Pacientul roman
Intr-un vagon al metroului din New York, un baiat si o fata cladesc un morman de hartiute, despachetand in graba o cutie cu caramele. Observ ca, dupa ce arunca ambalajul chiar in dreptul usii, caramelele sunt puse la loc in punga, fiind evident astfel ca scopul urmarit de cei doi era de a crea "arta pentru arta", adica de a face gunoi si atat. Nimeni nu-i baga in seama, desi la statia urmatoare "opera" lor aparent absurda este luata in picioare si imprastiata prin tot vagonul. Mai tarziu, am aflat explicatia: cei doi erau platiti de sindicatul gunoierilor, altfel sindicalistii trebuind sa accepte reducerea unui mare numar de slujbe. Cu toata faima sa de metropola a contrastelor, a grandorii, dar si a mizeriei, New York-ul este un oras mult mai curat decat Bucurestiul. De aceea, este explicabila tensiunea in care traiesc gunoierii si ingrijorarea lor fata de amenintarea somajului. Numai ca, in ignoranta lor cunoscuta, americanii de la salubritate n-au auzit ca, peste Ocean, exista un popor in randul caruia gasesti, si inca pe gratis, adevarati "creatori" de gunoaie, nu personaje de opereta, precum cele descrise mai sus. Acesti "experti" beneficiaza, pe deasupra, de cele mai clemente legi si de cele mai indulgente autoritati, putand sa murdareasca in doua zile cat new-yorkezii intr-un an. Daca yankeii ar vedea ceea ce am vazut noi zilele trecute la televizor - intreg Litoralul si jumatate din muntii patriei inecati in gunoaie -, cu siguranta ca i-ar batea gandul sa se transfere, pentru "schimb de experienta", pe plaiurile mioritice: o tara frumoasa, dar ai carei cetateni sufera de o boala care se numeste simplu: lipsa de educatie ecologica. Daca "angajatii" din New York umplu cu hartii strazile, mijloacele de transport, feryboturile si vaporasele de pe Hudson River, adica acele spatii publice care se pot curata pe timpul noptii, fara nici o consecinta pe termen lung si fara a fi un atac la sanatatea publica, romanii procedeaza exact pe dos. Ei isi lasa pungile si sticlele goale in cele mai frumoase poienite si pe cel mai fin nisip al plajelor; aprind focuri in lastarisuri, unde isi aduc si ultimele borcane cu castraveti din camara; rup crengile celor mai frumosi ciresi infloriti; isi pun corturile peste narcisele din rezervatii; distrug teii din parcuri; isi spala masinile in cele mai cristaline paraie de munte. Gesturi care de care mai sinucigase, ca sa ne exprimam in limbajul celor de la "Green Peace". Gesturi de oameni ignoranti, lipsiti de sensibilitate, de respect fata de semeni, de iubire fata de natura. Pe astfel de indivizi, americanii i-ar crede "pacienti" siguri pentru anumite clinici si nu s-ar osteni sa invete nimic de la ei. Incalcand "regula jocului", care spune ca nu poti arunca mizeria in spatiul vital al comunitatii in care traiesti, romanii sunt, fara indoiala, originali si la acest capitol. Care se adauga la celelalte, destul de multe, ce vor trebui sa fie "negociate" indelung cu lumea curata si civilizata a Apusului.Ion Longin Popescu