> Medicina naturii - naturopatia, in definitie moderna - nu este altceva decat un ansamblu de cunostinte stiintifice, filozofice si tehnice, care are scopul de a mentine starea de sanatate sau de a o restabili, in caz de boala, prin utilizarea mijloacelor oferite de natura. Creatorul naturopatiei a fost Hipocrate. Geniala lui intuitie a fost confirmata de catre cele mai autorizate foruri stiintifice din toate tarile lumii civilizate. "Suntem ceea ce mancam", spunea el - si trebuie sa recunoastem ca alimentul este cel mai bun medicament. In prezent, naturopatia a devenit o adevarata stiinta, fara a fi o doctrina, prin care nu numai ca putem preveni bolile, dar putem vindeca bolnavii prin propriile lor forte, prin dezintoxicarea organismului si restabilirea functiilor vitale. In toate tarile dezvoltate exista facultati care pregatesc medici sau fitoterapeuti in naturopatie. Acestia au drept la libera practica numai pe baza diplomei de absolvire, ceea ce ar trebui sa se intample si la noi in tara. Cu atat mai mult cu cat Romania este tara europeana cu cea mai veche traditie in domeniul fitoterapiei si al medicinii integrale (vindecarea in acelasi timp a sufletului si a trupului, ca un tot inseparabil). Referindu-se la zona geografica traco-geto-dacica, Dioscoride (secolul I i.Hr.), in celebra sa lucrare "Materia medica", semnaleaza un mare numar de plante medicinale cunoscute si folosite in mod terapeutic pe teritoriul patriei noastre. Revenind in zilele noastre, subliniez ca avem datoria de a invata din experienta trecutului. Ma voi referi concret la Laboratoarele Plantavorel din Piatra-Neamt, infiintate prin hrisov domnesc in 1825. Aceasta institutie valorifica flora carpatina, iar produsele sale ajungeau in peste 150 de tari, din Europa pana-n America. In pachetele cu produse naturale pe care bolnavii le primeau la domiciliu exista si cate o brosura pe probleme de sanatate: combaterea bolilor venerice, a alcoolismului, sfaturi dietetice etc. Deci se facea educatie sanitara! Produsele Plantavorel erau ieftine, accesibile intregii populatii a tarii noastre. Plantavorelul insa nu este un exemplu singular. Dupa 1990, s-au infiintat numeroase unitati de prelucrare a plantelor, care au scos pe piata o gama foarte variata de produse: ceaiuri medicinale, siropuri, tincturi, extracte din plante, uleiuri esentiale etc. Sunt, categoric, pentru un control exigent al acestor produse, fie ca sunt produse fitoterapeutice, adjuvante sau suplimente alimentare. Aceste unitati producatoare (peste 50 la numar, dupa datele pe care le detin) sunt nevoite sa-si inchida portile datorita conditiilor exagerate, aberante care li se impun. De exemplu, un ceai alimentar sau un sirop (pe care il putem face fiecare in casa), daca se prepara in unitatile mentionate, trebuie sa respecte aceleasi conditii de fabricatie ca o solutie injectabila. Or, acest lucru este inacceptabil.
- Cum se poate rezolva aceasta situatie?
- In primul rand, printr-o legislatie mai buna, elaborata pe baza consultarilor cu specialistii din domeniu (farmacisti, fitoterapeuti, medici specialisti in igiena alimentatiei). Forurile de decizie trebuie mai intai sa reglementeze notiunea de aliment, medicament si supliment nutritiv. In al doilea rand, sa valorifice resursele naturale din tara noastra. Or, in conditiile in care plantele medicinale vor avea nevoie de avizul Anm pentru comercializare, nu va mai exista nici un interes pentru prelucrarea lor. In acest sens, consider prioritara restructurarea Anm, care a devenit un for birocratic ce franeaza dezvoltarea naturopatiei in tara noastra si alunga investitorii peste hotare. Deoarece problema sanatatii este foarte importanta, avand majore implicatii sociale, solicit ca noul Ordin al Ministerului Sanatatii si Familiei sa fie elaborat pe criterii stiintifice, prin consultarea tuturor specialistilor. Fiind vorba de produse naturale, este necesar sa se tina seama de parerea celor care cunosc aceasta ramura a stiintelor medicale. Produsele alimentare sau suplimentele nutritionale sa fie avizate, asa cum este normal, de specialistii in nutritie din cadrul Directiei de Prevenire a Sanatatii si Sanatate Publica.
In incheiere, le doresc celor care elaboreaza legi in acest domeniu "mens sana in corpore sano". In caz contrar, legile lor ne vor da tuturor dureri de cap.<b>Florentin Popa