Bilantul primelor 100 de zile
Un criteriu relevant pentru judecarea unei guvernari este vointa politica dovedita in primul an de la instalare. In acest sens, se poate constata ca atat guvernul Pdsr instalat in 1992, cat si guvernul coalitiei Cdr-Usd-Udmr instalat in 1996 au aratat inca de la inceput ca nu erau puse pe fapte mari in ceea ce privea reforma economica si politica. Modul in care se porneste la drum este crucial pentru fixarea reperelor unei guvernari. Un guvern nou are nevoie de ceva timp pana sa puna in stare de functionare mecanismele economice si politice puse in slujba propriilor obiective. De aceea, poate ca este prematur sa judecam tendintele guvernarii doar dupa 100 de zile. Cu toate acestea, cateva dintre tendinte sunt clare. In ciuda tonului optimist afisat de premierul Adrian Nastase intr-un interviu acordat Mediafax si reluat pe larg de multe ziare, nu trebuie sa ne luam doar dupa declaratii.
Intrebat fiind care sunt plusurile si minusurile cabinetului pe care il conduce, primul-ministru a facut o larga trecere in revista a realizarilor noii guvernari, dar a evitat sistematic sa se refere la neajunsurile sesizate de presa, de organizatiile nonguvernamentale, de comunitatea internationala sau de Opozitia parlamentara si extraparlamentara. Multe dintre realizarile mentionate de Nastase sunt reale: facilitatile acordate intreprinzatorilor privati din sfera intreprinderilor mici si mijlocii; masurile luate pentru relansarea productiei agricole; restructurarea principalelor utilitati publice (energia electrica si termica, gaze, alimentare cu apa) s.a.m.d. La fel de multe sunt insa si neimplinirile. Le voi scoate in evidenta doar pe unele dintre acestea. Ideea nu este de a nega, in felul acesta, ceea ce s-a facut. La fel, nu trebuie acceptata nici ideea aparatorilor actualei guvernari, care prin scoaterea in evidenta a aspectelor pozitive incearca sa musamalizeze neimplinirile sau aspectele negative. In fond - si aceasta ar trebui sa fie o axioma a oricarui cetatean si alegator din Romania - ceea ce ne intereseaza este ca oricine ar fi la guvernare sa obtina rezultate bune, pentru ca toti sa aiba de castigat. Daca Romania este prospera, atunci fiecaruia in parte ii merge mai bine sau macar unui numar tot mai mare de cetateni. Ideea este de a incerca sa vedem care sunt tendintele mai puternice - cele negative sau cele pozitive - pentru a sti ce va trage mai puternic in balanta. In plus, indiferent cine sunt ei, ceea ce trebuie sa inteleaga cei care vin la putere in Romania este ca au mai mult de castigat de pe urma criticilor, decat de pe urma celor care ii lauda necontenit.
Dintre aspectele pozitive pe care Nastase a uitat sa le mentioneze (probabil din cauza temerii ca ar putea sa piarda din popularitate, in fata segmentului nationalist al propriului sau electorat, de unde Vadim si Prm au smuls deja destule voturi), cel mai important este modul in care se realizeaza protocolul cu Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania. Dincolo de nemultumirile extremistilor sau nationalistilor, ceea ce s-a facut in plan legislativ si administrativ pentru respectarea protocolului cu Udmr va conta enorm pentru integrarea Romaniei in Nato si Ue. Principala nerealizare a Pdsr este nerespectarea protocolului cu Partidul National Liberal, in ciuda faptului ca partidul lui Valeriu Stoica si-a respectat partea sa din angajament (in primul rand acordarea votului de investitura Cabinetului format de Pdsr). Acest protocol cuprinde puncte cruciale pentru reforma economica si politica din Romania. Daca nu va fi respectat, atunci nu numai ca se va discredita partea care este responsabila, dar vor avea de suferit toti cetatenii, pentru ca aici sunt in joc interesele nationale, asupra carora cazusera de acord reprezentantii Puterii si ai Opozitiei. Dar, cea mai importanta nerealizare este incalcarea termenului de 1 februarie 2001 pentru elaborarea si redactarea de catre o comisie comuna a propunerilor de revizuire a Constitutiei si a legilor necesare reformei sistemului politic si electoral. O mare parte din neajunsurile functionarii puterii legislative (Parlamentul Romaniei), dar si a celei executive deriva din modul defectuos in care a fost alcatuita Constitutia din 1991. Orice amanare a procesului de reforma a institutiilor democratiei ne va costa enorm.
In ciuda angajamentelor luate de Pdsr in Protocolul cu Pnl, nu s-au facut pasi importanti in ceea ce priveste accelerarea proceselor de privatizare din industrie, agricultura, sistemul bancar. In acest sens, prioritatile erau legate de privatizarea celor 64 de societati comerciale prevazute in Acordul Psal, precum si a Bancii Agricole si a B.C.R. La fel de importanta era continuarea reformei in Justitie. Despre fiecare problema enumerata in parte s-au scris in anii din urma sute si mii de articole, s-a discutat la radio si televiziune, dar practic nu s-a facut nimic. Protocolul dintre Pdsr si Pnl ar fi reprezentat, in acest sens, un prim pas crucial facut in comun de reprezentanti ai Puterii si ai Opozitiei, pentru rezolvarea unor chestiuni importante pentru toata lumea. Fata de importanta acestora, realizarile nenumarate cu care se lauda Nastase sunt minore. Este dificil de inteles de ce nu s-au facut pasi inainte, pentru ca partidele care ar fi dus la bun sfarsit aceste demersuri ar fi avut enorme beneficii politice si electorale.
Pdsr-ul a comis in primele sale 100 de zile de guvernare aceleasi greseli pe care le-a facut si coalitia ce a guvernat incepand cu 1997: a eliminat o multime de specialisti de valoare din administratia centrala si locala, din ministere si din alte organisme, sub pretext ca ar fi fost inregimentati politic. Intr-adevar, sunt destui care au ajuns in acele pozitii prin interventia si cu sprijinul unor partide, dar aceasta nu ii face mai putin valorosi sau eficienti pe cei bine pregatiti. Deocamdata, aceasta este principala cale de patrundere pe acele pozitii. Odata cu epuratii politici, au cazut si specialisti care nu aveau nimic de-a face cu fosta sau actuala Putere, singura lor vina fiind aceea de a fi fost angajati pe post in urma unor concursuri sau a unor interviuri profesioniste, in perioada 1997-2000. In felul acesta se incurajeaza retelele clientelare, precum si promovarea in primul rand a oportunistilor, a celor care au stiut sa se orienteze, dar nu a adevaratilor experti si profesionisti.
Numeroasele greve din ultima vreme, facute in ciuda Moratoriului social cu sindicatele si patronatele, arata ca Pdsr este departe de a fi rezolvat marile probleme economice cu care se confrunta Romania si cetateanul de rand. Adrian Nastase este pe cale sa repete greselile lui Victor Ciorbea, care, din pricina triumfalismului sau, nu era in stare sa vada situatia grava in care se afla tara noastra, fiind preocupat sa scoata singur in evidenta marile realizari ale cabinetului sau. Nu cred in repetarea monotona a istoriei, dar, pentru ca sa putem face ceva in prezent si in viitor, trebuie sa evitam greselile trecutului. Daca Nastase si partidul sau vor fi mai receptivi decat inainte de 1996 la criticile constructive care li se aduc, vor reusi sa evite macar o parte din vechile erori. Macar pe acelea care au facut din Romania o tara in stagnare, daca nu chiar in regres.Dan Pavel