Ecologie
Un extemporal la care primarul Basescu a ramas corigent -
Copiii Si Cainii Strazii- Printre motivele inventate de militarosul primar al capitalei dambovitene, pentru a dezlantui macelul cainilor strazii din Bucuresti, la loc de frunte s-a aflat pericolul pe care acestia il reprezinta pentru copii. O idee marsava, prin care inocenta era implicata intr-un pogrom odios: zambetele nevinovate ale copiilor, suprapuse peste bietii caini omorati cu miile, ca la Auschwitz. Din fericire, adevarul se afla la polul opus. Copiii sunt ingroziti de uciderea cainilor. Hingheriada declansata de Basescu ii inspaimanta. Compasiunea pentru bietele animale pe care le considera "fratii lor" este nemarginita. Dovada: scrisorile lor, pe care cu bucurie le publicam in aceasta pagina de ziar -
(Din motive de protectie, numele scolilor nu a fost publicat)</b><b>"Un copil la fel de inocent ca un caine va doreste sa n-aveti cosmaruri si sa puteti obtine iertarea lui Dumnezeu..."
Domnule Basescu,
Ma adresez astfel dvs., desi, in alte conditii, ar fi trebuit ca primul cuvant sa fie "draga". Sper ca din lectura acestei scrisori sa intelegeti de ce am renuntat la el.
Detineti in cadrul administratiei locale un loc de frunte, un loc pe care in alegeri s-au zbatut multe personalitati sa-l ocupe; o functie efemera, ce-i drept, aceea de primar general al Capitalei Romaniei. Dati-mi voie sa va aduc la cunostinta ca ati compromis aceasta functie pentru mult timp, d-le Basescu. Am sa ma explic. In campania electorala pe care ati desfasurat-o, ati marsat pe faptul ca, sub conducerea dvs., Bucurestiul va avea o alta fata, veti face din el un oras civilizat, un oras european, in adevaratul inteles al cuvantului. Iar pe primul loc al actiunilor dvs., se afla salubrizarea: gropile, gunoaiele, sobolanii... Niciodata, in discursurile dvs. pline de patos, nu ati mentionat ca aceasta salubrizare va incepe cu extirparea cainilor comunitari. Daca ati intentionat ca prin hotararea aceasta sa ne faceti tuturor o surpriza, pot sa va asigur ca a fost o surpriza amara, mai bine zis un cosmar.
V-ati inceput munca in noua functie, cu exterminarea acestor fiinte nevinovate. N-am crezut niciodata ca aceasta este prioritatea unui primar general. Nu gunoaiele care ne-au sufocat, nu poluarea care baga oamenii in spitale, nu parcurile care au ajuns ca niste maidane, nu strazile, nu locurile de joaca pentru copii - ocupate ilegal de constructii, ci cainii. Cainii erau cei care faceau ca Bucurestiul sa fie un oras din lumea a treia?!...
Va intreb: ati privit vreodata in ochii unui caine de strada? In ochii unuia dintre aceia, pe care hingherii dvs. se grabesc sa-i omoare, inainte de a ajunge in bazele de ecarisaj, transformate in cazemate ale mortii? Ati vazut cata tristete si inocenta iradiaza din ochii lor? Sau dvs. nu intelegeti expresia abandonului si-a suferintei? Daca aveti un dram de suflet si un gram de constiinta, opriti acest macel! Nu doriti, sper, ca visele dvs. sa devina cosmaruri. Cainele, la fel ca toate animalele, este o creatie a bunului Dumnezeu. De ce va opuneti vrerii Lui? De ce nu-i lasati pe caini sa-si duca viata asa cum le-a fost scrisa de Creator? Cainii sunt prietenii omului, rostul lor este sa aiba un stapan, nu sa fie starpiti cu ticalosie.
Credeti ca ceea ce faceti dvs. este solutia cea mai buna? Au existat si alte propuneri, cu mult mai civilizate, de ce nu le-ati acceptat? De ce credeti ca puteti hotari in numele tuturor locuitorilor Capitalei, in numele meu si al colegilor mei de la scoala, care ne simtim torturati, la fel ca si bietele animale. Credeti ca, omorand la norma cainii din Capitala, va dovediti barbatia? Sunt doar niste biete fapturi incapabile sa se apare de moartea pe care le-o rezervati. Dar ce veti face cand veti fi judecat, mai intai de oameni si apoi de Dumnezeu?
Lasati cainii in pace! Nu va incarcati constiinta! Opriti-va, d-le primar general!
In speranta ca aceasta scrisoare va va trezi la realitate, un copil la fel de inocent ca un caine va doreste sa n-aveti cosmaruri si sa puteti obtine iertarea lui Dumnezeu.Marin Mihaela - clasa a V-a</b>
<b>
</b><b>"Va trimit, din economiile mele, 100.000 de lei"</b> Draga "Formula As",
Ma numesc Anca, am 11 ani si sunt eleva in clasa a Iv-a. Citesc de multa vreme "Formula As", in care am vazut, cu sufletul sfasiat de durere, felul groaznic in care sunt omorati cainii din Bucuresti. Fiindca doresc foarte mult sa fac ceva pentru ei, sa le fiu cumva de ajutor, va trimit din economiile mele 100.000 de lei, cu rugamintea sa-i folositi cum credeti de cuviinta.
Dumnezeu sa se indure de bietele animale!
Cu mult respect, a dvs. fidela cititoare,<b>Popa Ana Ancuta - str. C. Radulescu-Motru nr. 15, loc. Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinti
"Cum poti, vazand un caine flamand si nefericit, sa-i smulgi viata?"
De cand eram mica, visul meu a fost sa am un catel care sa fie prietenul meu. Si iata ca, dorindu-mi-l foarte mult, intr-o zi l-am primit. Imi aduc si acum aminte cat de fericita am fost in clipa cand am vazut intrand pe usa camerei mele un animalut care nu stia incotro s-o apuce. Dupa ce, cu greu, a depasit pragul, s-a oprit o clipa si mi-a aruncat o privire care m-a sagetat: "Tine minte, desi sunt o faptura firava, prietenia noastra va dura pe viata!", mi-a spus. De atunci, au trecut trei ani...
Merg, adesea, pe strada si vad viata nefericita a cainilor fara stapan. Haituiti, loviti, chinuiti, sfarsesc in cele din urma in latul hingherilor. Stau si ma intreb: cum poti lovi o asemenea faptura nevinovata, cum poti s-o chinui, cand in ochii ei nu citesti decat foamea, singuratatea, dorinta de a fi ocrotita de cineva? Cu cata teama, dar si cu cata speranta se apropie, invartindu-si codita ca o elice, daca intinzi mana catre el sa-l mangai sau ca sa-i dai sa manance ceva. Cum sa acuzi un caine ca te-a muscat, cand stii ca el se apara doar de agresorii care nu inceteaza sa-l chinuie? De cei care, in loc de mana, isi folosesc pentru tandrete piciorul? Cum poti, vazand un caine flamand si nefericit, sa-i smulgi viata, in loc sa-l ajuti si sa-l ingrijesti? Daca in inima omului nu mai exista compasiune pentru animalele nevinovate care i-au fost date de Dumnezeu ca tovarasie, inseamna ca iubirea din inima lui a murit. Nu cred ca exista pedeapsa mai mare decat sa traiesti in pielea unui asemenea om.Soare Sabina, clasa aVi-a C
Masacrul cainilor imi aminteste de masacrarea evreilor
Cainele este prietenul omului, dar omul este dusmanul cainelui.
Cainele nu este absurd, el nu musca niciodata fara motiv. Dar oamenii omoara fara motiv, din placerea diabolica de a ucide.
Cainele nu stie sa urasca; priveste-l cum da din coada si iti linge mana pentru o bucata de paine uscata. Dar omul il uraste nejustificat.
Masacrarea cainilor imi aminteste de masacrul evreilor in lagarele din cel de-al doilea razboi mondial.
Oamenii uita ca Dumnezeu ii vede si o sa le ceara socoteala.
Eu n-as omori cainii, macar din motive economice: mananca resturile alimentare din gunoaiele pe care Primaria nu le ridica si tin la respect sobolanii pe care ii vezi peste tot. Daca nu ar fi cainii, sobolanii ar invada orasul. Eu am vazut cu ochii mei caini care omorau sobolanii.
Il rog pe domnul primar sa se gandeasca cate miliarde ar costa deratizarea orasului. Sa faca mai bine economii, lasandu-le cainilor viata. Banii pusi de-o parte sa-i bage in parcuri, locuri de joaca pentru copii.Mustatea Andrei - clasa a Vii-a B
"Noi, copiii, nu putem apara cainii strazii decat rugandu-L pe Dumnezeu sa-i ocroteasca de stapanul lor, omul"
Suntem o particica a naturii create de Dumnezeu. O fiinta superioara, capabila de cele mai marete ganduri si fapte, de cele mai nobile sentimente. Dar nu numai noi, oamenii, suntem atat de dotati. Lumea vie, indiferent carui regn apartine, are simtirea sa, pe care la unele vietuitoare o stim, o intelegem si ne minunam. Fiecare fiinta are locul si rolul sau pe acest pamant si toate ii sunt de folos omului. Asemeni noua, aceste fiinte au venit la viata pentru ca asa le-a fost dat: sa se bucure de ea - asa de scurta pe cat este si amenintata permanent de primejdii.
Dintre toate animalele, Dumnezeu i-a daruit omului cainele: fiinta dotata cu inteligenta si sentimente, pe care ni le arata la tot pasul. Iubit si respectat, cainele este capabil de atata credinta, devotament si putere de sacrificiu, cum rar intalnesti printre oameni. El isi arata deschis sentimentele sale, supunandu-se orbeste stapanului sau, sufera si lupta alaturi de el, daca este cazul, si nu putine sunt faptele sale de glorie in cazuri de accidente, calamitati sau alte situatii primejdioase. Sunt multe cazuri in care, pentru faptele lor, aceste animale au fost decorate sau li s-au ridicat monumente.
Daca esti om, nu se poate sa nu te uimesti de devotamentul acestor suflete, sa nu le respecti, ca pe un dar al lui Dumnezeu, dat noua ca sa ne ofere caldura sentimentelor lor dezinteresate. Si daca nu putem sa-i oferim si lui un mic bine, macar sa nu-i facem rau. In ce priveste faptul de a-i ucide, pentru simplul motiv ca viata i-a lasat fara ocrotirea unui stapan, aceasta este o mare nelegiuire. Ma intreb: cu cat este mai vinovat un caine flamand si batut pe nedrept, pentru ca infricosat s-a repezit la picioarele cuiva, fata de un criminal care omoara un om? Dar, in vreme ce acesta din urma are dreptul sa traiasca - chiar daca este lipsit de libertate un numar de ani, devotatul nostru prieten este sacrificat pentru simplul motiv ca nu are un stapan.
Noi, copiii, nu putem apara cainii strazii, decat rugandu-L pe Dumnezeu sa-i ocroteasca de... stapanul lui, omul.Alexandru Ciocarlau, clasa a Vi-a B
</b><b>"Parerea mea este foarte proasta"
Ca locuitor al orasului Bucuresti, vreau sa va spun opinia mea despre uciderea maidanezilor. Noi, oamenii, nu ar trebui sa fim cruzi cu bietele animale ale strazii, deoarece si ele sunt niste fiinte asemenea omului. Primarul general al Capitalei nu ar fi trebuit sa pedepseasca prin moarte niste fiinte fara aparare. Hingherii baga frica pana si-n noi, in copii. Cand vedem masina lor odioasa, intram in bloc si incepem sa tipam. Pe scara noastra, o fetita a lesinat atunci cand a vazut cum a fost prins un catel cu latul. Il iubea foarte mult, ii dadea sa manance si il lua cu noi peste tot. In loc sa omoare cainii, Basescu ar fi trebuit sa infiinteze mai multe adaposturi, oamenii iubitori de animale i-ar fi adoptat. Problema cainilor nu era doar a primarului general, ci si a altor institutii din conducerea tarii, a celorlalti primari, precum si a locuitorilor din Bucuresti, care au fost de acord ca maidanezii sa fie sterilizati, si nu ucisi. Primarul a facut de capul lui, fara sa asculte de nimeni. El taie si spanzura, de parca orasul ar fi mosia lui. Nu ar trebui ca Bucurestiul sa fie condus de un om rau. Bunica spune ca il are pe diavolul in el. Nu a facut nici curatenie in oras, nu a astupat nici gropile, a ucis doar niste animale. Parerea mea despre aceasta problema este foarte proasta. Seara, cand ma culc, ma gandesc la felul cum maidanezii sunt omorati de acest om rau, pe nume Basescu. Dumnezeu nu-i ajuta pe oamenii rai.Ionita Marin - clasa a V-a