Conventia Pd si rolul Opozitiei
Recenta Conventie Nationala a Partidului Democrat pune intr-o lumina noua rolul Opozitiei din Romania. Delegatii au dat o majoritate confortabila motiunii lui Traian Basescu (653 de voturi), din primul tur. Contracandidatii sai (Petre Roman si Simona Marinescu) au obtinut doar 304, respectiv 64 de voturi. Cam acesta a fost si raportul obtinut de Roman in 1992 fata de celelalte motiuni din Frontul Salvarii Nationale, care s-a si rupt imediat in miscarile din care aveau sa se nasca doua partide - Pd si Pdsr. Aceea a fost si principala reusita politica a fostului premier, spargerea unei hegemonice miscari-partid, care domina Romania fara a o duce mai departe. Dominatia Fsn la inceputul anilor 90 a fost pacatul originar al democratiei romanesti, care a dus la formarea ca replica a unei alte forte, care, in ultima instanta, nu a fost nici ea de bun augur - Conventia Democratica din Romania. Abia dupa alegerile din 2000, se pare ca tara noastra a ajuns la o normalitate de natura a-i aduce prosperitatea, la care alte tari foste comuniste au ajuns de mai multi ani. O normalitate in care Puterea si Opozitia sunt jucatori politici legitimi, de care este nevoie in egala masura.
Spre deosebire de perioada post-1996, cand Pdsr a fost prompt in a propune in Parlament motiuni impotriva Puterii, Opozitia de pana acum a cam dormitat. Iar acum, cand ea isi face, in sfarsit, datoria, amendand erorile si ezitarile Puterii, este taxata dur de politicieni care nu inteleg rolul Opozitiei. Reactia liderilor Pur (oare cati stiu ce inseamna?) dovedeste cat de departe mai sunt unii fata de intelegerea axiomei democratice privind necesitatea unei Opozitii puternice. Pur este un partid minuscul, care nu a reusit niciodata sa obtina suficiente voturi de unul singur pentru a trece pragul electoral, a intrat acum in Parlament pe listele Pdsr, ca si un alt partid minuscul, Psdr. Un partid care nu a fost niciodata pana acum in Parlament, nici in Opozitie, nici la Putere, se trezeste cu un atac aberant impotriva Pd si a Partidului National Liberal, care nu fac altceva decat sa isi exercite dreptul constitutional si democratic de a face opozitie. O tara nu este democratica daca Opozitia nu este puternica si daca nu este gata sa vina la putere oricand.
S-au scris mii de carti despre rolul Opozitiei, iar cei care vor sa studieze problema serios au la dispozitie biblioteci. Nu am sa ma refer insa aici decat la una, care a fost tradusa. Este vorba despre "Opozitia. Trecutul si prezentul unei institutii politice", scrisa de celebrul politolog britanic de origine romana, Ghita Ionescu, in colaborare cu Isabel de Madariaga. Dupa ce arata ca opozitia politica reprezinta forma cea mai avansata si mai institutionalizata a conflictului politic, autorii spun ceva de care ar trebui sa ne aducem mereu aminte cand vorbim despre democratie. Este vorba despre faptul ca prezenta sau absenta opozitiei politice institutionalizate este criteriul dupa care clasificam societatile in liberale sau dictatoriale, democratice sau autoritare, constitutional-pluraliste sau monolitice. De pilda, in Parlamentul Marii Britanii si al Irlandei de Nord, liderul Opozitiei Maiestatii sale primeste un salariu. Liderul Opozitiei este un functionar public a carui principala indatorire consta tocmai in criticarea masurilor luate de guvern si al carui succes sau esec devine o problema de interes public. Prin urmare, in loc sa ia scatoalce in cap de la un partid obscur, cum se intampla la noi, din cauza ca au depus motiuni impotriva Cabinetului Nastase, in Marea Britanie Opozitia primeste bani sa faca acest lucru, iar daca nu il face inseamna ca nu este in regula ceva. Mai sunt si multe alte criterii dupa care judecam forta unei opozitii, insa cel mai important lucru este sa ii recunoastem necesitatea, precum si rolul ei de a critica greselile Puterii.
Congresul Pd prezinta opiniei publice un partid aflat in ofensiva, care a iesit din stadiul de adormire la care il adusese Roman. Prin ultimele sale iesiri publice, Basescu dovedeste ca este mult mai mult decat un personaj popular, aflat in centrul atentiei din pricina unor chestiuni minore (cum ar fi chioscurile sau cainii strazii). Noul statut al Pd este cel mai modern pe care l-am vazut in ultimii ani, iar daca va fi respectat, poate sa faca din Partidul Democrat un partid puternic. Multi dintre cei aflati in jurul lui Basescu se tem de faptul ca el ar putea sa nu joace in echipa, asa cum se petrece in marile partide europene. Solidaritatea intre membrii aceluiasi partid lipseste la majoritatea partidelor din Romania, de la Pntcd la Prm. Exista insa doua partide in care solidaritatea este mai puternica, in care se lucreaza in echipa, iar acest lucru se vede in actiunea politica, Pdsr si Udmr. Felul nedemn in care Roman a parasit lucrarile propriului partid, dupa ce a fost invins prin vot, dovedeste cat de putin intelege acest politician inca tanar democratia. Roman a primit in decembrie 1989 de la Iliescu un cadou nemeritat, postul de prim-ministru. Singura modalitate de a mai ajunge vreodata in acea pozitie, prin propriile merite politice, prin lupta democratica, pare acum mai indepartata ca niciodata. El refuza sa participe la viata partidului pe care l-a fondat, pentru ca nu a fost reales presedinte.
Oricat de bine intentionat este Pdsr, modul lent in care opereaza contrasteaza puternic cu situatia de urgenta in care se afla Romania. Este nevoie de o accelerare a reformei democratice, constitutionale si a celei economice. Romania trebuie sa se miste repede, daca doreste sa intre in valul al doilea al extinderii Nato, in octombrie 2002, la Praga. Pdsr construieste ambiguu si se misca precum melcul, cand ar trebui ca actiunile sale sa fie clare precum cristalul si sa se miste ca un avion cu reactie, in competitia cu alte tari care doresc integrarea in Nato si mai ales in Ue. In acest moment, din tarile candidate pentru Ue, Romania este pe ultimul loc, cu numai 6 capitole de negociere incheiate, dintr-un total de 30. Pe primul loc se afla Slovacia (16 capitole), iar pe locul al doilea Polonia, Republica Ceha si Lituania (cu cate 15 capitole incheiate). Pana si Bulgaria ne-a luat-o inainte (cu 9 capitole incheiate). Cand mai-marii Nato si Ue vor depune motiunile lor de respingere a candidaturii Romaniei, sa vedem de ce ii vor acuza Pur si altii. Nu sunt insa semne ca Pdsr va accepta vreodata sa accelereze ritmul. Cabinetul Nastase este mult mai profesionist decat Cabinetul Vacaroiu, mult mai eficient decat Cabinetele din perioada 1997-2000, dar inca mult prea lent si ezitant fata de ceea ce Romania are nevoie. Prin urmare, reforma se amana pana dupa alegerile viitoare. Este firesc sa ne dorim ca, in sfarsit, Romania sa aiba conducatorii de care avem nevoie. Deci, este firesc sa ne uitam cu egal interes la ce face Puterea si la ce face Opozitia. Vom fi in Europa democratiei liberale cand Romania va fi condusa de partidele si politicienii cei mai capabili. Poate ca ei sunt deja la putere, dar nu isi dau seama inca de sansa pe care o au de a face istorie. Este nevoie de Opozitie, ca sa le reaminteasca ce au de facut, sa-i oblige, iar daca nu, sa le ia locul.Dan Pavel