Cultura
Teatru
</b><b>Damian Crasmaru - 70 - Scumpe maestre, am observat cu totii ca in ultimii ani, ba chiar in ultimele decenii, marii artisti ai filmului si ai scenei nu cunosc "limita de varsta" in activitatea lor. Ba, mai mult, varsta le da un fel de aura, o stralucire care vine, probabil, din intelepciunea adaugata prin trecerea anilor, din pasiunea cu care-si exercita arta. Si ma gandesc la... Sean Connery, la Anthony Hopkins, la Anthony Quinn - ca sa nu pomenesc decat cativa mari barbati ai ecranului si ai scenei. De curand - mai exact, de cateva zile - ati trecut pragul celor 70 de ani. Cu ce sentimente intampinati acest benefic eveniment?
- Ati spus bine... "benefic", pentru ca - iata - ma surprind avand planuri de viitor, proiecte legate de viitoarea stagiune. E ca un inceput. Imi fac curaj pentru o viitoare cariera. Pana acum, am tot fost "miscat", ca pe o tabla de sah, inainte si inapoi, cateodata fantezist, cateodata... intemeiat. La bine si la rau, eu am ramas credincios acestei misterioase, acestei magnifice, acestei scumpe scanduri care se cheama scena Nationalului. Iar generozitatea cu care ea m-a acceptat a fost rasplatita cu... 50 de ani din viata mea! Sa stiti ca nu exagerez cu nimic. De altfel, cred ca ati auzit de multe ori acest adevar. Si anume, faptul ca noi, actorii, dam realitate personajelor pe care le cream pe scena, oferindu-le influxuri de viata - din viata noastra. Si asta - uneori cu pretul sanatatii noastre. Nu apucam sa ne odihnim, sa ne luam lungi vacante... Ne trage ata inapoi pe scena. Mirajul asta e unic... Pentru mine, actorul e un mic Dumnezeu. El creeaza o lume, creeaza personaje, creeaza stari... Numai ca, fiind "mic", el dispare in timp, pe cand Cel de Sus e vesnic...
- In acesti 50 de ani ati jucat fel de fel de personaje. In registru comic sau - dimpotriva. Experiente ati trait, desigur, de toate felurile. Asa ca nu pot evita o intrebare-sablon, specifica unor aniversari: care a fost cea mai frumoasa amintire din cariera dvs.?
- E greu sa stabilesc o... "ierarhie". Aproape toate rolurile dragi mie mi-au adus mari bucurii, clipe frumoase. Si-mi amin-tesc cu placere de spectacolele in care am jucat - Doamne, cate s-au adunat in memoria mea! - "Thomas Beckett", "Castiliana", "Intre patru ochi", "Domnul Cehov indragostit", "Cyrano" si cate si mai cate! Si totusi, uite, imi amintesc de un spectacol cu "Thomas Beckett" pe care l-am jucat la Praga. Intr-o seara, o mare actrita a lor - regret ca nu-mi mai amintesc cum o cheama, oricum, stiti prea bine ce nume complicate au cehii - dupa spectacol, a venit la mine in cabina si mi-a facut urmatorul compliment: mi-a spus ca, daca ar avea multi bani, m-ar cumpara si m-ar pune sa joc doar pentru ea ori de cate ori i s-ar face dor... Si a adaugat ca dorul a inceput chiar din clipa aceea...
- Stiu ca in teatru vi se spune, de multa vreme, "Printul Negru". Eu v-as declara, mai degraba, "Printul... trandafiriu", de vreme ce sunteti campionul unei casatorii fericite. Cum e sa fii un mare actor casatorit cu o mare actrita, minunata Carmen Stanescu? O actrita pe cat de talentata, pe atat de vesnic frumoasa si plina de umor?
- Eu zic ca e foarte bine. E formula ideala. Nu stiu cum ar fi rezistat mariajul meu daca as fi fost insurat cu o... particulara. Asa, nici unul dintre noi nu e gelos pe cariera celuilalt... Si nici pe parteneri... Ca sa fiu sincer - sa stiti ca eu ma cred un fel de... hai sa nu zic... Adonis. Da, sunt narcisist in privinta asta. Eu cred ca in inima lui Carmen nimeni nu ma poate inlocui. Si cred asta de vreo... 46 de ani, de cand suntem casatoriti. Uneori, de bine ce ma simt in acest cuplu, mi se pare ca suntem casatoriti de vreo 460 de ani, ba chiar si de 4600 de ani. Uluitor, nu?
- Da, este, intr-adevar, uluitor! Asa ca va urez multi, multi ani fericiti, pana la Revelionul din anul 4601. La multi ani!Silvia KerimCronica Discului
O noua aparitie, prezentata de autorul ei
Marian Ionescu ("Directia 5")
"Fiecare piesa de pe albumul Obsesia a devenit hit" "Cat de mult am investit in Directia 5? Aproape totul! Tot ce am putut face bun pana acum este acest grup. In rest, n-am motive de lauda foarte mari. Aceasta <<investitie>> m-a imbogatit cu mai multa incredere in fortele proprii si mi-a creat o fantastica rezistenta interioara. In momentul in care am fondat acest grup, in 1991, aveam ceva experienta muzicala, cantasem alaturi de vreo doua grupuri bucurestene si am pornit la drum cu acest proiect, cu mare inocenta si mult entuziasm. Acum, parca sunt un pic mai ponderat, mai echilibrat si poate si ceva mai intelept decat in 1991. Cred ca acestea sunt cateva din coordonatele pe care te poti baza, daca vrei sa reusesti. Imi doream atunci sa am o formatie care sa aiba o conduita estetica corecta (vorbesc de estetica muzicala) si care sa fie o contrapondere la prostul gust atat de prezent pe piata, acum parca mai mult ca atunci. Si ma bucur ca am ajuns la acest standard autoimpus! Ultimul nostru album, <<Obsesia>>, inregistrat in concert, arata ca suntem la confluenta pop-ului cu rock-ul si ca ne descurcam binisor, ca sa fiu modest, judecand dupa faptul ca fiecare piesa de-a noastra a devenit hit. Stilul acesta mai <<soft>> merge foarte bine alaturi de criteriile noastre estetice; melodiile le-am compus stand mai mult in fata pianului clasic, renuntand la efectele instrumentelor electronice. Pentru urmatorul disc, pe care-l vom scoate pe piata in luna octombrie sau noiembrie, am scris o mare parte din cantece cu ajutorul pianului, dar m-am indreptat si catre chitara, care e mult mai vivace. Imi place foarte mult, piesele sunt profunde, mature, echilibrate, pline de energie pe alocuri. Cred ca va fi o muzica pe placul multora. As vrea ca noul nostru album sa fie un exemplu de lucru bine facut, cu multa atentie, foarte elaborat si cu mai putina febra pentru succesul imediat si facil. Fanilor nostri, care au umplut Sala Mare a Teatrului National cu putin timp in urma la concertul care a fost inregistrat pe disc, le multumim si le spunem ca ne straduim ca fiecare concert sa fie unul special si ca nu il tratam in functie de incasarile pe care le avem sau in functie de contractul pe care il facem cu managerul. Credem foarte mult in piesele noastre, sunt momente la care ne gandim intens, le pregatim cu grija si cu mare responsabilitate fata de ei - oamenii care cumpara sau vin la concert pentru muzica grupului <<Directia 5>>. In zece ani - sapte albume, peste o suta de concerte, o multime de fani si de admiratori: iata coordonate cu care ne mandrim."C. P.