Cand dragostea de patria-mama devine misiune de onoareProf. dr. Gheorghe D. Mateescu(Case Western Reserve University - Cleveland, Ohio, Membru de onoare al Academiei Romane)"Daca nu ajutam tara acum, cand e nevoie, la ce bun ne mai aratam prin jurnale ingrijorati de soarta ei?"
In 1989, in Romania nu exista nici un aparat modern de Imagistica prin Rezonanta Magnetica Nucleara (Irmn), iar medicii si radiologii care vazusera un astfel de dispozitiv de ultima ora in spitalele occidentale se numarau pe degete. Cu un cost exorbitant (de la un milion de dolari in sus), fara oameni priceputi sa-l manuiasca, aceasta minune a tehnicii moderne avea toate sansele sa ramana pentru multa vreme doar un vis pentru clinicienii din Romania, obligati sa-si supuna pacientii si pe mai departe iradierii - deseori periculoase - cu aparate Roentgen (raze X). De curand, s-a initiat in Romania o actiune de inzestrare cu aparate Irmn a marilor clinici din Bucuresti si din alte centre universitare. Cum a fost posibil ca, intr-o perioada relativ scurta, sa se produca o adevarata revolutie in dotarea marilor noastre spitale? - se vor intreba cititorii. Cine i-a invatat pe romani sa lucreze cu aceste sofisticate "masini de vazut pana in adancul mintii omenesti"? Raspunsul il primim in cadrul acestui interviu, in care un om de vaza, Gheorghe D. Mateescu, profesor de chimie si biofizica la Case Western Reserve University din Cleveland, Ohio, ne vorbeste despre "aventura vietii" sale: organizarea unor cursuri numite workshop-uri (ateliere), la care au participat, pana acum, circa 1000 de chimisti, biochimisti, biofizicieni, radiologi si medici din Romania, precum si cateva sute din tarile vecine: Albania, Bulgaria, Cehia, Iugoslavia, Moldova, Rusia, Slovacia, Ucraina, Ungaria. Cursuri tinute in diverse orase din tara, sub patronajul Fundatiei Culturale Romane. Gheorghe D. Mateescu si oaspetii sai, profesori celebri din S.U.A., Canada si Europa, au creat un extraordinar curent in favoarea Rmn si Irmn, dand un imbold sponsorilor mai generosi si chiar Ministerului Sanatatii, care au dezlegat, in cele din urma, "baierele pungii" pentru achizitionarea celor 12 aparate. Elev al marelui chimist de talie mondiala, Costin D. Nenitescu, Gheorghe D. Mateescu a fost fortat sa se exileze si a devenit un initiator de progres stiintific si tehnologic in insasi Lumea Noua. El face parte in prezent din corpul profesoral al amintitei universitati din S.U.A. si este un pionier in cercetari biomedicale cu izotopi de oxigen.
"Am ramas in America fara sa vreau; dar, daca tot am ramas, am jurat sa fac ceva pentru cei de acasa"
- D-le profesor, sunteti "american" din 1967. Intre timp, ati acumulat un prestigiu stiintific deosebit. Ce s-ar fi intamplat daca ramaneati in Romania?
- Nu stiu, probabil ca nu as fi avut posibilitatea unor cercetari de avangarda. Am ramas in America fara sa vreau, ca urmare a obstructiilor fostului regim; dar, daca tot am ramas, am jurat sa fac ceva pentru cei de acasa. Aici, mentorul meu era Costin Nenitescu, dar regimul imi interzisese sa-mi iau doctoratul sub indrumarea sa. Chiar si asa, educatia excelenta pe care am primit-o in Romania la liceu, la facultate si in laboratoarele lui Nenitescu a stat la baza formarii mele ca om de stiinta. Ca urmare, am trait toata viata cu sentimentul unei datorii fata de tara si poporul meu, o datorie pe care ma straduiesc s-o platesc asa cum pot, contribuind la dezvoltarea bazei teoretice pentru deschiderea stiintei romanesti spre cele mai noi tehnologii. In ultimii ani, de cand Fundatia Culturala Romana a consimtit sa fie "umbrela" workshop-urilor noastre pe o tema atat de putin populara, dar cu largi implicatii sociale si chiar culturale, las totul inchis la Cleveland, pe timp de o saptamana-doua, si ma urc in avion cu sufletul impacat si intr-o buna-dispozitie de zile mari. Doamne, ce sentiment al implinirii, ce multumire, sa poti spune: da, sunt capabil sa dau inapoi macar a mia parte din cate mi-a dat aceasta tara atat de draga mie!
- Prin prestigiul dvs. ati creat, de fapt, o imagine favorabila cercetarii si scolii romanesti. La invitatia dvs., au venit la cursurile de Rmn din Romania cei mai importanti savanti ai domeniului din America si Europa. Sunteti multumit de rezultatele obtinute in acesti ani de "plata a datoriei" catre tara in care v-ati nascut?
- Sunt mai mult decat multumit; la ora actuala doar banii le lipsesc romanilor ca sa fie la acelasi nivel de competenta cu oricare alti medici, radiologi, oameni de stiinta din tarile bogate. Pregatirea teoretica este un fapt castigat; patul germinativ a fost creat, se asteapta doar zile mai bune pentru a face rost de cat mai multe aparate. Prin cursurile noastre, Romania a devenit, de asemenea, un centru de interes pentru colegi din tarile limitrofe. Permiteti-mi sa fac o mica paranteza: in tarile din Apus, cuvantul "nuclear" este asociat de opinia publica cu "bomba nucleara" si, de aceea, mai ales in medicina, el a fost scos din nomenclatura imagisticii. Asa se explica denumirile abreviate de Imagistica prin Rezonanta Magnetica (Irm) si Spectroscopie localizata prin Rezonanta Magnetica (Srm).
"Din pacate, unii oameni de stiinta romani au un ego exagerat"
- Contributia dvs. a sporit mult prestigiul Romaniei, starnind totodata o adevarata emulatie pe plan intern.
- Intr-adevar, workshop-urile noastre si colegii entuziasti romani au declansat un asalt impotriva birocratiei si indiferentei, pentru a reusi sa recuperam aceasta intarziere in domeniul Rezonantei Magnetice. Din pacate, unii oameni de stiinta romani sunt foarte mult "pentru ei", au un ego exagerat. Nu-i intereseaza raspandirea generoasa a cunostintelor in folosul societatii, urmaresc numai cultivarea varfurilor, a elitei. E drept ca aceasta "slabiciune" omeneasca nu este deloc absenta nici in tarile avansate, dar noi nu ne mai putem permite ignorarea cauzei nationale. Este necesara o unire si un consens, un altruism pentru crearea unei baze masive a cercetarii stiintifice. Daca oamenii de stiinta din aceasta tara nu se coalizeaza in raspandirea cunostintelor in cele mai noi domenii, daca nu renunta la egoism, la morga academica, la tendinta vedetista, nu vom putea realiza mare lucru. Ei trebuie sa coboare de la catedra, sa se considere apostoli pentru categoria profesionala pe care o reprezinta fiecare (fizica, medicina, biologie, chimie) si sa-si propuna un program de urgenta, pentru a recupera ramanerea in urma in fiecare domeniu. Daca e sa ma refer la aparatele de Irm deja instalate, ii rog pe cei in masura sa hotarasca distributia timpului de lucru cu aceste aparate, sa lase o portiune cat de mica de timp pentru raspandirea cunostintelor intr-un cerc cat mai larg de tineri cercetatori de radiologie, fizica si chimie. Sa nu puna lacatele pe usi, urmarind numai aspectele comerciale. Mai mult decat atat, sa depuna eforturi dezinteresate si sa contribuie, astfel, fiecare, la o renastere stiintifica si culturala. Romania nu se va putea integra in lumea occidentala numai cu elitele ei, lasand in urma baza, laborantii din sate si orase, medicii din dispensare etc. Spiritul european nu accepta doar segmente din societatea romaneasca, ci intregul ei, dupa principiul vaselor comunicante.
- Am citit, in unele reviste "de familie" ale diasporei romanesti, ca anumite persoane de acolo privesc nefavorabil participarile dvs. si organizarea acestor simpozioane stiintifice, care n-ar fi decat un pretext de a "spala" fata puterii politice de la Bucuresti. Credeti ca merita vreo atentie autorii acestor incropeli asa-zis jurnalistice?
- Mi se face mila de acesti oameni. Cine stie din ce motive egoiste, prin ce concurs de imprejurari si-au pierdut posibilitatea de intelegere a poporului roman si a nevoilor sale. Ce ar dori acesti "spectatori" de profesie? Dupa ce ca am asteptat 30 de ani pana cand Romania s-a deschis catre lumea libera, sa mai astept 30 de ani pana dispare cu totul vechea clasa politica?! Doresc ei sa tina tara cu 60 de ani in urma in privinta integrarii cu sistemul stiintific si tehnologic mondial? Daca nu ajutam tara acum, cand e nevoie, la ce bun ne mai aratam prin jurnale ingrijorati de soarta ei? In plus, as mai vrea sa stie: ceea ce fac eu nu are nici o legatura cu politica, nu se intersecteaza in nici un fel cu interesele Puterii sau ale Opozitiei, decat in masura in care si aceste forte politice sunt cu adevarat interesate de dezvoltarea tarii. In plus, ce as avea eu de castigat? Mai mult decat banii, aici imi cheltuiesc timpul - sute de ore din viata mea activa de cercetator si educator. Din fericire, colegii mei americani ma inteleg si ma sustin. Dovada: unul dintre ei, profesor la facultatea noastra din Cleveland, va lua parte la Conferinta de la Sinaia in luna iunie.
"Iubesc acest popor. Ma incred in viitorul lui stralucit"
- D-le profesor, intr-un avant de toata lauda, Academia Romana v-a primit printre membrii ei. Nu stiu ce discurs de receptie ati tinut cu acea ocazie, dar, urmand exemplul inaintasilor, ati putea, in partea finala a interviului nostru, sa sustineti un laudatio academic? Care ar fi subiectul preferat?
- Poporul roman. Iubesc acest popor, ii iubesc trecutul (cu o singura exceptie - era comunista) si prezentul, ma incred in viitorul lui stralucit. Deocamdata, poporul roman e ca o sfera de aur acoperita de noroiul vitregiilor ultimilor 50 de ani. Inca persista aceasta pojghita neagra a mentalitatilor si a comportamentului din trecutul apropiat. Dar nu pentru mult timp. A iesit, e adevarat, la suprafata tot ce era mai urat in straturile sociale, dar vad cum reapare natura adevarata a poporului nostru; ii vad pe tinerii care castiga olimpiadele internationale, pe informaticienii care au impresionat America, pe studentii eminenti care uimesc profesorii din universitatile europene si americane, pe artistii ajunsi pe marile scene ale lumii. Dar, mai ales, ii vad deja pe oamenii obisnuiti, pe micii intreprinzatori, pe taranii care fac turism ecologic de calitate si pe alti curajosi care construiesc noua Romanie de jos, de la baza, fara nici un sprijin de la cineva, decat de la mintea lor clara si dorinta de bine. Ei sunt cei care, incet-incet, desprind negreala de pe frumoasa sfera si-i redau stralucirea de altadata. Mai sunt inca multe lucruri de facut pana la succesul deplin; in primul rand, romanii trebuie sa invete sa arate lumii ceea ce au deja, sa-si vanda mai bine cultura si valorile spirituale. Faceti prea putin pentru cunoasterea tarii in strainatate si apoi va mirati ca sunteti pusi la indoiala si trecuti pe ultimul loc in lista pentru Europa. Lasati sa se creeze curente defavorabile in opinia publica occidentala, pornindu-se de la relatarile presei de senzatie despre infractori, copii handicapati, criminali etc. Reactia guvernelor Romaniei, a presei romane a fost intotdeauna, in ultimii 11 ani, anemica fata de aceste campanii bine orchestrate. Profesionalizarea departamentelor de imagine lasa de dorit; ca sa se scuze, unii spun ca imaginea o fac doar faptele noastre si ca nu trebuie sa folosim farduri pentru a insela strainatatea. Fals. Imaginea este o treaba la care profesionistii, daca sunt, trebuie sa lucreze din greu. Americanii sunt cei dintai care dau un stralucit exemplu in acest sens. Imaginea favorabila a Americii este aratata pe mii de canale; orice bucher din clasele primare de la Tandarei iti poate spune cine este presedintele S.U.A. sau cine a luat premiul Oscar anul acesta. Pe cand, in sens invers, e totala tacere, ignoranta deplina. S-a ajuns atat de departe, incat, de exemplu, cel mai mare club automobilistic al Statelor Unite (Aaa- American Automobile Association) a exclus Romania din hartile sale turistice pentru Europa. Harta respectiva este tiparita in Anglia. Nu intamplator, cand ajung pe plaiurile noastre, luandu-si de pe ochi valul negru pus de presa si televiziunea din tarile lor, strainii sfarsesc prin a se indragosti de Romania. Doamna Freeman, sotia marelui profesor Ray Freeman de la Cambridge, invitata la simpozioanele noastre, a ramas uluita de frumusetea satelor si a culturii populare, a muzeelor si a oamenilor. "George", m-a intrebat cu mahnire, "cum de este tinuta cultura acestui popor atat de secreta in Anglia?" De curand, am primit o scrisoare de la un medic francez care spunea: "Dupa ce m-ai facut sa ma indragostesc de Romania, mai am oare sansa de a reveni in corpul de profesori ai workshop-ului de la Sinaia din aceasta vara?".
Asadar, faceti prea putin pentru cunoasterea tarii. De pilda, bulgarii, dupa cum am citit chiar in publicatia dvs., stiu mai bine sa-si fructifice imaginea, reusind sa creeze in Occident o atitudine mai favorabila fata de Bulgaria decat este cea fata de Romania. In acest context, si rezidentii din strainatate ar trebui sa joace un rol. Daca mai multi romani din diaspora ar face macar ceea ce am facut eu pentru tara, s-ar acumula si am avea, poate, o campie a narciselor acolo unde, nu conteaza acum din vina cui, a ramas doar pamant parjolit.Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail Cratofil