Romanul Ilascu
Ziua de 9 Mai 2001 va ramane in amintirea noastra nu numai pentru tripla sarbatoare nationala, europeana si antitotalitara, ci mai ales pentru inaugurarea mandatului de senator al patriotului roman Ilie Ilascu. Ani de zile, indiferent de cine a fost la putere, indiferent cine a reprezentat Romania in diferite forumuri europene si internationale, indiferent prin ce mijloace jurnalistice, romanii au cerut in zadar sprijin pentru eliberarea celui care fusese condamnat la moarte de niste autoritati ilegale. In spatele conducatorilor separatisti de la Tiraspol, au stat mereu fosta Armata a Xiv-a sovietica si autoritatile Rusiei "democratice". Lipsa de ecou a interventiilor nu a facut decat sa reflecte mereu interesul Kremlinului pentru mentinerea trupelor sale intr-un fel de statut de extrateritorialitate la mare distanta in afara granitelor Rusiei. Apararea intereselor rusilor din "strainatatea apropiata" a reprezentat mereu pentru puterea de la Moscova o miza mai importanta decat toate principiile dreptului international. Iar modul in care minoritatea rusa a inteles sa isi apere interesele a parut multora mult mai legitim decat apararea intereselor minoritatii albanezilor din Kosovo sau din Macedonia. Diferenta de statut al celor doua comunitati, standardele duble sau triple nu reflecta altceva decat faptul ca Rusia si-a pastrat ceva din influenta de fosta supraputere, pe care marile puteri si statele mici si mijlocii o percep ca atare. Doar statele mici si mijlocii din regiune, care inca nu apartin de Nato sau Ue, dar nici noii sfere de influenta rusesti, percep insa acel statut ca pe un risc de securitate. Or, pentru romani, mentinerea lui Ilie Ilascu in puscariile separatiste rusofone a actionat ca un mecanism impotriva uitarii. Eliberarea luptatorului antiseparatist si venirea sa la Bucuresti, in Parlamentul Romaniei, vor fi cu certitudine un stimul cu mult mai puternic, pentru ca autoritatile romane sa actioneze avand in minte perceptia zonei periculoase in care traim. In afara de dorinta de a trai in prosperitate, romanii doresc integrarea in Nato si Ue, tocmai pentru ca se simt in nesiguranta aici. Dar prezenta lui Ilascu in Parlamentul Romaniei va obliga fortele politice sa se defineasca in raport cu problema spinoasa a reunificarii, a raportarii la consecintele Pactului Ribbentrop-Molotov.
Problema posibilitatii schimbarii granitelor in aceasta regiune a lumii ridica o multime de semne de intrebare. Comunitatea internationala nu priveste cu ochi favorabili statele revizioniste, chiar daca dreptatea este de partea lor. Posibilitatea reunificarii Romaniei si Moldovei poate sa transforme impotrivirea Rusiei intr-o campanie dura impotriva integrarii tarii noastre in Nato. Cine priveste hartile Europei, in special pe acelea ale teritoriilor integrate si neintegrate, ca si pe acelea ale Europei potentiale, nu poate sa nu observe ca, prin integrarea Romaniei, se inchid multe circuite geopolitice. Intre flancul nordic si cel sudic ale Nato nu exista continuitate teritoriala. Grecia si Turcia sunt izolate. Ungaria este ca o tara suspendata, care nu are granita cu nici o alta tara Nato. Daca se produce o asemenea integrare, atunci Peninsula Balcanica (sursa celor mai periculoase conflicte ale perioadei postcomuniste) este izolata cu un "brau sanitar". O eventuala apropiere a Romaniei de Moldova pare a complica si mai mult situatia. In mod cert, impotrivirea Rusiei putand deveni la fel de vehementa precum in cazul tarilor baltice, care sunt foste teritorii sovietice. Aceasta ar putea sa contravina intereselor Romaniei. Multa lume se intreaba oare de ce a hotarat tocmai acum Moscova sa faca aceasta miscare de eliberare a lui Ilascu din inchisorile clientelei geopolitice trasnistrene. Or, un posibil raspuns este tocmai acesta: intensificarea discursului antirusesc si prounionist in Parlamentul Romaniei, ca si in delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (unde Ilascu este membru) ar putea sa compromita sansele de integrare ale Romaniei, intr-un moment care pare din nou favorabil.
Ilie Ilascu este senator din partea Partidului Romania Mare. Cu certitudine, el nu cunoaste in ce fel de dandana a intrat. Punctul comun intre Corneliu Vadim Tudor si Ilie Ilascu este discursul nationalist. Numai ca, in timp ce patriotul Ilascu lupta impotriva unei minoritati rusesti devenita majoritate asupritoare fata de romani, Vadim a folosit discursul ultranationalist in scopuri manipulatorii. Este o mare diferenta intre nationalismul defensiv si nationalismul agresiv. Unul are rol emancipator fata de autoritarismul de tip imperialist, celalalt are un rol subversiv fata de democratie. Miza geopolitica pentru care lupta Romania este una de integrare intr-o entitate mai mare si mai democratica, nu de desprindere dintr-o entitate autoritara.
Marea incompatibilitate dintre Ilie Ilascu, pe de o parte, si Prm si Corneliu Vadim Tudor, pe de alta parte, este una ideologica. Ilascu nu a luptat doar impotriva dominatiei ruse, ci si a imperialismului de tip sovietic. El a fost si a ramas un campion al anticomunismului. I-a declarat acest lucru chiar si acum presedintelui Moldovei, Vladimir Voronin, in timp ce ii multumea pentru eforturile de a-l fi eliberat din temnitele transnistrene. Vadim Tudor este unul dintre cei mai vehementi aparatori ai trecutului comunist si securist al Romaniei. Un nostalgic al comunismului epocii de aur. Din confruntarea dintre Ilascu si Vadim, ar trebui sa iasa scantei, in mod normal. Este greu de anticipat ce se va intampla de acum incolo. S-ar putea ca Ilascu sa ramana un politician loial fata de formatiunea care l-a promovat in Parlament. Ar insemna ca un razboinic, care a luptat cu arma in mana impotriva cazacilor, a resturilor Armatei a Xiv-a, a Gru si Kgb, sa suporte directive pretioase si ordine de la un demagog pe care multi il considera un mascarici.
Viata morala a unui om, destinul sau etic se redefinesc in fiecare dintre imprejurarile vietii pe care o traieste. De pilda, un fost disident sau luptator anticomunist nu poate trai o viata de pe urma meritelor sale din trecut. Meritele din trecut nu iti confera un fel de sinecura morala, in numele careia poti apoi sa faci toata viata ceea ce vrei. La fel, un om care a supravietuit unui lagar de concentrare, iar apoi devine un persecutor al altora, un fel de responsabil cu modul in care altii trebuie sa traiasca, nu este un model moral in prezent datorita suferintei sale din trecut. Ilie Ilascu a fost considerat ca un fel de erou national al romanilor. Trecutul nu i-l poate lua nimeni. Dar legitimitatea sa individuala nu se poate transfera asupra unui partid extremist de stanga (si de dreapta). Dimpotriva, lipsa de legitimitate morala si democratica a unui partid extremist ii poate afecta lui Ilascu imaginea din viitor. S-ar putea insa ca noul venit in Parlamentul Romaniei sa isi dea seama repede ce inseamna Corneliu Vadim Tudor si Prm. Nimeni nu il va condamna, daca va pleca la un alt partid. La un partid normal, pentru ca Prm este un partid antisistem. Se poate duce fie la un partid aflat la Putere, fie la unul din Opozitia parlamentara sau extraparlamentara, numai sa nu ramana acolo unde prezenta sa poate parea ca legitimeaza mizeria morala si atitudinile antidemocratice, antiliberale, antieuropene. S-ar putea ca aceasta lupta sa fie mai grea decat cea impotriva separatistilor transnistreni.Dan Pavel