Apocalipsa dupa... Basescu
As vrea, in primul rand, sa-mi cer iertare pentru aceasta analogie. In inima credinciosilor, Biblia reprezinta, desigur, Cartea Sfanta. In Noul Testament - dupa cum prea bine se stie - ultimul capitol infatiseaza Apocalipsa lui Ioan, cea care ne anunta Sfarsitul Lumii, pieirea pamantului si a pacatosilor sai locuitori. "Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorociri si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape..."
Numai ca, iata, oamenii acestei Planete Albastre au inceput sa simta cum, tiptil-tiptil, Apocalipsa s-a pogorat asupra Pamantului... Aerul e otravit, ozonul e blocat deasupra norilor de plumb, ghetarii se topesc, apele isi ies, pretutindeni, din matca, speciile de animale salbatice sunt vanate pana la disparitie, iar cele domestice sunt macinate de boli cumplite si, de aceea, omorate cu sutele de mii. "Eclipsa" (pe care noi am sarbatorit-o ca pe un Festival Latino) si-a spus, la randul ei, cuvantul: seceta pustiitoare in multe colturi ale lumii, uragane care rad de pe fata pamantului tot ce le iese in cale, furtuni de zapada - acolo unde viscolul era cunoscut doar din povesti, cutremure care crapa, tot mai des, scoarta pamantului.
In Romania, Apocalipsa s-a aratat ceva mai devreme ca in alte parti. Si a luat o forma unica in Europa civilizata: aceea a bisericilor dinamitate, a satelor rase de pe fata pamantului, a geografiei mutilate de constructii-mamut, nesabuite. A luat si forma mutilarii constiintelor, in numele unui sentiment care pusese stapanirea pe toata suflarea romaneasca: Frica.
Dupa Revolutie - platita scump, prin moartea unor tineri nevinovati -, "ne-am luat portia de libertate". Libertatea de a crede in minciuni sfruntate, libertatea de a astepta, in zadar, aflarea adevarului despre Revolutie, libertatea de a saraci tot mai mult, libertatea de a accepta sa fim tot mai umiliti, tot mai "vanduti". Libertatea de a ne accepta resemnarea si asumarea unui destin "implacabil". Vorba Apocalipsei lui Ioan: "Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot!..." Da, nu suntem nici reci, nici in clocot... Asteptam, cuminti si caldicei, sa iesim din stresul prelungit, provocat de adevarul ca Romania a devenit tara tuturor posibilitatilor in materie de comert cu droguri, tara in care elevii se drogheaza nestingheriti chiar in scoli, tara in care escrocii isi vad de-ale lor, fura miliarde peste miliarde, le duc dincolo fara a fi opriti de nimeni, tara in care intra la puscarie adolescentul care a furat dulciuri dintr-un magazin saracacios...
Desigur, toate acestea sunt cunoscute. Le-am reamintit (in mica parte) pentru a constientiza uriasul stres care ne apasa pe toti, ca o greutate tot mai de nesuportat. Un stres ca o boala cronica, pe care-l resimt majoritatea romanilor - in orice colt de tara s-ar afla ei.
Numai ca noi, bucurestenii, am mai "beneficiat" in ultimul timp de doua tipuri de stres, datorate celui mai puternic, mai dictatorial si mai imprevizibil primar pe care l-a avut vreodata Capitala (inainte si dupa Revolutie). Este vorba, fireste, de domnul Basescu. Nu stiu sa fi beneficiat noi, bucurestenii, de vreo realizare "palpabila" de pana acum a domniei sale. In mare, orasul arata la fel de neingrijit si de neiubit ca inainte. Stim insa ca, in urma hotararii lui neclintite (suna ca intr-un document de partid?!) de a demola chioscurile, construite cu si fara autorizatie, zeci de mii de oameni au ramas pe drumuri. Stim ca multi si-au pierdut slujbele - oricum platite mizerabil! - si ca foarte multi copii (de care face atata caz propagandistic d-l Primar General) isi duc cu greu zilele, pentru ca parintii lor au ramas fara resurse. Se stie ca nu putini bucuresteni si-au vandut sau si-au amanetat casele, apartamentele, ca sa-si poata injgheba un mic negot... Televiziunile s-au delectat aratandu-ne oameni disperati, fluturandu-si autorizatiile de constructie legale, femei urland de durere, cersind un ragaz, ca sa mai poata salva ceva din marfa nevanduta, din mobilierul sarac. Nu a fost cu putinta! Neindurator, d-l Basescu si-a trimis buldozerele pana si in toiul noptii ca sa distruga tot ce se putea distruge (dar a uitat, luni de zile dupa aceea, sa-si trimita oamenii ca sa curete betonul ramas de pe urma chioscurilor spulberate). Iata, asadar, inca o greutate de plumb asezata pe stresul nostru cronic. Inca un motiv de cosmaruri...
Un nou si cumplit stres este cel provocat de politica criminala, de o brutalitate fara seaman, practicata de d-l Primar General, in ce priveste cainii nostri. Cu o voiosie cinica, d-l Basescu isi calca promisiunea electorala, de a nu omori bietii caini (motivul unic pentru care unii dintre noi l-au votat). Dupa ce - si cu voia d-sale - s-au cheltuit bani si energie pe castrari, pe adaposturi si adoptii, dupa ce promite sa aiba rabdare pentru ca aceasta reala problema a cainilor fara stapan sa fie rezolvata in numele omeniei, d-l Basescu, starnit, probabil, peste noapte, de duhul fiarei din Apocalipsa, hotaraste sa schimbe tactica. Bine sustinut de o parte a presei (ar fi interesant de stiut cum a obtinut mai-marele Capitalei atata concordie din partea unor ziare influente), d-l primar hotaraste sa opreasca adoptiile si sa omoare, cu sadism, toti cainii din strada (cu sau fara stapan, revendicati sau nu). Dansul nu tine seama decat de parerea celor "douaj da mii da oameni muscati da caini" - ca sa citez vorba unui patetic gazetar pentru care cainii sunt, ca si pentru colega sa de ziar, "niste javre" periculoase. De altfel, spre deliciul presei straine, in acelasi mare cotidian - sustinator al politicii brutale a d-lui Basescu - se putea citi un foileton avand un titlu... antologic: "Romania, tara in care cainele il mananca pe om" (sic!)...
Asadar, avem de-a face cu un dictator veritabil, o persoana care a hotarat ca Orasul e al lui, si ca doar el decide ce face cu noi. Dar atunci, cum ramane cu sentimentele noastre, cu stresul nostru, cu rusinea de a fi bucurestean? Oare cat timp va trebui sa rabdam aceasta nefasta dictatura? Oare cat timp vom mai astepta, "caldicei" - vorba lui Ioan - izbavirea de acest cosmar? Dintre cei care conduc destinele tarii, nu intelege chiar nimeni ca isteria - declansata de d-l Basescu - starneste si mai multa violenta intr-o lume in care mamele isi arunca nou-nascutii la ghena de gunoi, copiii minori sunt violati si-apoi ucisi, fiii isi casapesc parintii. In Romania, distrugerea sufletelor, a valorilor, a legilor moralei, a bunului simt, a omeniei, a milostiveniei, toata aceasta noua forma de Apocalipsa a ajuns sa fie tratata la capitolul "Fapt divers"... Protestele sunt caldute... Societatea civila... tace. Cosmarul continua, zi si noapte, fara ca cineva sa inteleaga ca "marunta" omorare a cainilor poate avea consecinte de nedescris. Apocaliptice!Silvia Kerim