Printre noi, mitocanii...
Ideile dau dureri de cap. In schimb, injuraturile racoresc. Daca e sa renunte la ceva, destui prefera sa se dezbrace de caracter. Asa pot injura mai vartos. Acasa, pe strada, in tramvai, in metrou, la slujba sau la telefon. Se injura zdravan, de parca s-ar fi zvonit ca face bine la sanatate. Pentru multi, a fi slobod la gura nu este doar o mostenire de familie. E un crez de viata! Un semn de libertate! E drept, semnalul il dau capii politicii romanesti. Politicienii se injura neaos sau cultural, direct sau prin intermediul stramosilor. Lupta politica este o arena insangerata de dansul cu maciuci al politicienilor, care n-au mama si nici tata decat in trimiterile restrospective la origini.
Acum catva timp, un lider de gazeta cu partid sau invers a cerut primului-ministru revocarea din functie a unui prefect care i-ar fi insultat, telefonic, sotia. Liderul politic e lider si in materie de mitocanie spusa sau scrisa. Invectiva tasneste din el ca din izvor, indiferent ca vorbeste de institutii sau de oameni, de barbati sau de femei, de tineri sau de batrani, de demnitari sau de simpli functionari, de adversari, de aliati sau de fosti tovarasi de lupta si idei. A adunat la tribunal zeci de dosare pentru calomnie si insulta, insa cand e vorba de el, pretinde sa fie tratat ca un domn, iar familia lui sa fie respectata. Intelegand situatia, premierul a facut o jumatate de pas, suspendandu-si subalternul. A fost doar o fenta pe terenul accidentat al politicii. Dupa ce s-a votat legea bugetului, primul-ministru a revenit la sentimente crestinesti, de partid si, fireste, a suspendat... suspendarea. Si-a repus omul in functie, cerandu-i doar sa fie ceva mai politicos la telefon.
Premierul are experienta de viata si, in felul sau judicios de a fi, la randul lui, gaseste mereu o samanta de scandal, o vorba grea de spus. Chiar in preajma incidentului de mai sus, premierul a spus, referindu-se la liberali, ca ar fi mai bine daca ar face ciocul mic! Nu de alta, dar ar fi principalii vinovati de starea jalnica a economiei. Apelul a fost auzit si liberalii au reziliat protocolul de sustinere a guvernului.
Insa nu numai politicienii se rup in figuri, desigur, de stil. Printre gazetari, unii cu state vechi in domeniu, mitocania este un fel de regula inevitabila a jocului. Antrenati de profesie sa gaseasca mereu cuvintele potrivite, ei plaseaza in primele pagini ale ziarelor sinteze de mitocanie. Tintele preferate sunt maestrii in viata ai jurnalistilor, politicienii. Dar si Vip-urile.
Vedetele zilei au si ele un cuvant greu de spus la momentul potrivit. Din obscenitati si injuraturi puse pe note sau zise la naduf se scot bani multi. Iar cand in bransa se iteste si dihonia interesului, interpreti si producatori se spurca reciproc in paginile de scandal. Sportivii si antrenorii lor sunt dezgustati de arbitri. Le-o spun pe teren si in viata lor civila, la fiecare interviu sau faza de gol. Ziarele citeaza copios din schimburi de replici de pe terenurile de fotbal, iar acest tip de comportament sportiv a devenit aproape o norma de urbanitate. Poate de aceea, si scriitorii, de regula tacuti, sunt tot mai des atrasi de suculenta si libertatea de spirit a pamfletului. Toti cara in carca, preventiv, un tomberon pe care il rastoarna cand ii cedeaza nervii.
Recent, la Iasi, a avut loc un festival de moda. Lume buna, ma rog, manechine, creatori, piscoturi, sampanie, trabucuri, gesturi provocatoare. Oamenii venisera hotarati sa se simta bine. La spartul targului, unul dintre invitati, devenit prea indraznet cu fetele, a fost scos in pumni din selecta adunare si nu si-a mai revenit decat la reanimare.
Astfel ca te intrebi cateodata daca, in vremea si in lumea aspra in care traim, cumsecadenia, buna cuviinta mai au vreun sens? Vreun pret? Nu mai fac nici doua parale?N.C. Munteanu