Manual de intrebuintare
Nu ne nastem, din pacate, cu instructiuni de folosinta. Desi, nu in putine cazuri, un manual de intrebuintare explicit ar fi mai mult decat necesar. Pentru multi dintre semenii nostri, viata nu numai ca nu are nici un pret, dar este si incomoda. Viata lor, viata altora. In Romania se risipeste cu usurinta nu doar banul public sau viitorul tuturor, ci si viata. De mare ajutor sunt si legile care incurajeaza asa ceva. Daca e sa te iei dupa sentintele judecatoresti in cazurile clasice de omor, hotii, falsificatorii sau escrocii sunt, de multe ori, mai aspru pedepsiti decat criminalii, cu sau fara voie. E drept ca, pentru a beneficia de clementa, trebuie sa fii ofiter in serviciile de contraspionaj, politist sau politician. Insa nici amarastenii nu se pot plange ca sunt persecutati.
Pentru ca pedepsele sunt atat de blande, Nicolae Olteanu a ucis, si nu o data, ci de doua ori! Prima data, in 1989, nu s-a inteles cu cumnatul sau cum sa deschida o sticla de tuica si - ce era sa faca?- doar nu era sa-si piarda vremea, a bagat cutitul in el. Omul a stat opt ani la puscarie. Dupa eliberare, si-a reluat viata exact de unde-a lasat-o. Nici nu era greu, viata lui fusese un sir neintrerupt de chefuri. Intr-o duminica, pentru ca nu-i tihnea sa bea tuica fara un cub de gheata, Nicolae a chemat un reparator de frigidere sa dreaga rezistentele. Dupa reparatie, la un paharel, Nicolae a incercat sa schimbe intelegerea si sa traga de pret, pasamite frigiderul nu fusese reparat cum trebuie. Depanatorul, nu si nu, tinea la pretul convenit la inceputul reparatiei. Nemultumit ca nu se poate face inteles, Nicolae a pus mana pe o bucata de lemn si i-a explicat. Cu asemenea simt critic, plus argumentul inca si mai convingator, nu e de mirare ca reparatorul a murit, cu capul spart, in drum spre spital.
Si Andrei Ion Ilie din Amara si-a gasit o moarte, fara glorie si cam grabita, intr-o bostanarie. El a vrut sa cumpere niste pepeni. Pentru a vedea mai bine marfa, cei trei s-au cinstit peste poate, inca de cu noapte. Dis-de-dimineata, au plecat pe camp. Ei trei si inevitabila sticluta de rachiu. Ajunsi acolo, Andrei a cercetat cu atentie marfa si n-a mai vrut s-o cumpere. A ajuns la concluzia ca pepenii nu sunt de calitate. Dupa parerea lui, la pretul cerut putea cumpara din piata pepeni adusi tocmai din Spania. Omului i se urase cu binele. Ca sa se arate ca este un cumparator serios, dar ca marfa este sub orice critica, a scos un teanc de bancnote si le-a fluturat in aer. Cultivatorii de pepeni n-au suportat afrontul. Au sarit pe el, i-au tras o bataie sora cu moartea, apoi l-au sugrumat cu o sarma si i-au luat toti banii pe care ii avea in buzunar.
Si lui Ioan Dumitru Vidrighin din comuna Rasinari, judetul Sibiu, i s-a urat cu libertatea. Cum nu avea sotie, se certa, de dimineata pana seara, cu mama lui. Intr-o sambata, fiul i-a cerut mamei sa-i dea caruta, sa mearga la o nunta. I-a promis chiar ca face rost de o desaga de graunte, sa dea de mancare la cai. Partea proasta e ca mai luase caruta de vreo doua ori si, cu capul plin de bautura fiind, de fiecare data se oprise cu ea in sant. Nu e de mirare ca mama lui a refuzat. Imbibat ca intotdeauna cu tuica, Ion a simtit ca s-a umplut paharul. Era momentul sa-i vina de hac celei care se punea in calea fericirii lui. Si si-a injunghiat mama cu cateva lovituri de cutit, a luat caruta si a plecat la nunta. Si ca sa arate ca e om de cuvant, a dat si cailor sa manance. Iata cum o cinzeaca de tuica in plus iti poate schimba definitiv viata.
Dupa cum spuneam, n-ar fi rau daca la nastere am primi si o carte tehnica, un fel de manual de intrebuintare, ca sa stim cum sa ne folosim viata. Sau sa cerem fabricantilor de alcool o eticheta cu un instructaj minimal pe sticla de rachiu.N.C. Munteanu