Cultura
Eveniment
O romanca in "Capsula Mileniului"Leni Pintea Homeag
Leni Pintea Homeag, marea noastra actrita de teatru, a fost nominalizata recent de catre Institutul Biografic American la Premiul Universal pentru realizari deosebite. Iar un alt prestigios for international de recunoastere a valorilor contemporane, International Biographical Centre-Cambridge Anglia, a ales-o, in urma unei selectii operate pe mii de personalitati - figuri proeminente ale caror realizari au avut un impact pozitiv asupra societatii -, sa reprezinte avangarda celor cinci sute de "pionieri ai noului secol". Biografiile acestor "lideri influenti", asi in domeniile lor, vor fi reunite intr-o carte destinata Capsulei Mileniului. Cartea va fi expusa la sfarsitul anului 2001 la Congresul International al Artelor si Comunicatiilor din Marea Britanie, in speranta ca biografiile si eseurile acestor 500 de ambasadori ai spiritului contemporan vor constitui "un exemplu pentru generatiile viitoare, exemplu din care urmasii nostri se vor inspira". Asa ii scrie distinsei noastre actrite domnul Jose Grifford, custodele "Capsulei Timpului", in invitatia transmisa recent.
I-am cerut celebrei actrite, prin telefon, cateva lamuriri asupra acestor evenimente care ne onoreaza pe noi toti, nu numai teatrul romanesc, pe care ea il reprezinta cu stralucire.
- Ce simbolizeaza aceasta "Capsula a Timpului", stimata doamna? Un mesaj trimis viitorimii cu o racheta cosmica spre alte planete? O calatorie in spatiu?
- Mai degraba, o calatorie in timp. Cartea cu biografiile celor 500 de personalitati va fi inchisa in aceasta Capsula a Mileniului si ingropata in faimoasa Catedrala Ely, din celebra cetate a stiintei si artei, Cambridge, urmand a fi deshumata in anul 2050 sau 2100, in prezenta descendentilor nostri. Cum eu nu am copii, nepotii si stranepotii din partea fratilor mei vor primi invitatia si mesajul transmis lor, in eseul pe care mi l-a solicitat Ibi. Un mesaj de 800 de cuvinte, pe care l-am scris si l-am alaturat biografiei mele.
- Si care ar fi fraza-cheie a mesajului dvs.?
- V-as cita doar cateva cuvinte: "La deschiderea acestei Capsule, mi-as fi dorit sa ma aflu si eu printre voi, dar reintoarcerea pe Pamant e mult mai grea. Va promit insa ca va voi fi alaturi cu sufletul. Priviti norul alb de deasupra Catedralei Ely: aici locuiesc, aici mi-e bine si va astept si pe voi, dupa ce va veti implini misiunea pe Pamant. Impreuna vom lansa ninsori cu fulgi mari, fulgi de dragoste si iubire pentru intreg Pamantul".
-Va felicit din tot sufletul pentru aceasta incununare a carierei dvs. artistice de peste 35 de ani.
- Multumesc lui Dumnezeu - pentru ca tine intr-adevar de Miracol - pentru toate aceste daruri pe care mi le-a trimis dupa 1990 incoace. De zece ani, extraordinarele spectacole in care am jucat, opere de referinta ale regizorului Silviu Purcarete, au uimit si entuziasmat publicul din toata lumea. Prima incununare internationala a fost pentru "Ubu Rex cu scene din Macbeth", in care eu o interpretam pe Lady Macbeth. Spectacolul nostru, al Teatrului National din Craiova, a fost distins in Anglia cu prestigiosul Premiu al Criticii. Triumful nostru a continuat cu o alta premiera, "Titus Andronicus", iar cu "Phaedra", care a avut premiera mondiala la Viena in 93, a inceput pentru cariera mea o etapa benefica. Numai in Anglia am jucat timp de sase luni acest spectacol, el totalizand, in mari teatre din lume, 160 de reprezentatii. Pentru rolul titular detinut de mine, am primit trofeul Festivalului de la Manchester si nominalizarea pentru Cea mai buna actrita straina. A urmat "Orestia", jucata pentru prima oara pe scena prestigiosului "Barbican Centre" - sediul Companiei "Royal Shakespeare". Iar cea mai recenta satisfactie profesionala am avut-o cu premiera "Pinocchio la Venetia", adaptata si montata de un prestigios regizor englez. Mie, Anglia mi-a purtat cel mai mare noroc. Darul darurilor primite de-a lungul celor 10 ani este insa cel obtinut in 28 februarie 2001, la mine acasa. La Brasov, am jucat "Phaedra" la Teatrul Dramatic "Sica Alexandrescu", cu sali arhipline si entuziaste (nu ca in Capitala, cu niste ani in urma, cand am fost primiti foarte rece). La sfarsitul celor doua reprezentatii, am primit din partea Asociatiei "Fiii si prietenii Branului" titlul de membra de onoare, distinctie de suflet, care valoareaza pentru mine enorm. In Bran m-am nascut si am copilarit - doar prin casatorie am devenit craioveanca - si faptul ca branenii nu m-au uitat si se mandresc cu mine, asa cum ma mandresc si eu cu ei, reprezinta cea mai mare recompensa din viata mea. Da, va pot spune ca abia acum ma simt pe deplin onorata si fericita, pentru ca am fost recunoscuta si de ai mei, de cei de acasa.Alice Manoiu
Carte
Selectia Formula As
- Henry Morgenthau, "Ambasador la Constantinopol", memorii, cuvant inainte de James C. Rosapepe, traducere si note de Mihnea Gafita, Editura "Ararat", colectia "Istorie" coordonata de Bedros Horasangian, 406 pag. Pentru cei interesati de istorie, aceasta carte are o importanta exceptionala nu doar prin dezvaluirea evenimentelor premergatoare primului razboi mondial, observate "pe viu", ci si din perspectiva pe care o avem azi asupra intregului secol Xx. Caci Henry Morgenthau nu e doar un "martor obiectiv" al faptelor care au marcat inceputul primei conflagratii in zona tulbure a Europei de Est si a Orientului Apropiat, ci si un intelept lucid, care descifreaza destinul marilor comunitati umane implicate in context. Ambasador al S.U.A. in Imperiul Otoman intre 1913 si 1916, el a vazut in profunzime modul in care "omul bolnav al Europei" a ajuns sa se angajeze in conflict de partea Puterilor Centrale (Germania si Austro-Ungaria) si a prevazut uriasele consecinte ale acestui act. In 1913, Imperiul Otoman era guvernat de o "junta" alcatuita din liderii "Junilor turci", organizatie care, in 1908, l-a silit sa abdice pe sangerosul sultan Abdul Hamid, in scopul modernizarii si revigorarii statului pe cale de prabusire. Imperiul Otoman pierduse, in epoca, aproape toate posesiunile sale europene. Cum s-a mai intamplat in zona cu "reformatorii" ajunsi la putere, "Junii turci" au inceput si ei sa fie cuprinsi de boala balcanica a coruptiei si a abuzului in functii. Nebagat in seama de Occidentul democratic, Imperiul s-a aruncat in bratele Germaniei Wilhelmiene, care avea - dupa cum observa H. Morgenthau - scopuri diferite de ale Junilor turci: infiintarea unui vast imperiu germanic si obtinerea dominatiei mondiale. Germania a refacut armata turca sub conducerea ofiterilor nemti si, dupa ce a declansat razboiul mondial, a impins, cand i-a convenit, Imperiul Otoman in conflict, fara sa mai astepte acordul conducatorilor lui. Doua nave germane adapostite in Dardanele, avand echipaje "deghizate" in uniforma turceasca, au atacat Rusia, pentru care blocarea stramtorilor a reprezentat premisa infrangerii pe front si a declansarii revolutiei bolsevice. Sub impulsul Germaniei, care isi voia aliatul legat definitiv de ea, turcii au declansat una dintre cele mai groaznice tragedii din istoria omenirii: masacrarea si deportarea crestinilor din Imperiu, in primul rand a armenilor - populatie care nu avea tara si nici aparatori in afara. Deportarea in masa a armenilor, uciderea lor cu o inimaginabila salbaticie - peste un milion si jumatate de victime - a fost primul experiment de genocid din secolul Xx. Germanii, care au initiat genocidul armenilor (axor), aveau sa repete istoria in cel de-al doilea razboi mondial cu genocidul evreilor (shoah), scontand pe aceeasi indiferenta a lumii civilizate. Pentru ca, in 1915, vocea lui Henry Morgenthau, primul care a scris, cu sumbra premonitie, despre ce avea sa urmeze din partea militarismului prusac - masacrarea unui popor - nu a fost auzita. Abia dupa al doilea razboi mondial, dupa descoperirea crimei de stat, organizata de nazisti, marturia si clarviziunea ambasadorului american de la inceputul secolului au fost intelese. Morgenthau a pledat, in 1918, cand si-a scris memoriile traduse la noi acum, pentru principii care au devenit universale abia la sfarsitul secolului Xx: principiul autodeterminarii, al drepturilor omului si al minoritatilor... Diplomatul american a fost un precursor al luptei impotriva Raului personificat de arbitrariul imperialist, de politica lipsita de scrupule, criminala. "Ambasador la Constantinopol" e o carte ce dezvaluie ca marile crime nu pot fi ascunse, oricat de bine ar fi pastrat, din ratiuni politice, secretul. Marturia lui Morgenthau e necesara mai mult ca oricand azi, pentru ca omenirea sa traga invataminte din propria-i istorie. La 24 aprilie, se implinesc 86 de ani de la inceputul genocidului poporului armean.Adriana Bittel
Jeanine Stavarache"Cant si dansez cu mare bucurie"
Dupa cele "Cinci personaje in cautarea unui coregraf foarte inspirat", cum e Razvan Mazilu - toate cinci interpretate de mine, intr-o singura piesa, "M. Butterfly" - a aparut acum si al saselea personaj-provocare. Dansez din nou, sub indrumarea talentatului coregraf, de asta data si regizor al spectacolului "Ingerul albastru", cel mai recent succes al Teatrului Odeon. Un spectacol dificil, care a impus echipei o disciplina riguroasa, multa seriozitate si concentrare maxima. Drept care, aproape de sase luni, nu m-a preocupat nimic altceva decat reusita acestei premiere. Dansez si cant cu mare bucurie alaturi de Maia Morgenstern (Lola-Lola), de Catalina Mustata, Mircea Constantinescu si de profesorul Unrat, interpretat de Florin Zamfirescu. ("Profesorul Unrat" se intitula romanul lui Heinrich Mann, dupa care regizorul Von Sternberg a realizat in 29 celebrul film "Ingerul albastru", cu actrita care va deveni sex-simbolul acelor ani, Marlene Dietrich.) In spectacolul nostru total, dansul, muzica si replica se stimuleaza reciproc, solicitand interpretilor performante pe toate planurile. E tot ce mi-am dorit de cand am debutat, si nu doar de astazi cand actorului contemporan i se cere sa fie un interpret total. Interpretam partitura originala a filmului, scrisa de F. Hollander in stilul anilor 30, intr-un admirabil decor realizat de Dragos Buhagiar si in costumele Irinei Solomon. Talentul, inspiratia si reusita tehnica isi dau mana in acest spectacol de mare virtuozitate.
Am mai dansat, cantat si spus versuri din lirica si dramaturgia prerenascentista vara trecuta, la interesantul Festival de Arta Medievala de la Sibiu. Atunci, alaturi de partenerul meu, Stefan Velniciuk, am adus in scena superbe poeme ale ducelui Dorleans, Petrarca si Chaucer. A fost un adevarat regal, pe care speram sa il reluam intr-o versiune amplificata de Razvan Mazilu.
Horatiu Malaele"Ma simt in forta primavara asta"
Cum ma simt in aceasta primavara capricioasa? Multumesc de intrebare. Plin de forta si de energie, ceea ce va doresc si dvs. Drept care am reluat la Teatrul de Comedie repetitiile cu piesa "Bani din cer", de Ray Cooney, o comedie "bulevardiera", cum o numesc unii critici, cu ironie. De fapt, depinde ce scoti tu, ca interpret si realizator din ea si ce morala vesela, adica digerabila pentru toata lumea, poti sugera spectatorului, ca sa-i amintesti sa nu astepte cu mana in san doar bani picati din cer. Interpreti? George Mihaita, Virginia Mirea, Gheorghe Danila si alti cativa, la fel de cunoscuti celor care iubesc comedia. Si cine nu prefera sa rada cu pofta in aceasta interminabila perioada de tranzitie?
De curand, m-am intors din Germania, unde am dat la Essen un microrecital, care a fost atat de bine primit de romanii de acolo, incat indraznesc sa le sugerez si un turneu cu trei spectacole regizate de mine: "Lectia", "Cafeneaua" si "Podul". Bineinteles ca le-am testat pe publicul de acasa, care s-a dovedit foarte receptiv. Voie buna, sanatate si spor in toate, tuturor!A. M.