Cultura

Redactia
CulturaCarte. Bookarest - 2001. De noua ani, Targul International de Carte - Bucuresti, gazduit de Galeriile "Etaj 3/4" de la Teatrul National (dar extins si la parter), e cea mai mare sarbatoare a editorilor, scriitorilor si, mai ales, a cititorilor romani. Pentru ca difuzarea cartilor e asa cum e,...

CulturaCarte

Bookarest - 2001

De noua ani, Targul International de Carte - Bucuresti, gazduit de Galeriile "Etaj 3/4" de la Teatrul National (dar extins si la parter), e cea mai mare sarbatoare a editorilor, scriitorilor si, mai ales, a cititorilor romani. Pentru ca difuzarea cartilor e asa cum e, adica proasta, si aparitiile de la edituri din provincie sunt de negasit in alte zone ale tarii, pentru ca majoritatea editorilor nu au bani pentru publicitate si nu exista o centralizare a tuturor titlurilor aparute, targul e unicul prilej de a avea o imagine completa a activitatii editoriale romanesti si, lucru important, preturile volumelor sunt cu 30% mai mici (adica cu atat, cu cat iau difuzorii, care nici nu-si fac bine treaba, nici nu aduc editurilor de pe retea ceea ce li se cuvine, decat cu mare intarziere, ceea ce creeaza blocaj financiar). Din aceste motive, lumea vine puhoi. Toate lamentarile - "nu se mai citeste, cartea o sa dispara, tineretul sta numai cu nasul in computer si televizor..." s.a.m.d. - sunt contrazise, de la intrare, de lunga coada la bilete, in care predomina tinerii. Daca s-ar face o statistica pe varste a vizitatorilor Targului, s-ar vedea ca procentul cel mai mare ei il reprezinta. inghesuiala dinauntru, datorata si spatiului impropriu, mult prea stramt pentru numarul mare de expozanti, pentru afluxul de vizitatori, e si ea pe cat de inconfortabila, pe atat de tonica. Cum chiria pentru un stand e enorma, se vede de la o posta care sunt editurile mai inlesnite (profitabile cu adevarat, din multe motive, ce nu tin de programul editorial si profesionalism, nu e nici una), dar si la cele mai modeste masute ascunse intr-un colt poti descoperi comori. Stimulat de concurenta, aspectul cartilor s-a schimbat mult in ultimul deceniu, de la copertele atragatoare, la hartia si calitatea tiparului, unele editii si colectii putand concura cu succes exponatele unor faimoase edituri straine, cu standuri aerisite la etajul Iv, unde lumea rasfoieste cu jind superbe enciclopedii, albume, editii din clasici, se uita la Cd-Rom-uri si pleaca oftand, caci preturile sunt inaccesibile.
Adevarata problema nu e ca nu se (mai) citeste, ci faptul ca marii cititori fac parte, la noi, din categorii sarace: studenti si tineri absolventi, profesori, pensionari... (Unele edituri, "Albatros", de pilda, au avut buna idee sa vanda cartile ramase in stoc pe sume derizorii, si acolo era mereu coada.) Din cate am putut observa, din oferta enorma, pentru toate domeniile si varstele - de la carti pentru copii la carte scolara, si de la tratate profesionale la instrumente de referinta, beletristica romaneasca si traduceri, bibliofilie si anticariat - cea mai mare cautare au avut-o volumele de istorie contemporana, cele de memorialistica si ghidurile cu sfaturi practice, dar si romanele de mari autori ai literaturii universale (la standul Editurii "Univers" s-a vandut de cateva zeci de milioane pe zi). O alta mare atractie a Targului e ca poti intalni la tot pasul personalitati culturale venite sa vorbeasca la numeroasele lansari, sa dea autografe, sa participe la dezbateri, iar lumea s-a adunat in jurul lor, aproape ignorandu-i pe oamenii politici, insotiti de garzi de corp si televiziune, care voiau sa-si adauge la "imagine" o tusa intelectuala.
Bookarest e ca un vis frumos al scriitorului, caci atmosfera e plina de o efervescenta voioasa, de o febrilitate contaminanta, toata lumea are in brate carti, se discuta animat despre ele, iar sus, pe terasa La Motor si in Laptaria lui Enache, prieteni si necunoscuti isi arata reciproc achizitiile, subiectul principal, in toate grupurile, e legat de carti, autori, edituri.
Pentru mine, zilele dintre 23 si 27 mai au fost de-a dreptul - sa zic vorba mare - fericite. Am avut in buzunar modestele drepturi de autor la o carticica si le-am cheltuit pana la ultimul sfant, mi s-au mai si daruit unele volume, asa ca am ce sa va prezint la rubrica mea multe luni de acum inainte. Tot carti una si una - veti vedea.Adriana Bittel

Teatru

Motanul incaltat isi mai spune, inca o data, Povestea...

Premiera cu acest incantator spectacol s-a produs de curand, spre cinstea teatrului din Piata Amzei - un teatru infiintat, candva, de maestrul Ion Lucian si condus acum de Cornel Todea. Spectacolul are, dupa parerea mea, o multime de merite. Sa le insir, asadar, pe cele mai de seama. in primul rand, as aminti calitatea dramatizarii. Ea este semnata de Ioan Garmacea - directorul adjunct al teatrului, autor al mai multor carti bine primite de public. Versurile prin care se exprima adesea personajele sunt scrise de Boris Petroff, foarte dragalase si ele, ca si muzica spectacolului, care este compusa de foarte talentatul muzician Dan Balan. Coregrafia moderna si hazoasa (dar si poetica, acolo unde se cere) este semnata de reputatul coregraf Pastorel Ionescu. Spectacolul se bucura (parca de-adevarat!) si de decorurile si costumele exceptional de frumoase (menite sa cultive bunul gust al copiilor si parintilor) realizate de acea foarte rafinata artista in domeniu care se numeste Anca Paslaru. Spectacolul mai are alte doua - daca nu chiar trei - "coronite" de premiul I. Si anume: regia - semnata de acel inteligent si plin de har actor de teatru si de film numit Boris Petroff; distributia - alcatuita din tineri si foarte tineri actori, peste care "domneste" imparatul creat cu haz, mult farmec si autoironie de Mircea Musatescu. Din distributia destul de numeroasa (in intregime de aplaudat!), as mentiona totusi numele celor doua interprete principale: Carmen Palcu (Motanul incaltat) si Liliana Perepelicinic, in rolul pisicutei Kit Kat. Asadar, felicitari din toata inima Teatrului "Ion Creanga", pentru cultivarea cu perseverenta a Povestii, a valorii ei de veacuri intru cultivarea Binelui si a Frumosului. in ciuda unor pareri exprimate cu voce tare, Povestea nu va muri niciodata!Silvia Kerim

George Motoi
Bucuresti - Galati tur retur</b> Circul mult in ultima vreme, fac naveta Bucuresti - Galati, pentru ca montez la Teatrul "Fanny Tardini" din frumosul oras de pe Dunare piesa "Puslamaua" - o comedie de Pierre Chesnout. Nu va spun inca subiectul, pentru ca vreau sa va invit sa-l vedeti, cand vom veni cu el in Capitala. La Bucuresti, ca actor, joc in continuare in "Generatia de sacrificiu", de J. Valjan - un scriitor dintre cele doua razboaie mondiale, care ne-a dat o excelenta satira politica, foarte actuala si astazi. Interpretez un miliardar mitocan si poltron, care sfideaza cu averea lui bunul simt si valoarea. Si am inceput repetitiile si in calitate de regizor si de interpret, cu o piesa inspirata din corespondenta dintre Eminescu si Veronica Micle, publicata recent in volumul "Dulcea mea doamna, Eminul meu iubit". Sunt fericit ca s-a reluat "Numele trandafirului", un spectacol de mare tinuta al Teatrului National "I.L. Caragiale", in care joc, de asemenea, un rol important.

<b>Medeea Marinescu

Dansand in luminile rampei

In "Nunta lui Krecinski", joc teatru clasic, in "Omul din la Mancha", cant, iar acum, intr-un spectacol cu totul inedit si modern, "No Flash", al unei companii particulare, Daia, care a avut zilele trecute premiera, dansez! Dansez alaturi de Tania Popa, Brandusa Mircea, Marius Galea, Daniel Popa si altii. Si nici unul nu suntem balerini de meserie, dar ne-a antrenat serios coregrafa Roxana Colceag si regizoarea Chris Simion. E un spectacol total de dans, muzica, imagine si pictura. Comentariul povestii e rostit de un actor, pe un ecran improvizat se proiecteaza reproduceri din lucrarile unui pictor american, ale carui tablouri se vand, dupa moartea lui, in anii 80, cu zeci de milioane de dolari. E vorba de Jean Michael Basquiat, nonconformist in arta si-n viata, care a sfarsit la numai 27 de ani, rapus de o supradoza de cocaina. in timpul spectacolului, pictorita Mirela Traistaru realizeaza o panza enorma, cu mijloace neconventionale: bidinea, maturi, sticle. Dansam pe muzica preclasica, dar si pe hit-uri ale formatiei The Doors. Spectacolul a mai fost prezentat in cadrul unui festival de teatru, dans si muzica, initiat de Nicu Alifantis, care se numea "Sadko Fest". Acum, ma pregatesc sa plec cu "Nunta..." la Sibiu, unde vom prezenta, in competitie internationala, spectacolul nostru.A. M.