Un semnal dur
Atrasa, in timp de vara, de evenimente spectaculoase si efemere, mass-media romaneasca a dat putina atentie discutiilor purtate de guvernanti cu delegatia Fmi condusa de negociatorul-sef Neven Mates. Expertii Fmi au analizat vineri, 22 iunie a.c., scrisoarea de intentie a cabinetului Nastase, scrisoare pe baza careia trebuia realizat un nou acord stand-by. Un acord prin care Fondul asigura in continuare creditarea tranzitiei in Romania, a tentativelor de depasire a crizei in care tara se zbate. Toata lumea stie ca economia nu se poate relansa fara un aflux masiv de fonduri, ce are menirea sa asigure restructurarea ei, retehnologizarea intreprinderilor productive. Majoritatea mijloacelor de productie din Romania sunt complet depasite, extrem de uzate moral. In lipsa unui entuziasm al investitorilor straini (singurii detinatori - pe moment - de capitaluri semnificative), imprumuturile acordate de Fmi si alte organisme financiare internationale reprezinta - pentru organismul foarte slabit al economiei romanesti - singurele "injectii" revitalizante. "Doctorii" solicita insa "bolnavului" urmarea unui anume tratament, a unei diete severe, fara de care insanatosirea este greu previzibila. Dupa intalnirea de saptamana trecuta, expertii Fmi au anuntat ca realizarea unui nou acord stand-by va fi discutata abia la sfarsitul lunii august, urmand ca acesta sa intre in vigoare, daca vor fi respectate anume conditii, la incheierea anului 2001. "Doctorii" au atras, cu alte cuvinte, atentia bolnavului ca nu se va insanatosi, daca va continua sa neglijeze tratamentul prescris.
Pentru guvernul Psd, condus de Adrian Nastase, anuntul a fost un dus rece. Actualul cabinet parea extrem de decis in rezolvarea problemelor tranzitiei. O propaganda abila ii construise o imagine de efect in fata electoratului. Dupa ultimul sondaj de opinie, premierul se situa printre personalitatile cu un impact pozitiv ridicat in opinia publica. D-l Nastase a folosit subtil stabilitatea macroeconomica si cresterea rezervei valutare a tarii drept argumente pentru a sustine eficienta executivului sau, chiar daca, in fapt, situatiile erau efecte ale guvernarii Isarescu. Mai mult, vrand sa se detaseze de "obedienta" trecutelor guvernari fata de organismele financiare internationale, el s-a aratat - in primele luni ale guvernarii - putin dispus sa urmeze recomandarile acestora. Guvernul Psd voia parca sa demonstreze ca Romania poate sa se descurce cu propriile-i mijloace. Pozitia a fost pentru sentimentele nationaliste un adevarat balsam. Favorizata si de contextul international, ceva mai deschis ca alta data spre aspiratiile romanesti, ea a intarit impresia ca lucrurile au inceput, in sfarsit, sa se miste. Pentru destui "observatori", Romania se angajase ferm, chiar daca mai tarziu decat alte tari estice, pe calea ce duce la integrarea europeana si euro-atlantica, fara a-si pierde identitatea. Putini au fost cei care au sesizat ca evolutia economica a tarii nu justifica totusi un atare optimism. Guvernantilor li se atrasese insa atentia ca, alaturi de alinierea la standardele legislative occidentale, fara o redresare in acest plan, Romania are putine sanse sa adere la Nato si Ue.
Fara sa-si dea seama, executivul a ajuns sa se autointoxice cu optimismul propagandistic pe care l-a cultivat. Inaintea intalnirii cu expertii Fmi, demnitarii romani lasau sa se inteleaga ca finalizarea scrisorii de intentie va fi o simpla formalitate. Obtinerea unui nou imprumut ar fi confirmat politica economica a guvernului si i-ar fi asigurat o abordare mai linistita a dificilelor probleme ale tranzitiei. Echipa lui Neven Mates a daramat toate sperantele. Expertii Fmi au demonstrat ca proiectatul nivel al deficitului bugetar de 3,5% din Pib nu poate fi atins doar printr-o politica de trezorerie si prin atragerea de fonduri ca urmare a emisiunilor de eurobonduri. Deficitul va putea fi finantat numai daca cheltuielile bugetare vor fi reduse si taxele si impozitele vor fi mai bine colectate. In acest scop, ar trebui micsorat volumul arieratelor si limitata acordarea reesalonarilor de plata pentru ca "mai exista probleme cu performantele financiare ale intreprinderilor de stat", dupa cum remarca, delicat, d-l Mates. Salariile nu ar trebui sa creasca decat in limita cresterii indicelui productivitatii muncii. Iar legea facilitatilor pentru Imm-uri, intrata deja in vigoare, trebuie sincronizata cu Legea investitiilor directe, ce va fi aplicata abia din 2002. Fara rezolvarea acestor probleme, un nou acord stand-by cu Fmi-ul va fi imposibil.
Conditiile astfel formulate sunt extrem de dure. Guvernul a tergiversat aplicarea masurilor menite sa schimbe radical structura economiei romanesti. Marile privatizari prevazute in acordul Psal Ii cu Banca Mondiala nu au avut loc. Cei care au provocat cresterea uriasa a arieratelor, "mamutii industriali de stat", nu au fost supusi executarilor silite, ci, dimpotriva, au beneficiat de largi reesalonari ale datoriilor. Pierderile bancilor statului au fost, in continuare, acoperite din veniturile publice. Salariile au fost "ajustate" uniform in urma inflatiei, desi in multe intreprinderi de stat se mai munceste "ca in socialism". Calculele expertilor Fmi au evidentiat ca indicatorii economici prezentati de guvern falsifica situatia reala. Cabinetul d-lui Nastase a facut reforma numai in declaratii. Teama de declansarea unor convulsii sociale s-a impus la fel de puternic - si cu aceleasi rezultate - ca pe vremea guvernarii Vacaroiu. Aplicarea conditiilor Fmi ar putea provoca aceste convulsii, dar tergiversarea ar fi si mai rea. Pentru ca subventionarile din banii publici pot asigura doar un timp pacea sociala. Saracirea inevitabila a majoritatii cetatenilor nu va mai putea fi de la un moment dat stopata, chiar daca guvernul va apela - in disperare de cauza - la tiparnita de bani. Consecintele politice si sociale ar fi, atunci, total dezastruoase.
Celelalte state est-europene au aplicat programele impuse de Fmi inca de acum cativa ani. Nimeni nu sustine ca procesul a fost usor, ca s-a desfasurat lin, fara sa genereze framantari sociale semnificative. Dar efectele dureroase au fost depasite prin relansarea economiei. Datorita politicilor duse de toate guvernele de dupa 89, Romania s-a instalat solid in coada plutonului lor. Semnalul dat de expertii Fmi arata insa ca asa nu se mai poate continua. Cineva trebuie sa taie nodul gordian. Altfel, s-ar putea ca, in scurta vreme, sa ne intrebam daca mai facem parte din Europa.Toma Roman