Buna tara, rea tocmeala!...Constantin TimocElectronist, om de afaceri din Pasadena, California</b><b>"Le-am spus timisorenilor cu care colaborez: <<Daca nu credeti in steaua voastra de invingatori, nu putem lucra impreuna>>"
Romanul american Constantin Timoc isi trage numele de la Valea Timocului din Serbia - regiunea in care bunicii sai au profesat ca invatatori pe vremea cand romanii de aici aveau scoli, biserici si alte drepturi ce le sunt refuzate in Serbia de azi. Nascut in Timisoara, absolvent al Facultatii de Electronica din Bucuresti, in 1966, a fugit in Vest - doi ani mai tarziu, escaladand muntii dintre Slovenia si Italia. Ajunge in America, unde, dupa stagii de cercetare la Ibm si Nasa (Jet Propulsion Laboratory), in Pasadena, isi deschide propria firma, "Spaceborne" ("Purtat in spatiu"), si se specializeaza in domeniul radio-astronomiei. Instrumentul produs in laboratoarele sale - corelatorul - are functia de extragere a semnalelor repetitive, purtatoare de informatii diverse, din "zgomotul" stelar captat de marile antene radio-astronomice din intreaga lume. "Incubat" vreme de opt ani, planul deschiderii unei filiale "Spaceborne" la Timisoara a prins viata in urma cu doi ani. Prezent la recenta Conferinta internationala "Romania si Romanii in Stiinta Contemporana", organizata la Sinaia de Fundatia Culturala Romana si Academia Romana, d-l Constantin Timoc a dorit sa vorbeasca in exclusivitate cititorilor "Formulei As" despre "proiectele romanesti" ale firmei sale in secolul Xxi.
"Romania are un potential extraordinar; aici, prin profesarea ingineriei de inalta clasa, se poate trai foarte bine"
- Desi ati avut succes cu inventarea corelatorului "de buzunar" - Nasa fiind unul dintre principalii clienti ai firmei dvs. -, nu ati uitat totusi de locurile natale; tineri ingineri din Timisoara au, prin dvs., privilegiul de a lucra pentru mari companii americane. Ce anume v-a determinat sa infiintati o filiala in capitala Banatului?
- Intr-adevar, corelatorul nostru ocupa spatiul unui geamantan; este deci transportabil, in timp ce concurenta produce aparate de marimea catorva dulapuri. Schimband ceea ce e de schimbat, noi producem echivalentul Pc-urilor din domeniul calculatoarelor; in acelasi timp, aparatul nostru este de 10 ori mai rapid decat sistemele mari de pe piata. Va asteptati sa spun ca am venit la Timisoara din patriotism si alte asemenea vorbe mari? Nu stiu sa va raspund; pur si simplu am venit pentru ca stiam ca aici este un mare centru de excelenta in electronica si un loc bun pentru a face bani impreuna cu partenerii mei locali. Daca am hotarat sa mutam din America centrul de proiectare, cercetare si productie intr-o tara cu forta de munca mai ieftina, unde puteam sa ma duc? In Bulgaria sau Ungaria? Ori in Romania, unde traieste inca buna mea mama, repatriata dupa 20 de ani de America?
- Desi traiti de 33 de ani in S.U.A., vorbiti romaneste fara accent strain, obligandu-ma sa-mi amintesc ca am intalnit romani care-si cautau cuvintele si ma intrebau: "Cum se zice la voi?", asta sau asta, dupa numai trei ani de America. Sa fie in acest amanunt una dintre explicatiile intoarcerii?
- Este posibil; eu nu m-am despartit nici o clipa de spiritul romanesc, de traditiile familiei, de limba romana. Este o chestiune de vointa, desi unii spun ca, daca doresti sa te integrezi perfect in societatea americana, trebuie sa uiti ca esti roman. Cum asa? Si sotia, si copiii mei vorbesc romaneste, iar despre "integrare" - slava Domnului! - n-am patit nici o rusine. Cu totii suntem si suta la suta americani, daca e nevoie. Eu am vrut sa raman roman si nu mi-e rusine. Am vrut sa dau o mana de ajutor in tara mea natala, sa ofer ceva din mentalitatea de invingatori a americanilor si compatriotilor mei, colegilor de facultate si tinerilor absolventi de azi. "Spaceborne" de la Timisoara este un implant de succes in mentalitatea locala, o dovada ca se poate. Desi nu avem deocamdata, ca personal, decat 12 ingineri de inalta calificare, firma a predat deja clientilor de la Nasa un corelator complet nou, proiectat, asamblat, testat si cu softul scris aici. A fost acceptat firesc, fara comentarii, ca si cand era de asteptat sa fie de calitate maxima, cata vreme vine de la Timisoara. Al doilea aparat a fost trimis la Canberra, in Australia, la cel mai mare observator astronomic de acolo. Calitatea, se intelege, a fost impecabila, ca si cand ar fi fost produs in S.U.A. De altfel, din toate observatiile mele, am ajuns la concluzia ca Romania are un potential extraordinar; aici, prin profesarea ingineriei de inalta clasa, prin informatica si electronica, se poate castiga si se poate trai foarte bine. De aceea, tentatia de a emigra a celor mai buni specialisti mi se pare putin nejustificata, cu toate ca m-am confruntat cu destule anomalii legislative si de mentalitate ale guvernantilor. Despre unele, cum ar fi taxele pe salarii, voi vorbi mai jos.
- Vorbiti frumos, "patriotic"; timisorenii, desi mai avansati ca mentalitate decat restul tarii, au inca de platit destul tribut apatiei si inhibitiei nationale. Prea putini sunt cei care au deplina incredere in fortele proprii. Cum se ridica unul peste medie, cum ii intra in cap sa emigreze. Vi se pare normal?
- Nu. De aceea, prin firma mea, cred ca am convins 12 tineri extrem de talentati sa nu emigreze. Le-am spus ca eu insumi, la un moment dat, ma voi intoarce definitiv (mi-am cumparat deja un apartament). In momentul de fata, ma preocupa problema crearii unui institut de cercetare si dezvoltare in domeniul radio-astronomiei chiar in orasul meu natal. Ar fi o contributie serioasa, daca vreti, patriotica, la dezvoltarea oportunitatilor de cercetare si creatie tehnologica.
- Problema majora a Romaniei este starea ei de leguma ofilita: lipsa increderii in sine, lipsa oricarui impuls de mobilizare pentru o cauza comuna si pentru depasirea mentalitatii de asistat. Ce se poate face pentru a schimba aceasta situatie?
- E greu de spus; in orice caz, mi se pare ca politicul este factorul care ar trebui sa intervina. Cata vreme Guvernul nu-si propune aceasta schimbare, ne vom confrunta mereu cu astfel de plangeri, unul pe umarul celuilalt. Totusi, cei din sfera productiei de tip nou, pentru vanzare, nu pentru stocuri, au o sansa in plus sa progreseze. Un strungar i-a propus directorului nostru din Timisoara, Valeriu Bratescu, niste saibe mai subtiri cu 2 microni decat era specificatia de productie, spunand ca "nu exista nici o diferenta" intre saiba-martor si saibele sale. Directorul i-a aratat fisa de expeditie a primului corelator si i-a spus: vezi unde a fost exportat? Da, a spus omul, la Nasa. Atunci fa bine si fa-mi saibe pentru Nasa! Strungarul a inteles si s-a intors la uneltele sale. Exemplul marilor sportivi care au uimit lumea la Olimpiada trecuta trebuie urmat si in viata sociala, in politica si in economie. Am adus-o pe fiica mea, Cleopatra, la Deva, la Scoala de gimnastica. Sarmana a intrat razand si a iesit plangand: tata, ce caut eu aici? Fetele astea sunt de nivelul 12, de olimpiada, iar eu abia daca am ajuns la nivelul 6. A impresionat-o munca incredibila a celor mai bune gimnaste din lume, in timp ce eu m-am intrebat: de ce cauta romanii modele aiurea, la altii, cand au la Deva cea mai performanta "masina de caractere" si cel mai spectaculos exemplu de darzenie si dorinta de a invinge?! De altfel, le-am spus timisorenilor cu care colaborez si pe care i-am vazut uneori sceptici in privinta reusitei "la nivel american" a aparatelor noastre: "daca nu credeti in steaua voastra de invingatori, nu putem lucra impreuna".
"Nu lucrez decat cu optimistii, sunt singurii care ma intereseaza"
- Maine-poimaine, Institutul de Cercetari in Electronica "Constantin Timoc" va fi, nu ne indoim, un reper pe harta mondiala a domeniului. Care va fi obiectivul acestui institut?
- Organizarea cercetarii dupa model american. Daca statul este sceptic si spune ca "nu se poate", noi vom demonstra contrariul. Cei care spun ca nu putem copia America se inseala. E drept, nu avem fondurile lor, dar ce ne impiedica sa avem organizarea lor? Prin organizare, cercetarea romaneasca ar putea atrage fonduri imense din Europa si America, deoarece bani sunt foarte multi pe piata, stau si ii imbogatesc pe bancheri, din dobanzi, cand ar trebui pusi la lucru de catre oamenii de stiinta. Prima conditie este transferarea tuturor institutelor de cercetare pe langa universitati. Guvernul sa nu mai dea bani institutelor, ci profesorilor din universitati, care, la randul lor, i-ar distribui grupurilor de cercetare, in functie de importanta proiectelor care trebuie sa concureze liber pentru obtinerea finantarii. Institutul meu va demonstra cum se procedeaza si va invinge retinerea unor conservatori care nu au curajul sa schimbe sistemul. De aceea, am nevoie de "jucatori" in echipa mea, care cred in succes si gandesc pozitiv. Nu lucrez decat cu optimistii, sunt singurii care ma intereseaza.
- Cum sa faceti toate acestea, daca oamenii politici nu sunt capabili sa inteleaga avantajele propuse?
- Intru in politica. Intai, la nivel local, ca sa-i invat pe cei de la primarie modelul brazilian de colectare a gunoiului - prin cumpararea lui de la saracii care-l vor colecta, la fel cum colecteaza sticlele goale, borcanele, cutiile de aluminiu si hartia. In acest fel, banii pentru masinile de strans gunoiul, niciodata suficienti, vor putea sa creeze protectie sociala, "slujbe" pentru fiecare dezmostenit al sortii, curatenie sigura in marile aglomerari urbane. Dupa aceea, voi intra in politica mare, in Parlament, si le voi spune romanilor ca modelele de urmat nu sunt China si Taiwanul, cum se afirma azi la Bucuresti, in diverse medii, ci Statele Unite ale Americii. Cel putin in domeniile stiintei si economiei. As declansa apoi lupta cu apatia, propunand tot modelul american de gandire pozitiva si de actiune voluntara in beneficiul comunitatii.
"Taxele aberante asfixiaza economia romaneasca. Exodul de specialisti e stimulat chiar de stat"
- Toate bune si frumoase, domnuleÉ politician Constantin Timoc, dar ce facem cu economia?
- Cu cat economia merge mai prost, cu atat trebuie reduse taxele mai mult. Nu uitati ca, de doi ani, sunt totusi un "actor" pe scena economica romaneasca. Un actor mic, dar simptomatic pentru "boala" cu care a fost inoculat: taxele aberante. Aceste taxe asfixiaza economia. Daca un patron doreste sa dea un salariu de 500 de dolari celor mai buni dintre angajati, pentru a-i incuraja si pentru a-i pastra in firma, va trebui sa plateasca statului 700 de dolari pentru fiecare astfel de salariu. La un salariu de 1000 Usd, taxele se ridica la 1550 Usd. Incredibil! Daca vrei sa-l impiedici pe un tanar sa plece din tara, n-ai decat sa-i dai un salariu bun. Dar cum sa faci acest lucru, cand pentru salariul modest (in comparatie cu salariul pe care l-ar putea obtine in Sua) de o mie de dolari, trebuie sa platesti, de fapt, 3000 Usd? Afacerea nu mai e rentabila, iar mitul costului scazut al fortei de munca dispare. Cu ce-l costa pe stat mai mult omul care castiga 500 de dolari decat cel care castiga 100 dolari? Cu nimic. Ar trebui instituita o taxa fixa pe orice salariu, poate dubla pentru salariile mari, dar in nici un caz de zece ori mai mare. De fapt, prin politica de taxe, statul roman stimuleaza firmele care folosesc munca necalificata (platibila cu salarii mici) si descurajeaza pe cele ce doresc sa investeasca in inalta tehnologie, unde trebuie platite salarii mai mari. Altfel spus, exodul de specialisti este stimulat chiar de stat, acelasi stat care se plange ca-i pleaca inginerii si informaticienii. Si care, culmea ironiei, isi distruge propria investitie facuta in calificarea celor ce se duc la salarii mai bune. Vorbind mai pe romaneste, as putea exclama: buna tara, rea tocmeala! Cand vad cat e de frumoasa aceasta tara, mai ca as face-o al 52-lea stat al S.U.A.! Ma intreb cu naduf: cate cantoane bogate as face pe fascinantul ei teritoriu?!Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail Cratofil
Cei interesati sa ia legatura cu d-l Constantin Timoc pot telefona la Timisoara, la firma "Spaceborne" S.R.L. la tel. 056/29.46.91 sau pot trimite fax in S.U.A. la 001 (818) 952.2635;
e-mail: spaceborne@xnet.ro