Botnita pentru jurnalisti
Toata lumea stie ca una dintre conditiile admiterii in Ue este alinierea Codului Penal la normele si practicile comunitare. in ultimii ani, mai ales de cand a deschis negocierile de aderare, Romania a facut serioase eforturi in domeniu. Legislatia europeana reflecta clar optiunea democratica a Vestului, respectul absolut pentru drepturile omului. Daca doresc ca Romania sa faca parte din ansamblul Europei unite, guvernantii trebuie sa duca pana la capat actiunea de refacere a legislatiei, de asumare a standardelor comunitare. Occidentul a criticat in repetate randuri procedurile greoaie, birocratice, prevazute in codurile juridice romanesti. in campania electorala dinaintea ultimelor alegeri, Pdsr-ul a promis, printre altele, eliminarea rapida a discrepantelor fata de legislatia Uniunii, cu scopul vadit de a grabi integrarea. Daca va pierde sansa admiterii in Nato si va fi amanata in cursa pentru aderarea la Ue, Romania va risca sa devina dependenta de conjuncturi, de bunul plac al puterilor care se confrunta in zona. Oricat de nostalgici ar fi unii din actualii lideri Pdsr dupa "stabilitatea politica" de odinioara, cand grupul de la putere era socotit infailibil, ei trebuie sa sesizeze ca o asemenea eventualitate este extrem de primejdioasa. O balansare continua a tarii intre "blocurile" in care s-a impartit lumea post-comunista va duce la instabilitate sociala si criza economica, va accentua tendintele centrifuge, ii va pune in discutie existenta statala.
Iata de ce o initiativa a ministrului Pdsr-ist al Justitiei, d-na Rodica Stanoiu, nu putea sa nu starneasca cele mai dure reactii din partea societatii civile, a partidelor din Opozitie, a presei. Pentru ca d-na Stanoiu propune, pur si simplu, reintroducerea in Codul Penal a unor articole privind insulta si calomnia, ofensa adusa autoritatii si institutiilor publice, eliminate sub trecuta administratie datorita discrepantelor fata de prevederile legislatiei europene in domeniu. intr-adevar, la initiativa fostului ministru al Justitiei, liberalul Valeriu Stoica, Camera Deputatilor a adoptat in anul 2000 un proiect prin care articolele 205 (privind infractiunea de insulta) si 206 (calomnia) prevedeau sanctiuni mult mai usoare, iar articolul 238 (privind ofensa adusa autoritatii) era eliminat. Proiectul n-a mai ajuns sa fie adoptat si de Senat, Comisia juridica a acestuia luandu-l abia acum in dezbatere. Revenirea la putere a Pdsr-ului i-a dat d-nei Stanoiu posibilitatea sa blocheze consacrarea legislativa a modificarilor, ministrul Pdsr-ist considerand ca variantele initiale sunt mai bune. in proiectul d-lui Stoica pedeapsa cu inchisoarea de la o luna la doua, prevazuta pentru insulta, de art. 205, era inlocuita cu amenda, iar cea de inchisoare (de la trei luni la trei ani) pentru calomnie era redusa (de la doua luni la un an). Art. 238 prevedea pedepsirea pentru ofensa adusa autoritatilor publice cu inchisoare de la sase luni la cinci ani. D-na Stanoiu a sustinut ca respinge modificarile propuse de Valeriu Stoica, pentru ca practica judiciara nu a indicat necesitatea acestora. Cu alte cuvinte, desi prevad pedepse cu inchisoarea pentru infractiunile amintite, in cele mai multe cazuri judecatorii aplica amenda, deci raspunderea civila.
Ar reiesi, din argumentatia d-nei Stanoiu, ca actiunea de stopare a adoptarii modificarilor Codului Penal este facuta din dorinta de a degreva "forurile legislative", asaltate de proiecte de legi nedrepte, pierdute in hatisul birocratic al diverselor comisii parlamentare. Ce rost are, pare a se intreba d-na Stanoiu, sa grevam Parlamentul cu inca un proiect legislativ, cand prevederile vechii legi nu sunt aplicate ad litteram, chiar daca sunt diferite de cele europene? Justitia romaneasca actioneaza oricum in spiritul celei comunitare. Sigur ca, in anume cazuri, judecatorii pot aplica totusi pedeapsa cu inchisoarea, dar aceste situatii sunt rare si, in plus, diversele instante de apel pot sa o transforme in amenda sau sa o reduca. Mentinerea prevederilor de aplicare a detentiei, crede cu ingenuitate d-na Stanoiu, are o valoare preventiva, un individ dispus sa insulte sau sa calomnieze trebuind sa gandeasca de doua ori inainte de a trece la fapte. "Argumentul" este mai putin valabil in privinta art. 238. De fapt, acest articol privind ofensa adusa autoritatii, pe care d-na ministru vrea sa-l completeze cu prevederi privind ofensa adusa institutiilor publice (deci, sa opereze totusi o modificare!) este cheia problemei.
Apador-Ch a sesizat ca principala tinta a vechilor prevederi din articolele amintite era libertatea de opinie, mai ales libertatea presei. Pedeapsa cu inchisoarea pentru delictele de opinie era menita, in principal, sa descurajeze discutiile pe chestiuni de ordin public, discutii in care pot fi, uneori, vehiculate si informatii neverificate sau incomplete. Or, in reglementarile Apce si in practica tarilor din Ce se prevad pentru astfel de situatii angajarea raspunderii civile si nu a celei penale. Exprimarea opiniei, chiar bazata pe informatii incorecte sau incomplete, nu trebuie incriminata pentru ca "acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, fara de care nu exista societate democratica", dupa cum sustine Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Mentinerea pedepselor cu inchisoarea instituie o cenzura evidenta a presei, o cenzura ce poate deveni efectiva din momentul in care jurnalistii care manipuleaza informatii eronate sau incomplete vor fi condamnati la detentie si nu la amenda. Riscul permanent la care se expun cei ce dezvaluie, fara a avea toate datele, afaceri oneroase, incalcari grave ale legilor tarii, regruparile mafiote din diverse domenii ale vietii sociale etc. ii face sa devina mai "cooperanti" si, eventual, sa se lase corupti sau sa santajeze. Rolul de "caine de paza al democratiei" conferit presei ar disparea.
Cheia problemei este insa, asa cum am spus, articolul 238, eliminat complet in varianta de proiect a lui Valeriu Stoica. Dupa d-na Stanoiu, ofensarea autoritatii si a institutiilor publice trebuie pedepsita in mod expres diferentiat pentru ca ele sunt intangibile. Institutiile si autoritatile publice nu gresesc niciodata, pare a sugera d-na ministru. O astfel de conceptie este insa specifica dictaturilor. Conducatorii "au intotdeauna dreptate". "Pretioasele indicatii" ale lui Ceausescu nu puteau fi puse niciodata la indoiala. Or, in prevederile Curtii Europene se sustine ca "politicienii trebuie sa accepte in mod inevitabil si constient verificarea stricta a fiecarui cuvant si fapta si, in consecinta, trebuie sa dovedeasca un grad mai mare de toleranta". Prin articolul 238, politicienii aflati la putere, incarnand autoritatea si institutiile publice, dobandesc un statut special, fiind plasati deasupra celor ce i-au trimis, prin vot liber, acolo unde se afla. Articolul sustinut de d-na Stanoiu le confera infailibilitate, electorii neputand sa se mai distanteze critic de ei fara posibilitatea de a suferi consecinte legale. Daca presa sau cetatenii ataca public indivizii investiti cu autoritate ori lezeaza "onoarea" (!?) institutiilor, ei lovesc, in fapt, "interesul colectiv". Numai in dictatura "interesul colectiv" este invocat pentru excluderea oricarei critici la adresa Puterii, a modului de functionare a institutiilor.
D-na Stanoiu este membra a unui partid aflat la Putere. Pdsr-ul nu vrea, desigur, sa ajunga iarasi, in urma unor alegeri libere, in Opozitie. D-na ministru s-a gandit ca, in acest scop, o "botnita pentru jurnalisti" ar fi tocmai buna. Dar, mentinand in Codul Penal articolele amintite, ea plaseaza Romania in afara Comunitatii Europene. Nu cred totusi ca liderii partidului sau au acest interes. Romania nu-si poate permite sa ramana izolata fata de Europa. Oricat de mult ar prevala interesul de partid, interesul national este mai puternic. Reactia Clubului Roman de Presa, a politicienilor din Opozitie arata ca acest fapt a fost inteles. D-na Stanoiu poate intuneca, prin initiativa sa, mult mai mult decat "presarii" ce dezvaluie matrapazlacurile sau abuzurile Puterii, imaginea externa a Romaniei. Unii guvernanti ar trebui, de aceea, sa gandeasca de doua ori inainte de a mai incerca astfel de tentative. Pentru ca ele ajung, pana la urma, sa-i deserveasca in primul rand pe ei.Toma Roman