Cand Basarabia canta"Ethnos""Dintr-o scanteie, noi facem un foc mare. Iar scanteia aceasta o luam de la tarani!"
Grupul folcloric Ethnos din Chisinau este alcatuit din trei basarabence talentate, cu o mare dragoste pentru folclor si traditie, care s-au facut remarcate in ultimul timp si in Romania: Zenaida Bolboceanu (voce), Maria Stoianov (vioara) si Luminita Stoianov (cobza). Cele trei fete de dincolo de Prut (dintre care doua sunt surori) s-au constituit in grupul Ethnos in anul 1996. Fiecare dintre ele a absolvit Academia de Muzica, unde sunt acum profesoare. Cu grupul Ethnos au castigat premii in Romania si au facut numeroase turnee in strainatate. Noul lor material discografic - un album ce include 22 de piese folclorice de o deosebita frumusete, prezentate in variante inedite (dintre care trei interpretate doar la vioara si cobza, in maniera traditionala), se numeste chiar asa, "Ethnos", si este produs la Roton. O casa de discuri ce a avut fericita inspiratie de a se apleca asupra muzicii populare, prin colectia sa "Tezaur", realizata in colaborare cu Tvr, sub indrumarea doamnei Marioara Murarescu, cunoscuta producatoare a emisiunii "Tezaur folcloric", a carei valoare si longevitate nu mai au nevoie de comentarii. De altfel, doamnei Marioara Murarescu ii datoram, intr-o mare masura, bucuria de a le cunoaste pe aceste trei fete cu glas si suflet de aur.
- D-na Zenaida Bolboceanu, asa cum sunteti imbracata, in costum moldovenesc, cu opincile in picioare si cu tulpan alb pe cap, si mai ales cum cantati, cu glas tunator si dramatic, pare ca tocmai ati coborat din epoca lui Stefan cel Mare, domnitorul de suflet al romanilor basarabeni. De unde va culegeti cantecele atat de frumoase si de vechi?
- Cantecele noastre sunt culese din toata Moldova de peste Prut, dar in mod deosebit am multe cantece din satul meu, Opaci, raionul Causeni, judetul Tighina. Cantecul l-am supt o data cu laptele mamei si imi dau seama ca, chiar avand studii in domeniul muzical, n-as fi putut canta folclor autentic, daca nu m-as fi nascut intre taranii mei. Si acum merg cu mama sau cu soacra mea sa culeg noi cantece de la batranii din satul meu sau din satele invecinate. Am crescut intr-un mediu muzical, parintii mei canta cantecul moldovenesc si danseaza jocurile noastre la fel ca altadata, si acesta a fost un mare noroc pentru mine. Dintr-o scanteie, eu fac un foc mare, dar scanteia aceasta o gasesc numai la tarani. Eu locuiesc la tara, intr-o suburbie a Chisinaului, am 42 de ani, iar colegele mele locuiesc la Chisinau, Maria are 35 de ani, Luminita - 34. (Noi nu ne ascundem varstele, ba chiar ne mandrim cu ele, ca o data cu anii se acumuleaza si experienta si frumusetea interioara.)
- Cand ati cantat pentru prima oara in Romania si cum vi s-a parut ca suna cantecul moldovenesc dincoace de Prut?
- Eu am venit pentru prima oara in Romania in 1987, eram in anul I de studii la Conservator. Faptul ca am fost invitata cu Orchestra "Martisor" din Chisinau incoace mi s-a parut o minune din cer. Nu ma gandisem niciodata pana atunci ca voi ajunge sa cant in Romania, eu care eram nebuna dupa muzica populara si ma straduiam sa nu scap nici o bucata folclorica, nici de la Radio, nici de la televiziune, chiar daca posturile romanesti erau uneori bruiate. Am avut spectacole prin cateva din orasele mari din Romania, ne-am bucurat de aplauze peste tot, publicul ne-a primit foarte calduros. Iar acum, bucuria aceasta e si mai mare, pentru ca de cativa ani buni de zile succesul nostru in Romania creste constant. Daca n-am avea spectacole in Romania, nu stiu cum am trai, pentru ca noi ne hranim spiritual aici.
- Cum ati ajuns sa optati pentru formula aceasta restransa de grup, pentru genul acesta traditional de acompaniament?
- Am terminat cu specializarea folclor la Conservatorul din Chisinau, iar profesorul meu - Dumnezeu sa-l ierte! - Gleb Ceaikovski-Muresanu, a tinut foarte mult la formula asta, pentru ca el considera ca asa, cu vioara si cu cobza, trebuie adus cantecul adevarat pe scena, asa cum se canta el in sat, la hora.
- Care este tabloul actual al muzicii populare in Moldova de peste Prut? Bantuie si pe acolo manelele, ca la noi?
- Peisajul muzical este foarte variat: se pastreaza si folclorul autentic, se mai canta si cantece de autor. Muzica orchestrala este foarte bine pusa la punct, pentru ca avem muzicanti foarte buni, cu studii superioare si au tehnica buna si tot ce-i trebuie unui artist. Lumea merge la concertele de muzica populara chiar daca e lipsa de bani, folclorul este la mare pret, oamenii stiu sa discearna.
- Ce ati vrea sa transmiteti publicului dvs. din Romania?
- Va spun cu toata sinceritatea ca adevarata scena a activitatii noastre se afla aici. Atunci cand nu avem spectacole in Romania, suntem ca bolnave. Daca nu suntem sunate, indata incepem sa ne gandim: "Mai, dar de ce nu mai suntem chemate?". Atat de mult ne-am obisnuit cu publicul si atat de mult iubim tara asta, de nu avem cuvinte sa va spunem. Suntem primite mai bine ca acasa de publicul din Romania, noi avem foarte multi prieteni aici, care ne asculta, ne iubesc. As vrea sa le multumim tuturor pentru sustinere, pentru apreciere, sa le doresc ca toate sperantele sa li se implineasca, sa le dea Dumnezeu tuturor sanatate si roade bogate.
Despre cantecul oltenesc cu</b><b>Gheorghe Rosoga</b><b>"E bine sa lasi urme ale trecerii tale pe-acest pamant"
- Se simte primavara in Oltenia, domnule Gheorghe Rosoga?
- Da, oltenii au iesit cu bine din iarna, iar sarbatoarea aceasta a Invierii le-a reinnoit tuturor speranta ca Dumnezeu va fi mai bun cu noi anul acesta si ca cei care randuiesc treburile tarii se vor gandi si la tarani, macar ca pana acum le-au dat numai promisiuni desarte. Olteanul meu a iesit iar pe camp, sa-si lucreze ogorul, ca doar aceasta este legea si politica lui de secole. Dar ma uit la el si vad ca, din pricina secetei si a saraciei, acum este mai gol si mai sarac decat anul trecut. Multi dintre taranii mei sunt incaltati in opinci, pentru ca nu s-au indurat sa-si parleasca porcul de Craciun, ci l-au jupuit, ca sa-si faca incaltari. Oare stiu asta domnii de la Bucuresti? Dar eu nu fac politica, fac numai politica cantecului, pe care-l port cu mine prin tara si aiurea de mai bine de 30 de ani, cantecul de la Gura Motrului, de la interferenta celor trei judete oltene - Gorj, Dolj, Mehedinti, unde e satul meu natal.
- Ce mai face Gheorghe, eroul a carui viata, de la nastere pana la moarte, e povestita in cantecul dvs. devenit celebru?
- Gheorghe? Trec anii peste el, dar sufletul lui ramane tot pe ulita satului sau natal, legat pe vecie de universul sau primordial. Sper ca Gheorghe sa ramana vesnic tanar, desi vremea trece si nu iarta pe nimeni. Dar e bine cand lasi urme ale trecerii tale pe acest pamant, cand privesti de unde ai plecat si unde ai ajuns si te simti mandru. Daca dupa eroul meu, Gheorghe, ramane amintirea unui om harnic si de cinste in sat, si eu sper sa las ceva in urma mea: cantecele carora le dau viata sa traiasca mai mult decat mine. Pentru ca tinutul minunat de unde vin eu si unde se aduna florile, cantecele, dorurile si lacrimile din cele trei judete oltene l-am purtat cu mine in suflet si aici, la Craiova, in cetatea Baniei, unde am ales sa ma stabilesc. A fost tentat Gheorghe sa vanda casa parinteasca si sa plece la oras, sa se faca patron. Dar a ramas tot in legea lui, a muncii pamantului, si a ascultat de glasul sangelui si de porunca parintilor: "Sa nu vinzi casa si soprul,/ C-astea ti-au purtat norocul,/ Nu da, muma, batatura,/ Sa nu piara radacina". Multi au cazut in acest pacat - au dat casele batranesti in care s-au nascut si au copilarit si au acum amare pareri de rau, pentru ca se simt ca si cum si-ar fi taiat radacinile; ii apuca dorul de sat, vor sa mai vina, dar nu mai au unde sa traga. Si spune cantecul meu: "Nu da casa la straini si livadia cu pruni./ Sa mai treci prin batatura ca sa-ti amintesti de muma,/ Sa mai treci prin cimitir, sa-l cureti de maracini,/ Iar in prag de sarbatoare,/ Sa-mi pui, muica, o lumanare".
</b><b>"Am ramas ai nimanui, in arsita soarelui"
- Cand mergeti acasa ca sa va culegeti cantecele, sunt sigura ca satenii va povestesc cate ceva si despre viata lor.
- Sa stiti ca ei vorbesc mai putin si mai mult ofteaza, in ultima vreme, si asta e destul de dureros. Imi spun: "Nimeni n-aude durerea noastra - am ramas ai nimanui, in arsita soarelui, buruiana campului. Nimenea de la Domnie, nu ne trimite solie". O sa port mai departe vorba lor, poate o aude cineva. Bine ar fi ca cei de la Domnie sa coboare mai des in mijlocul oamenilor, nu doar atunci cand vor sa le culeaga voturile. Eu fac doar politica cantecului, dar durerile taranilor sunt atat de mari, incat omul nu mai are rabdare sa asculte promisiuni, ci vrea fapte concrete. Merg frecvent la mine in sat, la Gura Motrului, la 45 de km de Craiova, un loc istoric deosebit (acolo e si Manastirea Gura Motrului). Au ramas neschimbati oamenii din satul meu, tot cu gandul la munca si cu speranta in suflet, chiar daca ea le e greu incercata. Au incredere in Dumnezeu si spera ca greutatile de acum vor fi biruite.
</b><b>"Marine, muica, Marine"
- Am asistat, cu mare bucurie, cu putin timp in urma, la lansarea in muzica populara a catorva tinere oltence. Le-a girat primii pasi concursul "Mostenitorii", organizat de Tvr si de doamna Marioara Murarescu, dar si dvs., ca membru in juriul concursului.
- Sunt bucuros ca tanara generatie inca se mai apropie de folclor. Eu sunt convins ca, atunci cand noi, cei din "linia a doua", ne-om intoarce cu fata catre brazda, cantecul popular romanesc nu se va pierde. Aceste tinere, aprige oltence - Birsoghe Lavinia, Zisu Mirela si Rotaru Maria -, care stiu binisor sa zica doina olteneasca, vor avea grija, si ele, ca asta sa nu se intample.
- Viata culturala intensa a cetatii Baniei a format - am observat cu bucurie - un public deosebit de cultivat si de atent la actul artistic.
- Da, pentru ca avem filarmonica, teatru, teatru liric, avem si un public minunat. Ati vazut la spectacolul-concurs "Mostenitorii" al doamnei Marioara Murarescu cum stiu spectatorii sa-si sustina concurentii, sa aplaude cantaretii indragiti, punctand exact acolo unde trebuie, sanctionand orice amanunt nelalocul lui in spectacol! Un public minunat, viu, care asculta nu numai cu urechea, ci si cu inima. Ar fi pacat ca acest public sa fie lasat la voia intamplarii, iar cei care raspund de destinele culturii ar trebui sa fie mai prezenti in viata cetatii. In ceea ce ma priveste, eu fac tot ce-mi sta in putinta numai pentru a-l multumi pe "Maria Sa Publicul". Am lansat anul trecut un Cd si o caseta intitulate "Marine, muica, Marine". Am acum materialul deja pregatit pentru inca un album. In paralel cu activitatea de interpret, sunt si redactor al emisiunii de folclor "La izvor de cantec si de dor" la Radio Sud Craiova. In fiecare sambata si duminica ma intalnesc cu publicul pe calea undelor si le aduc in case si in suflet cantecul popular, prietenul cel mai de pret al sufletului nostru romanesc. Din audienta pe care o are emisiunea mea, am inteles ca am reusit ceea ce mi-am propus, adica sa mentin treaz interesul pentru folclor al publicului. Pentru ca eu nu difuzez in emisiunea pe care o realizez decat cantec popular traditional, adica acel cantec care respecta etimologia cuvantului folclor. La mine in emisiune nu exista kitsch, ci numai cantece adevarate, la care nu numai melodia spune ceva, ci si versul. Iar oamenii care ma asculta, atunci cand ma suna in emisiune sau cand ma intalnesc pe strada, ma apreciaza pentru ca fac un serviciu deosebit folclorului si cantecului popular romanesc. Daca-l lasam pe mainile altora, care nu sunt specialisti sau ale caror gusturi sunt discutabile, s-ar fi ajuns la "abtineri de la vot" din partea publicului, care te sanctioneaza cel mai aspru. Asa cum face atunci cand in salile de spectacol sunt prezentate, sub genericul unor spectacole folclorice, cantece care nu au nimic comun cu cantecul popular romanesc, cu versuri de rusine, fara mesaj, fara idee. Dar eu caut, prin ceea ce fac, sa-i readuc pe oameni langa cantecul popular romanesc.Corina Pavel