Georgeta Blebea WashingtonPresedinta Uniunii si Ligii Societatilor Romane din America"Nu ne este indiferenta soarta Romaniei; o dorim intrata in Nato cu demnitate, nu cersind o protectie iluzorie, la portile Orientului"
Nascuta in Tara Fagarasului, in satul Ileni, doamna Georgeta Blebea Washington traieste in Statele Unite de aproape 40 de ani. Si-a facut educatia peste Ocean, luandu-si licenta in Psihologie si Educatie la Cleveland State University si la University of Denver, Colorado. In 1998, doamna Blebea a fost aleasa Presedinta Nationala a U&L, fiind prima femeie ajunsa intr-o astfel de functie. Tot din acel an, a preluat conducerea revistei "America", cea mai veche publicatie romaneasca din afara granitelor Romaniei (fondata de preotul Moise Balea, in 1906). In urma cu cateva luni, Georgeta Blebea Washington s-a aflat la Bucuresti, cu ocazia acordarii de catre Fundatia Culturala Romana a titlului de Membru de Onoare al fundatiei. A fost pentru prima data cand domnia sa a avut in maini, cu destula emotie, revista "Formula As", pe care pana acum o citise numai pe Internet.
"Nimeni nu ne impiedica pe noi, romanii, sa dam dovada de demnitate in fata autoritatilor americane"
- Prin anii 1920-1930, relatiile romanilor din America cu tara mama erau stranse si lipsite de suspiciuni. Stim cat rau a provocat regimul comunist acestor relatii. Oare in jurul organizatiei pe care o conduceti s-ar putea realiza din nou, ca pe vremurile antebelice, o unitate - macar relativa - intre diferitele generatii de romani americani, contribuind astfel la crearea unei sustineri, a unui lobby puternic in favoarea Romaniei?
- O unitate a romanilor americani, dupa modelul interbelic, ar fi deopotriva in folosul romanilor, al tarii-mama si al sistemului multicultural si multietnic din America. Nimeni nu ne impiedica pe noi, romanii, sa dam dovada de demnitate in fata autoritatilor americane, afisandu-ne cu specificul nostru. Daca nu ne e rusine de mostenirea noastra - si nu vad de ce ne-ar fi, n-avem alta cale decat aceea a unirii sub stindardul culturii nationale. Daca strainii, precum ambasadorii Braziliei si Portugaliei, fostul ambasador al S.U.A. la Bucuresti, afirma ca Romania este o "putere culturala de talie mondiala", de ce ar trebui sa fim noi reticenti? Fata de cine avem suspiciuni? Vrem ca organizatia noastra sa aiba iarasi viata cum a avut candva; vrem sa-i atragem pe tineri, dar nu-i putem uita pe cei in varsta. Pe vremuri, Uniunea si Liga erau "forul" suprem de ajutorare a noilor veniti, a membrilor fondatori de pe tot cuprinsul american. Era partenerul cel mai autorizat de dialog intre autoritati si comunitatile romanesti. In jurul nostru, ucrainenii, polonezii, sarbii, grecii si altii isi organizeaza zilele de sarbatoare comunitara cu mult fast, conturandu-se ca voci distincte in concertul multicultural de acolo. De aceea, si romanii, incepand cu aceasta vara, vor organiza Ziua Romanilor pe baze noi, cu o durata de trei zile, si nu una ca pana acum. Vrem ca americanii sa stie cat mai multe despre noi si, implicit, despre tara noastra de origine. De ce ucrainenii pot aduna la ziua lor 250.000 de participanti intr-un weekend, si noi doar 500? Acest lucru trebuie sa se schimbe. Daca a inceput ca o societate de ajutorare fraternala, oferind bani pentru inmormantari si alte evenimente majore din viata primilor romani ajunsi in America in anii "910-"920, Uniunea si Liga trebuie sa puna accentul pe pastrarea traditiilor si culturii nationale, precum si pe ajutorarea Romaniei.
"Presedintele George W. Bush m-a asigurat ca va lua o decizie favorabila Romaniei"
- Anul viitor, la Praga, Romania spera sa fie primita in Nato. Este acesta un punct de interes pentru romanii americani?
- Nu ne este indiferenta soarta Romaniei; o dorim intrata in Nato cu demnitate, nu cersind o protectie iluzorie la portile Orientului. Acesta este un proiect important al Uniunii si Ligii, pe care l-am declansat in urma cu 7-8 luni.
-Cum ati putea, in calitate de Presedinta a Ligii, sa contribuiti la crearea unui lobby romanesc in Congresul si Guvernul american?
- Simplu. Am calatorit de multe ori la Washington (e un nume care mi se potriveste, nu?) si m-am intalnit cu senatori si congresmani importanti, carora le-am amintit ca suntem peste 1,5 milioane de romani in Statele Unite, iar votul nostru ar putea deja avea o anumita importanta. Am insistat sa ne sprijine in demersul, care trebuie sa fie al tuturor romanilor de pe mapamond; pe langa discutiile directe, am trimis numeroase scrisori, la care am primit raspunsuri foarte incurajatoare. Mi-a scris chiar si presedintele George W. Bush, asigurandu-ma ca S.U.A. va lua o decizie favorabila extinderii si, foarte probabil, favorabila Romaniei. Pe langa politetea si diplomatia de rigoare, am inteles, din pozitia tuturor celor cu care am vorbit sau mi-au scris, ca situatia Romaniei e mai aproape de a genera o decizie clara decat a fost pana acum. Ceea ce, deocamdata, trebuie interpretat in mod pozitiv.
- Oare conteaza voturile romanilor americani intr-atat incat sa-i determine pe politicienii de peste Ocean la un joc favorabil tarii noastre sau este doar o amagire, ca si in trecut?
- Nu m-ar mira ca sutele de voturi care au inclinat balanta spre George W. Bush sa fi purtat amprentele unora dintre sutele de mii de romani cu drept de vot. De aceea, noi, romanii din America, le aducem aminte in permanenta politicienilor din Washington ca suntem acolo, de veghe, iar 2002 este anul crucial al destinului tarii noastre de origine. Sub umbrela Uniunii si Ligii, noi trebuie sa fim uniti. Poate, in realitate, nu suntem atat de uniti pe cat ar trebui, dar va fi necesar sa depasim acest impas. Ideea unirii sau a unitatii trebuie pornita de jos, fiecare om sa se ajute cu fiecare om, si nu oamenii politici sunt cel mai bun exemplu. Romania n-o sa progreseze, daca romanul nu-l ajuta pe roman, cu inima larga, zambind, senin, cu credinta in Dumnezeu.
- Dar Romania n-o sa progreseze nici daca nu-si schimba mentalitatea economica, daca nu-si face educatie ecologica, daca nu-si intareste spiritul comunitar si gandirea civica. Ati vazut ceva din toate acestea in recenta calatorie la Fagaras, Brasov si Bucuresti?
- Pot spune ca am vazut schimbari remarcabile; am vazut strazi curate, cladiri renovate, centre urbane vechi reconstruite. Am vazut oameni mai calmi, mai zambitori, mai binevoitori si mai atenti fata de cei din jur. Mi s-a vorbit frumos in magazine, mi s-au ingaduit "mofturile" de cumparator dificil. In schimb, am vazut si un sofer de taxi care a deschis geamul masinii si a aruncat o sticla pe strada. L-am certat si am renuntat la serviciile lui. Mi-am dat seama ca se traieste inca foarte greu, dar romanii ar trebui sa inteleaga ca nu este cel mai potrivit moment sa se lase si sa nu se intereseze de tara. Ar fi bine sa nu se uite cuvintele unui american intrat in istorie, John F. Kennedy: "Nu cauta ce face tara pentru tine, ci vezi ce poti face tu pentru tara". Este timpul unui nou inceput, iar fiecare persoana are obligatia morala de a contribui, de a-si asuma responsablitati. Sa nu aiba, oare, romanii o cauza comuna de aparat? Dezvoltarea economica si intrarea in Nato si Ue nu sunt suficiente? Din pacate, romanii nu sunt constienti ca au locul lor in aceste structuri si nu fac tot ce se poate pentru a-l ocupa definitiv. Ei fac mereu un joc defensiv si nu cred in performantele proprii, desi sunt uneori uimitoare. Se cuvine, deci, ca toti romanii sa se aplece cu mai multa hotarare asupra inteligentei care-i uneste, si nu asupra ignorantei care-i dezbina.Ion Longin Popescu
Mesaje Prin Internet
"Va citesc cu atat de mult drag, incat imi paleste un pic dorul de acasa"
Nu sunt in Canada de foarte mult timp, dar dorul de acasa face parte din fiinta mea. Sunt multi romani care, probabil, ar intreba: "Si atunci, de ce ai plecat?". Pentru copilul meu, pentru ca eu si sotul meu avem doar o singura viata si speram ca dupa catva timp sa ne putem bucura de realizarile noastre, de visele noastre implinite. Asta nu inseamna insa ca i-am uitat pe cei dintre care am plecat. Cand am ajuns aici, imi spuneam mereu: "Trebuie sa-i ajutam pe cei de acasa! Trebuie!". Grija noastra pentru cei dragi ne urmareste in permanenta. M-as bucura daca mesajul meu ar ajunge la bunica Bica Elena, din Craiova, la tata Bica Ion, ca sa le multumesc pentru sprijinul pe care mi l-au dat in viata.
In ce va priveste pe dvs., va citesc cu atat de mult drag, cu atata bucurie, incat imi paleste un pic dorul de "acasa". Va admir enorm. Ati facut atat de multe lucruri pentru romanii batuti de soarta, incat cuvintele nu sunt suficiente pentru a-mi exprima recunostinta si admiratia.Daniela Georgescu - Toronto, Canada
"Slovele noastre romanesti imi mangaie sufletul"
Draga redactie, citesc curent publicatia voastra si ma incanta de fiecare data nespus de mult complexitatea temelor, profunzimea redactoriala si, cel mai mult, bogatia graiului jurnalistic, care in multe publicatii romanesti lasa de dorit. Traiesc in Germania de 20 de ani si ma las incantata ori de cate ori slovele noastre romanesti imi mangaie sufletul. Va multumesc pentru ele, va doresc sanatate, bucurii si succese pe toata linia. Cu drag si mii de imbratisari,Doina Maria Popescu - Germania
"Pentru o secunda, timpul se opreste in loc"
Stimata Sanziana Pop & echipa de redactie,
Va citesc revista de foarte multi ani, inca de pe vremea cand locuiam in Timisoara, orasul meu natal, si unde in fiecare zi de luni o asteptam cu nerabdare si bucurie. De cativa ani, m-am stabilit in Philadelphia, S.U.A., si am ramas acelasi cititor fidel, de data aceasta prin Internet. "Formula As" a ramas la fel de interesanta si de informativa. Prin intermediul ei reusesc sa fiu la curent cu tot ce se intampla acasa, iar pentru o secunda, timpul sta in loc, si mie mi se pare ca sunt din nou acolo. Revista dvs. este cel mai bun leac pentru dorul si nostalgia de tot ce am lasat in urma... Cuvintele sunt prea sarace, ca sa va pot rasplati cum se cuvine pentru darul pe care mi-l faceti saptamanal. Va multumesc pentru talentul si daruirea de care dati dovada in realizarea acestei minunate reviste. Va doresc mult succes pe viitor si aceeasi popularitate pe care ati avut-o intotdeauna.Mara Circiu - Philadelphia, S.U.A.
"E superb ca avem trairi, sentimente, ca apartinem unei natii care, asa cum e ea, exista!"
Draga redactie,
Va scriu din Germania, unde am ajuns acum o saptamana, cu o bursa de studii. Acasa citeam revista in fiecare luni, si acum v-am cautat pe Internet si iata ca v-am gasit. Vreau sa va spun ca tocmai am citit un editorial, in care un preot roman din Albania spunea ca, atunci cand a ajuns pe strazile Bucurestiului si a auzit vorbindu-se romaneste, a simtit o mare fericire si bucurie. Acum il inteleg si eu. Eu am mare noroc ca aici am venit cu mai multi studenti romani si vorbim impreuna romaneste, caci altfel mi-ar lipsi foarte mult limba romana. Cand eram in Brasov, nici nu-mi pasa daca auzeam in jur vorbindu-se limba mea si vedeam pretutindeni romani de-ai mei. La fel e cu muzica. O prietena, care e aici din octombrie, a inceput sa planga cand a ascultat dupa atata timp Holograf, Asia si manelele dupa care dansa la nunti. E superb ca se intampla asa ceva. Avem trairi, avem sentimente, apartinem unei natii care, asa cum e ea, exista!!! La fel, cand esti departe, cel mai mult iti lipseste glasul mamei. E primul lucru auzit inca dinainte de nastere si e deja ceva care te defineste ca om. Noroc ca exista telefoane. Nu stiu cum o sa fie cand imi va fi dor de ochii mamei.
Mi-am permis, prin acest e-mail, o mica destainuire. Stiu ca multi romani simt la fel si multi sunt cei care va si scriu. E bine ca avem curaj sa va scriem, sa ne destainuim. Cu drag,Mira