Granita melcilor
Am tot vorbit, in editiile noastre recente, despre avansul pe care-l are Bulgaria fata de Romania, la multe capitole ale integrarii europene, precum si ale imaginii generale de tara "in miscare", dornica s-o rupa cu trecutul. O intamplare recenta ne-a aratat ca, pana si in privinta comportamentului granicerilor, Ruse surclaseaza Giurgiu, pentru simplul fapt ca, in realitate, gandirea Sofiei o surclaseaza pe aceea a Bucurestiului.
S-au investit, la noul punct de frontiera din Giurgiu, milioane de euro din fondurile europene si din bugetul de stat. Au fost ridicate cladiri moderne, cabine de control din aluminiu si sticla, birouri confortabile de sefi plini de importanta. Din pacate, personalul a ramas acelasi, de pe vremurile meschine ale micului trafic la Stanbul. Chiar daca, sub uniformele destul de frumoase, vezi si tineri ofiteri, ei sunt contaminati de "virusul locului": lucrul in dorul lelii, cu incetinitorul, in pas de melc, pentru a-ti arata tie, turist roman sau strain, ca ai ajuns la mana lor, ca, intr-un fel, viata ta depinde de ei, vacanta ta incepe cu mutrele lor suspicioase si vigilente. In timp ce traficantii de droguri si arme trec linistiti, prin filtrele cu "geometrie variabila", granicerii giurgiuveni (cu vamesii aferenti) se gasesc sa tina in frontiera, mai bine de o ora, un autocar cu ziaristi romani. Fara sa ne dea nici o explicatie, fara sa ne ceara nici o scuza, stam si asteptam ca domnii burtosi din acele birouri elegante sa verifice la sange fiecare pasaport, incet, cu metoda, doar-doar vor prinde vreun "infractor" care vrea sa fuga din tarisoara "inventata" parca numai de dragul dumnealor. Se scurg astfel 50 de minute, timp in care ti se lasa ocazia de a face cunostinta si cu asa-zisa toaleta de frontiera: o baraca retrasa, cu usile fara maner si cu o incasatoare de taxe posomorata. Cum se intampla la romani, banii de la Phare n-au mai ajuns si pentru Wc-uri, desi, in mod normal, pentru o vama in care functioneaza principiul temporizarii deliberate, acestea ar fi trebuit sa aiba prioritate la finantare.
Dupa asteptarea fara logica si fara vreun rezultat palpabil pentru eventualele servicii de supraveghere a teritoriului, un ofiter mustacios ne convoaca in autocar si doreste sa ne vada la fata pret de alte zece minute. Prin comparatie, la bulgari am fost tinuti numai zece minute cu totul! Nimeni n-a dorit sa ne confrunte cu poza din pasaport, de vreme ce delegatul oficial a spus cine suntem. In fata unei astfel de atitudini senine, senin ne-a fost si sufletul in ziua aceea si parca mai infrunzit si mai verde ni s-a parut si peisajul din tara vecina. Si chiar daca n-am fi fost ziaristi, tot ne-am fi intrebat revoltati: de ce a trebuit sa pierdem o ora in granita romaneasca, in conditiile in care o intreaga infrastructura (ofiteri, aparatura, vamesi) nu avea "in lucru" decat autocarul nostru?! Domnule ministru, responsabil de vamele romanesti, trimiteti-i pe baieti la "specializare" sau macar lasati-i sa treaca "Podul Prieteniei" din cand in cand, sa mai vada si dansii ce e nou prin Europa...Ion Longin Popescu