Informaticienii romani, in varful topului europeanSerban Ghenea"Cred din tot sufletul ca, in cinci ani, vor fi tot mai putini cei care vor dori sa paraseasca tara"
Serban Ghenea, inginer programator si director executiv al unei importante firme de programare pe computer, este dintre acei vizionari ai anilor 2000, care, in vreme ce covarsitoarea majoritate a romanilor isi dadea duhul pe altarul miscator al spectacolului politic, s-au apucat sa edifice, in tacere, ceea ce stiau cel mai bine: firme private in domenii de care nici nu se auzise pe malurile Dambovitei. Astfel, Serban Ghenea, impreuna cu un grup de colegi de la Institutul de Tehnica de Calcul - mandria socialismului victorios - a pus bazele Companiei de soft (programare) Omnis Group Ltd, asumandu-si riscuri si fortand norocul. Actiune incununata de succes: la scurt timp, doua firme din Belgia si Elvetia le-au comandat primele programe de gestiune a productiei, distributiei si comertului cu amanuntul. Incet, dar sigur, afacerea s-a dezvoltat exclusiv ca urmare a comenzilor straine. Ghenea si colegii sai visau la o mare piata interna pentru creatia lor, dar, pentru aceasta, Romania ar fi trebuit sa faca reforme adevarate, sa-si privatizeze rapid economia. Cum stim bine ca acest lucru nu s-a intamplat nici pana in ziua de azi, nu e de mirare ca, la ora actuala, a doua limba straina, dupa chineza, vorbita in cantina Companiei Microsoft de Seattle (S.U.A.) este romana. Dar Serban Ghenea si partenerii sai sunt dintre "ciudatii" care nu s-au lasat tentati de miile de dolari pe luna cu care se faleau prin e-mail-uri colegii plecati, ci a ales sa intre in arena si sa lupte pentru vremuri mai bune aici, pe scandaloasele, coruptele si uneori absurdele plaiuri mioritice. Se pare ca, la sfarsitul unui deceniu de asteptare, alegerea se dovedeste inspirata. Zilele trecute, la Amsterdam, Omnis Group a obtinut o recunoastere internationala: locul intai intre alte zeci de prestigioase companii de programare din Europa, Africa si Orientul Mijlociu. O dovada clara ca tara noastra, in ciuda "drenajului de creiere" spre Occident, are inca serioase rezerve de inteligenta.
"Colegii nostri au plecat intr-un gest de disperare, pentru ca si-au pierdut orice speranta"
- Dupa cum se stie, invatamantul romanesc de informatica este unul dintre cele mai performante din lume. Cu toate acestea, exista extrem de putine firme producatoare de programe de calculator profesioniste. Ati putea comenta aceasta situatie paradoxala?
- Din punct de vedere informatic, intreprinderile romanesti de stat, inca majoritare in tara noastra, umbla "desculte". Sa nu credem ca, daca si-au cumparat cateva calculatoare, din care unul sta musai pe biroul directorului - sa iasa bine in poza cand vin reporterii -, au reusit informatizarea proceselor specifice unei unitati de productie de talie mare. Iar cand totul e stagnare, productia de programe e un nonsens.
- Si totusi, dvs. existati. Cum ati reusit sa fortati barierele?
- Noi am fost niste "nebuni" norocosi. Pe de o parte, am avut sansa celor doua firme din Belgia si Elvetia, iar pe de alta, oportunitatea colaborarii cu compania producatoare de anvelope Tofan Group. Noi am configurat, practic, toata "materia cenusie" folosita de cele 200 de calculatoare ale firmei; am introdus in "arterele" sistemului lor "sangele" necesar unui proces integrat: productie, desfacere, aprovizionare, cercetare, stocuri, export, import, salarizari, personal, management, marketing etc. etc. A fost o munca uriasa, in premiera in Romania, in conditii de pret si de calitate mult mai avantajoase decat daca s-ar fi apelat la importuri. In plus, am creat un sistem deschis, la care poti atasa oricand noi module, in functie de evolutia firmei, de necesitatile noi care apar pe parcurs. Cunoscand bine unde vor fi instalate si de cine vor fi folosite, am creat programe usor de accesat chiar si de catre angajati care nu au pregatire in domeniu. Acest aspect a fost, de altfel, foarte apreciat la Amsterdam, unde am obtinut un asa-numit "premiu beton", imposibil de contestat, deoarece a fost atribuit de un juriu format din 12 superspecialisti total neutri, dupa ce ajunsesem in finala alaturi de doua firme tari din Islanda. Este vorba de Premiul Intai Rad (Retail Aplication Developer), acordat pentru solutii construite pe platforma informatica Microsoft. Acesta nu ne-a adus bani, dar ne-a adus o mare deschidere si popularizare pe site-urile marii companii americane.
- Probabil ca fostii dvs. colegi, care au luat drumul Americii, vor fi surprinsi sa citeasca despre Omnis Group invingator intr-o companie atat de selecta. De ce credeti ca au plecat ei, totusi?
- Pana prin 1992-1993, ideea plecarii in Occident nu era atat de prezenta in randurile informaticienilor. Se aflau cu totii in stand-by, cum se spune; sperau si asteptau vremuri mai bune, o politica mai inteleapta din partea Guvernului de atunci. Isi imaginau ca va incepe marea privatizare, ca vor veni multi investitori straini si vor orienta intreprinderile cu fata la solutii informatice complexe, capabile sa asigure un boom economic. Din pacate, totul a fost "zgomot pur", o "mitraliera de confetti" (a se vedea cupoanele lui Vacaroiu). Colegii nostri au plecat atunci intr-un gest de disperare, pentru ca isi pierdusera orice speranta.
"Pe termen lung, Romania ar putea deveni un centru de furnizare de solutii de informatica pentru toata Europa"
- Ar fi interesant sa ne vorbiti despre Omnis Group. Cine sunt cei care lucreaza aici? Ei de ce nu pleaca? Si, bineinteles, dvs. de ce n-ati plecat?
- Media de varsta in compania noastra este in jur de 26 de ani. Aproape toti sunt absolventi ai ultimilor ani. De ce nu pleaca? Ba pleaca. Pleaca, desi incercam sa-i tinem "legati". Nu spun ca am avut mare succes, dar am convins vreo 50 sa ramana totusi. In schimb, peste 200 s-au dus spre locuri unde spun ei ca le e bine. Nu stiu cat adevar e in afirmatia asta. Castiga, e-adevarat, pana la 90.000 de dolari pe an, dar le ramane in mana mai putin de jumatate, dupa ce isi achita taxele. Au rate la casa, rate la masina, rate la mobila si la cate altele, ca doar America e tara ratelor. Mai presus de toate insa, au de trecut printr-un "tunel" groaznic: dorul de casa, de prieteni, de tara. Unora "le trece" repede, in 5-6 luni; dar multi sufera caineste aproape trei ani. Aici, daca vreti, aveti o parte din raspunsul la intrebarea de ce nu vreau eu sa plec. Pe deasupra, mai este vorba, poate, de ceva mandrie. Nu accept orice, de dragul strainatatii. S-au dus niste amici la Paris si-mi scriau ca stau intr-o vila cu 15 camere, lucreaza si castiga frumos la o mare firma de software. Cand i-am vizitat, mare mi-a fost mirarea sa vad ca vila nu avea decat niste saltele asezate direct pe podea. Iar baietii dormeau acolo, pe saltele, multumiti ca fac bani si ca au ajuns la Paris. Ei, bine, asta nu e pentru mine! La fel a fost in America. M-am gandit: ce bine e sa fii turist, sa vezi, sa descoperi, sa n-ai griji. Pe cand fostii colegi, stresati de o suta de ori mai mult decat salariatii nostri din Bucuresti, aveau in plus o mie de probleme pe cap. Nu se puteau bucura de nimic. Nu stiau decat munca si iarasi munca, bani si iarasi bani.
- N-o sa-mi spuneti ca pe dvs. nu va intereseaza deloc partea materiala. De altfel, cred ca faceti ceva bani si in Romania, de vreme ce ati cumparat 3 etaje de bloc in centrul Capitalei si platiti destul de bine 64 de angajati, majoritatea lor tineri, simpatici, bine pregatiti. Eleganta celor 9 apartamente transformate in birouri este sfidatoare: aer conditionat, termopane, birouri superbe, aparatura de ultima ora. Mai ceva ca la Paris!
- Eu si colegii mei (Marina Miu, Cornelia Oprean, Elena Rosoi) suntem un "produs" a doua sisteme: cel comunist si cel democratic. Pentru noi, sansa schimbarii din decembrie 89 a fost uluitoare. Am trait-o cu mare intensitate. Venim din trecut cu o educatie si o cultura consolidate. Noi suntem dintre cei care furam orice ora de calculator, ne pierdeam noptile in fata vreunui "Felix" si ne bucuram pana la lacrimi de orice succes marunt. Astazi, nu mai intalnesti asa ceva. Absolventii de acum n-au in cap decat plecarea. Nu toti, desigur. De aceea, nici nu prea fac lucruri deosebite in firma. De fapt, multi vin la noi sa invete. Ideea ca se vor afirma peste Ocean, ca vor arata abia acolo ce tari sunt ei, mi se pare puerila. Daca esti bun, arati ce poti inca din prima zi, chiar daca peste un an vei pleca. De altfel, eu cred din tot sufletul ca, in cinci ani, vor fi tot mai putini cei care vor dori sa paraseasca tara. Asta, desigur, daca se va implica si Guvernul; daca va considera inteligenta tinerei generatii o "marfa" strategica, asa cum ar fi de bun-simt sa gandeasca. Visez la acele "parcuri informatice", la "centrele de excelenta", la "institutele de competenta" de care vorbeste Uniunea Europeana. Pe termen lung, Romania ar putea deveni un centru de furnizare de solutii de informatica pentru toata Europa. De aceea, ar trebui atrase investitii masive in acest domeniu. Inteligenta exista, si inca foarte ieftina. Mi-a spus un "american" ca, daca ar avea 2000 de dolari la Bucuresti, ar lasa bucuros cei 5000 de dolari din Chicago si s-ar intoarce. Nu stiu daca ar face acest lucru, dar e de notat ca si-a pus problema.
- Se tin conferinte, simpozioane, sesiuni de comunicari pe teme informatice. Ceva pare ca se misca, nu?
- Deocamdata sunt numai idei, proiecte, vorbe frumoase. Ar fi bine sa vedem ceva concret. Este necesar un proiect mare, care sa fie promovat de Guvern, la care sa lucreze sute de informaticieni, toate firmele din bransa. Cum ar fi, sa spunem, "Informatizarea Nationala a Taxelor si Impozitelor". S-ar crea un precedent extraordinar si o piedica reala (singura posibila) in calea emigrarilor. Si ar mai trebui sa faca un lucru Guvernul, in mod imperativ: sa privatizeze cat mai repede tot ce mai misca in ograda Statului. Noi, "softistii", prin definitie nu lucram cu Statul. De aceea, avem nevoie ca intreprinderile private sa schimbe economia si, in acest fel, societatea. Numai asa va ajunge Romania o "Indie a Europei", cunoscut fiind "miracolul indian" in domeniul programarii.
- Cati tineri a convins Guvernul Romaniei sa nu plece in strainatate?
- Nu cred ca se cunoaste vreun caz. Dar Guvernul nici nu si-a propus un astfel de obiectiv, asta-i tragedia! Noi, ca firma, cel putin ne-am pus problema si am reusit sa convingem 50 sa nu mai plece. Stam - nu-i asa? - mult mai bine decat Guvernul...
- Demarata de Guvernul Isarescu si continuata de Guvernul Nastase, cresterea economica pare a fi un fapt real. Cum a resimtit firma dvs. acest curent de inviorare?
- Prin sporirea comenzilor. Asistam deja la o lansare si in domeniul nostru. Tot mai multe companii nu mai pot tine contabilitatea si evidentele "de mana", ajungand la concluzia ca nu se mai poate continua fara solutii informatice. Este vestea cea mai buna pe care o dau fostilor colegi din Statele Unite, care probabil citesc "Formula As" pe Internet.Ion Longin Popescu
(Cei interesati sa ia legatura cu firma d-lui Ghenea ii pot scrie la fax: (01) 211.69.70 sau la e-mail: serban@omnis.ro. Pentru mai multe informatii, apelati la www.omnis.ro)
<b></b>